Leul care tace

Inceputuri

2011-10-15T15:09:00.004+03:00

Din ciclul "Pentru fratele si sora mea"

"Din stindardul lor s'a scris istorie din Persia si pana in Bretania"

Dragii mei, sa afirmam faptul ca omeniria a inceput acum 5000 de ani este o prostie si o aberatie. Cercetatorii si arheologii au descoperit si mai descopera tot felul de artefacte, totemuri, scriei sau asezari care depasesc mereu gandirea noastra finita si stabila. Am sa ma leg in aceasta serie de lumea veche a noastra, am sa ma leg de datiniile si religia straveche, in special de daci.

Cu mult inaintea dacilor si a tracilor se presupune existenta neamului agathirsilor. Pentru cei ce nu stiu, Shambala reprezinta tinutul intunecat iar Agartha tinutul luminii. Mai adaugam si Atlantida si Lemuria ca tinuturi sau state sau orase imense. Ceea ce uneste aceste 4 tinuturi este teoria comform carei niste omuleti verzi, ANUNNAKI au aterizat pe'aici pe la noi si au reusit prin diverse schimbari genetice sa produca omul, sau mai corect spus acest animal biped. Baietii astia verzi au venit din constelatia Dragonului. Intamplatori sau nu, inainte ca Ursa Mica sa aiba Steaua Polara care sa identifice nordul, aceasta stea era in coada constelatiei Dragonului (in unele harti, constelatia Dracului). Teoria conform carui acesti ET din constelatia Dragonului tine un pic de fantastic, dar trebuie prezentata. Ea spune ca ET s'a stabilit pe la noi prin Europa cu sediul central intre Piatra Craiului si tinutul Luanei (carpatii de curbura). Tot ei au inclinat axa Terrei si au format apele si pamanturile iar muntii si fluviile sunt si ele artificiale. Fluviul Dunare, rau sfant dupa cum vom vedea, este unul artificial, la fel si Carpatii. Vazute din satelit, aceste formatiuni se aseamana foarte mult cu un dragon, Muntii Carpati fiind copia fidela a constelatiei dragonului. De teoria agathirsa se leaga si un probabil razboi nuclear din care au disparut Atlantida si Lemuria. Dar de teoria agathirsa se leaga simplitatea religiei si formei in care oamenii din acea perioada isi duceau viata de zi cu zi. Ei nu aveau multe legi, cele mai multe fiind transmise prin viu grai dar mai ales prin cantari. Despre agathirsi prima documentare o avem atunci cand tatal lui Alexandru cel Mare a ajuns aproape de noi, si si'a luat'o cel mai original in freza; agathirsii au populat dupa marele potop biblic Lumea, cel putin asa sustin teoriile. Astfel se face ca romanii vorbeau latina si de aceea vorbim si noi pentru ca defapt si de drept, noi i'am invatat pe romani latina (istoria este scrisa de cei ce inving). Dar partea care pe mine m'a fascinat cel mai mult la agathirsi este faptul ca regii lor cresteau si studiau albinele (nu OILE) pentru a stii cum sa'si conduca poporul.

- va urma -

Pace Lumina si Iubire

In istorie

2011-10-12T13:21:00.003+03:00

Din ciclul "Pentru fratele si sora mea"

Cu ingaduinta voastra mi'as dori sa incep o serie de postari dedicata culturii dacice, postari care vin sa reintraduca intr'o forma foarte mica sentimentul de maretie. Spun maretie pentru ca fiecare popor si fiecare stat are ceva care ii prea mareste, exceptie noi, romanii. Ceea ce scriu eu aici vine dupa carti citite cu ar fi Nicolae Densusianu - Dacia preistorica, Bucura Dumbrava - Cartea muntilor, Mircea Eliade - Cosmologie si alchimie babiloniana, Mircea Eliade De la Zalmoxis la Genghis-Han, Vasile Lovinescu - Al patrulea hagialac, Vasile Lovinescu - Creanga si Creanga de aur, Vasile Lovinescu - Dacia hiperboreeana, studii si cercetari la fata locului, dar si alte scrieri din tot felul de biblioteci, scrieri de care voi aminti si pe care voi le puteti cerceta in sfera on-lineului.

Istoria este scrisa doar de cei care inving, Asta o stim cu totii, sau asta ar trebui sa stim cu totii. Incepand cu anul 1802 istoria pe care noi o stim, gratie pasoptistilor revolutionari se schimba si capata o alta directie decat cea adevarata. Ceea ce urmeaza sa scriu s'ar putea sa va uimeasca, s'ar putea sa va faca sa radeti si sa luati in murdarie ceea ce aflati, dintr'o lipsa totala de cunoastere si inchidere intr'o lume negustoreasca si materiala. Ceea ce o sa scriu in postarile urmatoare sunt doar teorii. Pe unele le imbratisez, pe altele doar le tin pe'aproape, altele sunt absurde chiar si pentru mine (exagerate), pe altele doar le amintesc pentru a fi notate. Voi pleca de la inceputurile pamantene pana in era noastra, vorbin un pic despre agathirsi/atlanti/lemurieni/pelasgi, traci/geti/daci, protoromani/romani. Am sa incerc pe cat posibil sa fiu cat se poate de cronilogic si fluent si de lamuritor. Doamne ajuta!

Pace Lumina si Iubire

Biserica decazuta

2011-10-11T21:34:00.002+03:00

Am revenit. Si de data asta pentru o perioada mai lunga de timp pentru ca am de gand sa incep un nou serial, sub egida "Pentru fratele si sora mea". Si am sa incep nu prin a va povesti pe unde am mai fost si ce'am mai vazut, desi in postarile ce urmeaza o sa ma leg si de treaba asta, ci am sa ma leg de ceea ce am vazut si auzit astazi la stirile de seara ca Iasiul a devenit pentru cateva zile capitala ortodoxismului mondial. Moastele sfintei Paraschieva sunt scoase la lumina. Urmarea? Oamenii imbrancindu'se si certandu'se, aproape omorandu'se pentru lucrurile sfinte. Dar ceea ce m'a facut sa rad si sa fiu mai trist. Biserica avea grija sa puna diverse cutii ale milei la o coada de peste 2 km, iar cei ce vroiai ca rugaciunile sa ajunga mai repede mai "sus" trebuiau sa "doneze" ceva. Stirea o gasiti pe PROTV. Asta si aberatia si inutila constructie a Catedralei Mantuirii Neamului. De parca atunci cand intri in ea, te mantuiesti de toate pacatele! Un complex inutil, intr'o zona a orasului care are un simbol megalitic, o cladire mult prea mare pentru postura umila si simpla propovaduita de Iisus. Dar despre toate astea si despre mult mai interesante alte lucruri, am sa revin de maine, cu o serie de postari intrand intr'o lume ceva mai veche si mai simpla, plina de simboluri si de lucruri mai sfinte.

M'am intors!

Pace Lumina Iubire!

Biserica daramata

2011-08-19T20:23:00.003+03:00

Dupa ce se vor mai linisti putin apele pe la mine prin cap, voi incepe o serie de postari legat de daci. Intamplator sau nu, am fost rugat de niste oameni sa tin o mica prelegere despre daci in cadrul unui eveniment. Prin urmare mi'am scos de la naftalnia sfintele mele carti si am inceput sa le recitesc pentru a'mi improspata memoria.

Ceea ce vroiam sa scriu in acest postblog o sa fie intr'o stransa legatura cu serialul ce urmeaza sa vina. Am vrut in mod deosebit sa ajung la parintele Arsenie Boca si sa aprind doua lumanari. Una pentru cel care a fost un OM si alta pentru cel ce reprezinta OMul. Au trecut mai bine de 6 luni de la evenimentul peste care trebuie sa recunosc ca n'am reusit sa trec, de care n'am reusit sa ma eliberez. Parintele Arsenie Boca este inmormantat la loc de cinste la manastirea unde a slujit si a propovaduit iubirea vesnica, manastirea Prislop. O manastire de maici, o manastire simpla si frumoasa, o manastire care are un naos si pronaos extrem de umil. O manastire care te uimeste prin simplitatea ei dar si prin ceea ce se gaseste in ea: nimic. Daca esti obisnuit sa gasesti picturi prin biserici, ei bine aceasta nu are. Si intr'un fel este mai bine, pentru ca acolo te poti oglindi numai tu, persoana ta, floarea ta si divinitatea la care iti versi amarul. Manastirea este inconjurata de copaci, de o padure imensa, deasa, de o padure care nu'ti poate oferi decat aer curat si sa o viata superba. Pe crucile din cimitirul manastirii n'am putut sa nu observ ca media de varsta era de 80 de ani. Si cu toate astea Biserica s'a denaturat. Chiar daca ea intr'o forma sau alta este intr'o osmoza cu natura, Biserica s'a denaturat. Nu vorbesc in caz particular aici, ci in general. Dar revenid la manastirea Prislop, atat de multe interdictii cate am vazut aici n'am vazut si nu am simtit (ceea ce este si mai grav) la nici un asezamant monahal. Cuvantul de baza acolo era NU. "NU CALCATI IARBA" "NU INTRATI" "NU FOTOGRAFIATI"... NU nimic. Intrebandu'i pe cei cu care am fost, am primit un raspuns cat se poate de monden: "domn'e, tre sa fie ordine si disciplina!". Ei bine, lucrurile nu stau chiar asa. Biserica este un loc unde te duci sa te reculegi, unde te duci sa te rogi si unde te duci sa te simti bine si sa ai o discutie cu tine. Biserica nu face altceva decat sa iti provoace alchimia. Teoretic, ca practic stam tare prost. Biserica este casa Domnului, iar OMul este Templul lui! Invatati asta!

Pace Lumina si Iubire va doresc tuturor!

Turism? Sosele? Nu, Romania!

2011-08-17T16:12:00.003+03:00

Sloganul "Avem o tara frumoasa, pacat ca e ocupata." este unul cat se poate de bun. Toate bune si frumoase pana cand iesi de pe drumurile nationale sau europene. Atunci incepe cu adevarat aventura. Cu harta in fata, pe capota masinii, uitandu'te pe GPS, doar asa poti gasi drumul spre cele pe care doresti sa le vezi. Este absolut de neconceput si de neiertat ceea ce fac astia de prin Victoriei, Cotroceni si Parlament. Este de neconceput. Avem o tara atat de frumoasa si atat de plina si simboluri si de filosofii mai antice decat cele platoniene dar nu facem nimic pentru a promova treaba asta. Spre exemplu, drumurile din judetul Hunedoara sunt satisfacatoare spre dezastru. Cat despre indicatoarele rutiere nu mai facem pomenire. Asa cum bunul meu prieten Alex a intrebat "dar si indicatorul este din secolul XIII?" facand referire la indicatorul bisericii Strei, indicatoarele din judetul Hunedoara sunt inexistente. Cat despre drumuri, de la Simeria in jos spre Dunare, asfaltul este absolut cretin! Nu poti sa ai o tara cu turism (blondo, auzisi?!?) daca nu are infrastructura buna. Am intalnit pe traseu, prin munti, prin paduri, masini straine cu oameni straini in ele care vroiau sa ajunga in anumite localitati pentru a'si continua traseul mai departe. Oare cum sa fac asta pe soselele patriei care nu exista?

RoTrip

2011-08-15T12:25:00.003+03:00

Am organizat cel mai mare traseu facut de mine vreodata. Bucuresti - Transalpina - Hateg - Valiug - Orsova -Tg Jiu - Brezoi - Bucuresti. Sunt 2000 de kilometri pe care i'am condus fara nici un fel de oboseala. Oboseala se instala brusc, seara. Ma trezeam cu 2 pahare de vin, apt pentru inca 1-2 ore de ras si voie buna. Ca un facut parca, de fiecare data cand plec in concediu am foarte putine ore de somn, pentru ca las bagaju pe ultimii 10 metri :)) si nu apuc sa dorm decat 4-5 ore. Am reusit sa vad ce foarte multi doar au visat, sau asa cum Andreea zicea, "am reusit sa vad ceea ce vedeam doar pe harta si poze".

1. In prima zi aveam ca destinatie Simeria. Am vazut manastirea Govora, care m'a lasat rece. Nu scria nici un fel de istoric, nimic. Te duci, vezi, si pleci de'acolo la fel de pacatos. Apoi intram in tinutul Horezului. Manastirea Horez este o ctitorie a lui Brancoveanu, in stilul specific. Albul ala de pe biserica si florile alea roshii care inconjurau zidurile ei dadeau o culoare frumoasa, mai ales ca cerul era nehotarat. Vedem apoi un avanpost al Hurezilor, manastirea Polovraci. Pestera din satul Polovraci, pestera cu o adevarata istorie, in care salajuiesc nu stiu cate mii de animale zburatoare (batmani), te lasa sa vezi ceea ce au facut primii oameni din zonele astea. Pestera Muierilor care este mult mai renumita are si ea farmecul ei, prin camerele ei foarte mari si foarte frumoase. A urmat apoi cel mai frumos drum pe care eu am mers vreodata, iar cei de la Top Gear ar trebui sa vina din nou sa incerce soseaua Transalpina. Ceea ce va doresc si voua, pentru ca este absolut dementiala! Se pleaca din Novaci spre Ranca, se ajunge in Obarsia Lotrului apoi se merge mai departe spre Sebes. Drumul este in proportie de 90% asfaltat. Merita sa mergeti si merita sa va bucurati de ceea ce va ofera tara asta!

2. Cetatea Devei care este o ruina si care nu ofera altceva decat o panorama a Devei ar putea fi mai bine ingrijita si de ce nu, refacuta. Castelul Huniazilor iti ofera placera de a te simti cu adevarat in perioada secolului 15, un castel destul de bine ingrijit. Poti gasi acolo simboluri care iti aduc aminte de vremea stihiilor si a dragonilor, poti gasi legende, dar ce este cel mai frumos este ca poti sa te transpui in epoca armurilor groase. Au urmat apoi cetatile stramosilor daci, cu predilectie Sarmisegetusa Regia si Ulpia Traiana; dezolant, si'o sa revina in urmatorul post cu asta. Biserica din Santamaria Orlea, cea din Densus, cea din Sanpetru si din Strei te pot minuna cu simplitatea lor si cu modestia lor, dar mai ales cu istoricul lor. Nu puteam rata Muntele Retezat, munte caruia i'am promis ca ma voi intoarce.

3. Noaptea la Valiug, cu o camera langa un rau si geamul deschis la camera nu face decat sa'ti odihneasca trupul. Apoi valea Nerei, si defileul Dunarii. Un traseu frumos.

4. Plimbarea cu salupa pe Dunare a facut ca aceasta excursie sa fie absolut dementiala. Valea Cernei ne'a trezit din molcomul Dunarii si ne'a incantat ochii prin relieful accidentat si impadurit. Apropo de padure, eu atata verde nu am vazut niciodata. Dealuri si munti intregi acoperiti de padure! Aer curat si voie buna! Manastirea Tismana, unde Tudor Vladimirescu a facut o tabara, casuta lui Brancusi si Coloana, Poarta sarutului si Masa tacerii.

5. Defileul Jiului pana la Petrosani apoi dreapta spre Valea Oltului, traversand drumul din prima zi.

Un traseu lung, dar un traseu care ne'a energizat, un traseu care ne'a descoperit, un traseu care ne'a linistit, un traseu care ne'a facut sa ne unim si sa ne descoperim, sa marturisim si sa ne faca se ne iubim mai mult decat era deja stiut. Ceea ce va doresc si voua tuturor!

Pace Lumina si Iubire

Prietenii ii vreau in jurul meu

2011-08-04T17:53:00.002+03:00

De cand ma stiu mi'am dorit o gasca frumoasa si de cand ma stiu am vrut mereu sa dirijez lumea, sa o fac dupa legile morale ale Cerului si Pamantului. Din fericire pentru mine, am reusit pana la varsta asta sa fac doar prima parte. Despre prietenii mei am mai scris, fie ca i'am amintit numai cu initialele, fie tot numele sau am facut o trimitere pe pagina web. Prietenii mei, o gasca de oameni mari si mici care au stiut sa faca viata sa fie mai frumoasa, prieteni de care amintesc cu drag ori de cate ori trebuie: Alice, Alex (zis si Teaha), Alex (zis si Don Juan), Andreea (zisa si Buntzi), Silviu, Nona si Alexandra. La toti astia se mai adauga in functie de caz un el sau o ea, depinde de situatie. Dar nucleul este asta. Iar cu toti astia eu ma simt tare mandru si cu toti astia am petrecut momente geniale. Si cu Andreea si cu Teaha voi merge intr'un RoTrip de zile mari prin muntii Semenicului, Retezat si Godeanu. Si pentru astfel de prieteni merita sa traiesti si pentru astfel de prieteni merita sa faci multe lucruri frumoase care sa te tina in priza si pentru care merita sa traiesti. Si daca pe langa ei ai parte si de o jumatate care sa te multumeasca si sa te faca sa zambesti mereu cred ca viata este cu adevarat frumoasa. Cine nu e de acord cu mine este un mare looser! Prin urmare, for those about to rock, i salute YOU!

Pace Lumina si Iubire!

Generatii de WC

2011-08-02T23:11:00.003+03:00

Sunt dezamagit de cei ce ma inconjoara. Sunt dezamagit de voi toti! Si partea si mai trista este ca nu sunteti voi de vina, nu in totalitate cel putin. Ma uit cu stupoare si ascult scarbit ceea ce va debiteaza mintea. Oameni in toata firea care ar trebui sa fie persoane responsabile stau in umbra parintilor si nu stiu sa iasa din ea. Ce este si mai trist este ca de cele mai multe ori NU vreti sa iesiti din ea. Parintii vostri gresesc pentru ca va lasa sa stati acolo, inchisi in casa si in spatiul numai de ei controlat. Va lasa sa zaceti in prostia voastra, nu va indeamna sa zburati, "ca sa nu dea de greutatile vietii". Aceasta replica tampita de'a dreptul este foarte des folosita in cele mai multe familii. Ei ar dori ca odraselele lor in care au investit zeci de mii de lei pentru studii romanesti sau straineze sa fie angajate pe salarii care sa amortizeze investitia facuta in cat mai putini ani. Dar nu intreaba niciodata "TU ce vrei sa te faci cand o sa ajungi om mare?" Si uite asa parintii ajung sa aiba parte numai de lucruri interesante, cum ar fi faptul ca odrasla este total paralela cu viata si cu licenta luata. Dar nici odraselele nu sunt mai prejos. Ati putea foarte bine sa spuneti ca nu va simtiti bine facand masterul sau facultatea respectiva, ca va vedeti facand altceva, ca vreti sa faceti altceva si ca puteti trai frumos din aia pentru ca in aia veti fi unul dintre cei mai buni! Dar nu..... Voua va place sa mai sugeti un pic de la sanul mamei, sa mai stati un pic agatati de fusta ei. Nu stiti ce vreti si nu stiti ce sa faceti cu viata voastra; si nu ma refer numai la domeniul profi ci si la cel sentimental. Aveti in cap fete educate, care sa va spele chilotii de cacat si sa va faca de mancare cand ajungeti acasa sau baieti cu pectorali bine definiti si cur ferm care sa va plimbe din restaurant in restaurant si sa va zica in fiecare seara ca va iubeste cu un fir de trandafir intre dinti. Ei bine tzeapa! Daca nu cauti, daca nu vezi si nu asculti, daca nu simti, nu vei ajunge niciodata sa cunosti perechea de langa tine. Am cunoscut multe pustoaice, mult prea multe fete, dar extrem de putine femei. Si ma refer aici la o plaja de la 17 la 40+ de ani.

Si stiti ce este cel mai frustrant? Faptul ca va mintiti! Va mintiti cu nerusinare si la un moment dat ramaneti cantonati in minciuna voastra, fara sa mai stiti care e realitate si care e minciuna. Ramaneti acolo intr'o prostie imensa, de nedescris si nu mai stiti cum sa o faceti mai frumoasa pentru voi, pentru lumea voastra de interior. Asa cum John spunea - "eu am alte criterii" - intr'o discutie in care fiecare vorbea despre cel durea, asa sunteti si voi. Fiecare aveti alte criterii, criterii care sunt total paralele cu lumea inconjuratoare si care nu fac altceva decat sa va inchida pentru o perioada de timp intr'o lume a voastra. Iar atunci cand va fi sa va treziti cu adevarat si sa va loviti de ceea ce inseamna viata si cum se mananca ea, o sa simtiti cum a trecut TGVul peste voi si nu stiti ce'a fost aia. Si'o sa fugiti iar la fusta mamei iar ea ca o femeie responsabila ce nu s'a aflat pana atunci o sa zica: "pai pentru ce'ai facut 17 ani de scoala?". Si'o sa ramaneti asa cateva secunde in stand-by iar dupa ce'o sa va treziti o sa va apuce o durere de cap care o sa se transmita prin tot corpul.

Doare adevarul? Va simtiti? Eu da! Haideti sa ne trezim un pic la realitate si sa vedem cum stau lucrurile de fapt!

Pace Lumina si Iubire va doresc la toti!

p.s.: sa vedeti ce e in urma noastra...., acolo e dezastru total.

Dialogul, o arta

2011-07-21T23:53:00.002+03:00

Este foarte greu sa exprimi in cuvinte ceea ce simti si ceea ce gandesti. Este o adevarata arta in a te face inteles si mai ales in a asculta pe altii. Unii urmeaza chiar studii superioare uneori chiar si postuniversitare pentru asta.

De exemplu am o prietena A. (care o sa se simta) care a facut o facultate in care trebuie sa stii sa vorbesti sau mai exact trebuie sa stii sa te exprimi. Ea are un deficit intr'ale vorbirii: sta cu gura inchisa cand vorbeste ceea ce te face pe tine, ascultatorul, sa o intrebi "poftim?" Deseori m'am intrebat daca nu cumva o face tocmai pentru a observa daca lumea este atenta la ea si daca o baga in seama si nu vorbeste singura. Avand acest dificit sau complex si'a creat o lume a ei, in care in care daca da o replica cu degetul muificator in fata e cool, sau sa fumeze iarba iar e cool. Dialogul pentru ea exista, dar sub forma retorica si de monolog.

Un alt exemplu este tot despre o ea, de data asta o cheama M. A reusit in aceste cateva zile sa nasca un adevarat taifun pe FB la o poza care nu'mi apartine. In incercarile ei repetate de a se imprietenii cu tot felul de oameni pe care personal nu'i cunoaste (traiasca retelele de socializare) si'a creat o lume a ei. In lumea ei toti oameni sunt frumosi si toti oameni iubesc si toti oamenii o plac. Ei bine nu e chiar asa. Daca ar vorbi si si'ar manifesta prin cuvinte rostite, prin argumente si contraargumente plauzibile si palpabile, probabile si mentale, lumea n'ar mai crede ca este "intr'o doaga". Taifunul mai sus amintit s'a iscat dupa ce cineva i'ar fi spus treaba asta si aceasta M. a interpretat'o ca fiind o expresie de la mine citire. Iar pentru ca nu au vorbit si nu s'au lamurit lucruile, ea crede in continuare ca poza este a mea, ca albumul este al meu, ca eu am sters discutiile si ca eu i'am zis ca este "intr'o doaga". Prin urmare, dialogul este dificitar si in acest caz.

Un alt exemplu este despre un el. Il cheama I. si are destui ani incat sa te astepti numai la lucruri mature venind dinspre el. Culmea este ca e mai rau decat un copil. Tot asa, pentru ca in viziunea lui boema cuvinte au o mie si una de variante, se lasa cu tot felul de reactii din aria "eu imi iau jucariile si plec acasa".

Dialogul, aceasta forma mai mult decat interesanta de a comunica si care ne departajeaza de alte mamnifere, se pare ca sunt prea multe cuvinte pentru unii ca sa priceapa niste mesaje simple si scurte ca mai apoi sa reactioneze in consecinta de cauza. Unii au limba doar pentru a articula cuvinte simple, altii au gat doar pentru a turna CH3COOH, altii au maxilar pentru a si'l tine inchis atunci cand vor sa comunice. Fiecare vede dialogul in felul lui, un fel aparte care de multe ori lasa de dorit si se lasa cu decizii radicale in privinta celor care nu reusesc sa se foloseasca de aceasta arta.

Pace Lumina si Iubire va doresc la toti!

Vino sa visam sub apa!

2011-07-18T15:21:00.002+03:00

Prima Vama din anul asta. PRIMA! Din mai ma tot chinui sa ajung! Simt nevoia de autostrada din ce in ce mai mult, sau macar ridicarea limitei de viteza la 70 km/h prin sate. Vama este aceeasi si parca e schimbata. Defapt clar e schimbata. Mi'aduc aminte ca hotelul ala dubios din spatele Expiratului era foarte departe. Acum sunt constructii noi in jurul lui si chiar mai in sud. Ceea ce inseamna ca Vama s'a marit si a devenit ceva mai comercial. Preturile? Oh Doamne..., nu vreau sa'mi aduc aminte. Raportul calitate/pret lasa de dorit. Dar Vama nu inseamna toate astea, Vama inseamna prieteni, amici, flirtul ascuns printre oameni, Vama inseamna focalizarea Lunii in incercarea de a avea un punct fix in spatiu, Vama inseamna scoici prin nisip, Vama inseamna sa traiesti frumos. Alice, Alex, Ioana, Alexandra si nu in ultimul rand Simelia, toti au trait Vama, iar 3 dintre ei au primit botezul Vamii. Concluzia generala a ceea ce s'a'ntamplat este ca Vama este ok, un loc placut si un loc unde poti sa vezi si sa cunosti destul de multe lucruri si multe chestii. Nu prea am facut poze. Am fotografiat rasaritul Lunii, sunt curios cum o sa se vada, pentru ca a fost o luna mare si roshie si plina si patrata si de toate. Ceea ce am vazut nou prin Vama au fost hoteluri si crashme noi. Fitzoshii si fitzoasele sunt tot alea, sunt tot acolo, sunt tot dubioase.

Pentru cei ce blameaza Vama, Vama este in suflet. Spiritul tau de vamaiot este in mintea ta!

Pace Lumina si Iubire!

I'm BAAAACCKKKK!!!!!!

2011-07-14T16:49:00.002+03:00

Scuze scuze scuze scuze! Dar daca va spun pentru ce nu am mai scris pe blog, o sa radeti de va cracanati pe voi :)). Browserul meu de'acasa (Opera), pe pagina de blogspot scrie in araba. Adica atza punct linie punct atza, de la dreapta la stanga. :P Prin urmare toate gandurile si frustrarile mele mi'au fost imposibil de impartasit. Asa ca am schimbat pe Chrome. Sa vedem cat tine si asta.

Trec direct in subiect interesante, cum ar fi faptul ca am imbatranit. Defapt, peste cateva zile voi fi nevoit sa imi schimb buletinul. Trist, dar adevarat, s'a ajuns si aici (cand nu credeam ca se va ajunge).

Prin urmare ma duc pana la Sectia 1 Politie unde mi'am facut acum multi ani buletinul pentru a vedea ce si cum trebuie sa fac si am ramas cu un ras tampit pe fatza. Sectia 1 Politie este acea capodopera cretine din punct de vedere arhitectural, pe un bulevard unde sunt numai si numai cladiri de caramida, a ajuns sa fie asta plina de sticla. De ce? Pentru ca capetele de creta sa se oglindeasca mai bine in fiecare dimineata, cand vin la munca ca sa isi vada burta si ceafa groasa ca de'aia este oameni pentru ca sa ma manance si gura lor. Si il intreb pe un baiat de'acolo ce si cum trebuie sa procedez pentru a schimba actul de identitate. Nenea se ridica, imi rupe un biletel (cum erau alea de RATB dar jumate din lungimea lor) pe care scria minuscul unde trebuie sa ma duc, biletul fiind plin de detalii. Ce inseamna criza! In loc sa'mi dea o carte de vizita bine structurata si bine pusa la punct, mi'au dat o prostie mica pe care o pot aduna, baga intr'o mina de pix si continuarea o presupuneti si voi. Au trecut 10 ani de cand mi'am facut poza aia inteligenta, si parca lucrurile s'au schimbat in mai rau de'atunci.

Am revenit cu forte noi, cu mai mult chef de sarcasm si cu mult mai multa rautate in ceea ce priveste prostia din noi! Ei bine, suntem o tara de intelectuali condusi de niste prosti. Drept dovada BACul! Au picat pe rupte pentru ca inteligentii de vin in urma noastra au acces la informatii si pentru ca vad tot felul de lucruri. Cum ar fi: Elena Basescu care stie sa vorbeste romaneste un pic mai prost decat K. Hunor, Funeriu care reinventeaza gramatica limbii romane, Traian Basescu care e un spritar de zile mari, Marian Vanghelie care nici nu stiu daca a luat BACul, iar lista poate continua. Cat despre handicapatele cu silicoane bagate si in ceru' gurii ca sa nu deranjeze capul.... [cenzurat], nu mai are rost sa zic nimic. Daca nu va ridicati si nu urlati din toti plamanii ca sunteti mult mai inteligenti si vreti sa faceti ceva in tara asta care se duce de rapa, am sa va rog sa nu va mai lamantati pe la diverse posturi TV.

Leul care tace s'a intors si ii este foame. Asa ca o sa muste orice prostie prinde!

Pentru mine

2011-06-10T12:29:00.003+03:00

O seara perfecta a inceput prin intalnirea cu una dintre cele mai bune prietene, cu o discutie ca buze groase si ochi roshii, dar o intalnire care a facut ca zambetele sa fie frumoase intr'un final. Apoi noaptea dormita cu geamul deschis a facut ca somnul sa fie mai mult decat frumos.

Dimineata ma trezesc, admir cerul care se zbatea sa ramana in lumina, ma ridic din pat si aud un sunet ragusit, parca si un pic sfarsit. Un motan roshcovan cu ochii portocalii la min in camera, pe pervazul geamului, ascuns de perdea, scoatea capul se se uita la mine in timp ce mieuna. Ce la adus, cine l'a trimis la mine nu stiu, cert e ca mi'a facut ziua. A reusit sa ma inmoaie de dimineata si sa'mi faca ziua mult mai linistita si mai frumoasa. Nu pot decat sa ma bucur pentru treaba asta si bine ca a intrat la mine in casa. Pe bucuria asta mica si patrupeda, pe aceasta putoare incurabila, o cheama Ginger. Ea e defapt un el. Cause he got big balls behind his back! Si s'a urcat in pat, si porcu statea cu mustatile pe perna si cu restul corpului pe pilota. De o lene ce nu s'a mai vazut. S'a ridicat doar cand i'a fost foame si cand ii era sete. In rest, patu-i moale, caldut, gradele sunt potrivite in camera, de ce sa nu traga si el un pui de somn, ca mereu a fost un vagabond, acum a iesit la pensie. O bucurie mica, roshcovana, o bucurie puturoasa si jucausa si parshiva. Ceea ce va doresc si voua!

Pace Lumina si Iubire!

Pamantul

2011-06-08T11:32:00.003+03:00

"Ce parere ai despre mersul descult, pe pamantul unde m'am nascut?" m'a intrebat el?

Omul este o punte de legatura intre Cer si Pamant, i'am raspuns eu. Ce poate fi mai bun si mai frumos decat sa simti fiecare pietricica si fiecare fir de iarba sub talpa ta? Pentru asta este Pamantul, pentru a fi mangaiat de talpa ta. Cand eram mic, l'a mine'n sat era un vecin ungur care fie vara fie iarna el mergea descult prin sat. Omul asta nu a racit niciodata si nu a patit nimic niciodata pana cand a murit. Pamantul lui l'a chemat repede, dupa un AVC nu l'a lasat sa sufere si sa'i faca pe altii sa sufere.

Imbratiseaza un copac, asculta'i cuvintele, asculta'ti Pamantul si lasa'ti Cerul sa'ti umple inima, facandu'te sa te bucuri de micile placeri ale vietii. Lasa'ti energiile sa'ti invaluie trupul si sa te faca sa simti cu adevarat Viata pentru a te ferici de ea. Bucura'te de Viata pentru a putea primi Moartea asa cum batranii stiu sa o faca, asa cum ei stiu sa priveasca moralitatea Pamantulului si Cerului, cu povestile lor si pildele lor asa cum trebuie.

Bucurati'va de ceea ce Pamantul va ofera.

Pace Lumina si Iubire!

Gandire de curca

2011-06-02T12:43:00.002+03:00

Proiectul NetCity este la fel de fara sfarsit cum pare si dizertatia mea. Si asta nu pentru ca nu s'ar gasi materiale ca in cazul meu, ci pentru ca lenea este putoare mare domn'e. Si pe langa lene mai adaugam si noi un pic de prostie neaosha si uitati reteta de succes a unei nerealizate metropole europene. Imi spunea o pacienta ca ar trebui sa ma mai bucur de viata si sa nu mai scriu toate porcariile pe care le vad. Pai eu ma bucur de viata, o traiesc asa cum trebuie, dar faptul ca sunt inconjurat si condus de niste prosti care habar n'au ce inseamna viata mi se pare normal sa ripostez prin forma cea mai pasnica: ironia si aroganta verbala! Sic!

Astia de la ApaNova s'au gandit ei sa schimbe niste garnituri sau bransarile din tzeava din strada spre case. Si pe'aici pe unde lucrez eu inchid din cand in cand apa pe intervalul 8-15. Faptul ca fac treaba asta in plina vara denota inteligenta debordanta pe care o detin niste unii, iar faptul ca o fac ziua cand oamenii vor sa se spele sau sa spele una alta denota prostia umana. De ce nu fac treaba asta noaptea? Sau mai bine, daca o faci, de ce nu faci o treaba zdravana zdravana: inchizi robinetul pe un segment si schimbi tot ce inseamna tzeava de apa. Asa..., azi o groapa mica acolo, maine dincolo si nu s'a schimbat mare lucru. Ce legatura are asta cu NetCity? Pai in timp ce unii spargeau strada, altii intindeau un cablu pe sus. Astia de la ApaNova au sunat sa porti sa mutam masinile ca sa sparga, si cum mutam eu masinutzu meu, cu roata il opresc pe baiatul care tragea cablu dupa el. Intrebat de mine de ce mai ridica un cablu pe stalp daca oricum trebuie sa'l bage sub pamant peste cativa ani, el imi raspunde sec: "Domn'e, eu le urc! Altu' sparge asfaltul, altu' baga tzeava si altul baga cablu. Si pana cand ala cu asfaltul vine, mai dureaza 2-3 ani." Poti sa'i mai zici ceva? Poti tu sa mai ai o reactie la asa ceva? Nu poti decat sa razi, sa te uiti lung in ochii aia ai lui goi si sa da un sec dezamagitor "mda". Si'atat!

Pace Lumina si Iubire!

Traiesc!

2011-06-01T12:08:00.003+03:00

Traiesc stati linistiti! N'am mai scris demult spre nefericirea mea si asta ma mahneste tare mult. Mi'e dor de momentele in care aveam timp sa scriu si sa gandesc tot felul de propozitii unele mai ironice si mai intepatoare decat altele, in care aveam timp sa ma mai uit la TV si sa injur pe oameni care ba_se_scula'ra si multe alte lucruri. Spre fericirea mea am destul de mult de lucru cat sa nu mai am timp sa scriu, ci doar o iesire mica cu bicla prin oras, o chitara sau un vin. Daca as mai si scrie, ar fi prea de tot si prea mult ca sa pot a doua zi sa o iau de coarne.

N'am mai scris demult si nu s'au intamplat evenimente prea multe prea notabile. Si cu toate astea, s'au intamplat unele zdravene.

Pe locul trei ca importanta s'a clasat poate cea mai noua si ultimul membru al trupei Isolier Band, sper sa se lipeasca de noi si sa fie totul intr'un ceas bun.
Pe locul doi a fost o intalnire cu cei cativa colegi de clasa de liceu care au binevoit sa isi miste fundurile lor importante spre a se pupa cu fostii colegi de clasa. A fost o intalnire dupa 5 ani de liceu si ce'am putut vedea dupa 5 ani e ca ne'am schimbat total si deloc. Adica ne'am schimbat prin faptul ca ne'am mai ingrasat sau slabit, ne'am lasat par pe fatza, l'am mai tuns pe ala de pe cap, unii si'au mai dezvoltat plamanii altii fundul.. dar creierul este acelasi. Ne'am mai maturizat un pic, parca ne distram altfel si parca vorbim altfel, dar suntem la fel de tampiti ca in anii de liceu. Sau poate doar noi intre noi asa ne comportam.
Pe primul loc se afla prima bere cu tata. Si prima tigara fumata cu el care nu era la nervi. Dar prima bere cu tata a fost dementiala. S'a intamplat cand nimic nu anunta asta, dar s'a'ntamplat. Micile bucurii ale vietii pot veni si dintr'o halba plina cu un lichid cu bule si galben. A fost poate una dintre cele mai dementiale. Ceea ce va doresc si voua! Mici placeri ale vietii care sunt de'a dreptul frumoase!

Pace Lumina si Iubire!

Ce au ei si noi nu avem 2.2

2011-05-12T17:03:00.000+03:00

Ei au multa mizerie. Este un oras studentesc si cu toate astea n'ai zice ca studentii sunt civilizati. Pe strazi sunt o groaza de chistoace ziua si plin de pahare si sticle noaptea. Asta e o chestie pe care nu o inteleg si nu o pot inghiti. Ieri m'am plimbat prin NC si nu mi'a parut rau. Destul de frig pe'aici si un vanticel de imi desfasura chelia din toate directiile. Si cu toate astea am reusit sa gasim un loc cu iarba tunsa langa intrarea din fosta cetate a Newcastlelui unde ne'am intins frumos pe iarba si ne lasam calcati in picioare de razele soarelui si evident, biciuti de o pishare crunta de la vant. Orasul e mai mare decat ma asteptam eu, si are cateva chestii interesante de vazut, cum ar bisericile in care nu am avut ocazia sa intru. Ei bine si cu toate astea am vazut trei lucruri care mi'au placut foarte mult in acest oras. In ordinea intrarii de la numarul 3, baietii au iepuri domestico/salbaticiti prin parcurile din oras. Atunci cand oamenii nu mai sunt prin parcuri si nu mai beau bere ies si iepurii si'si fac de cap. Mi s'a parut extrem de frumos sa vezi asa ceva. Numarul doi este campusul universitar si universitatea unde este Alice. Cladirea universitatii este foarte frumoasa, din caramida rosie, fara tencuiala si cu tot felul de embleme si statui oarecum tipice unor vremuri demult apuse. Dar oricum, arata bine si pe dinafara si pe dinauntru. Este destul de imens campusul, chiar trebuie sa te plimbi un pic dintr'o parte in alta pentru a face diverse cursuri. Partea buna este ca te poti plimba pe jos, nu trebuie sa mergi in toate directiile ca in Bucuresti pentru cateva cursuri. Iar numarul unu este magazinul de muzica din Newcastle. Un fel de Muzica, doar ca mult mai bine dotat, cu oamenii mult mai intelegatori si care sa te trateze frumos, si cu multe instrumente, dar muuuuuulte si cu tot felul de chestii pentru chitara (fiecare cu domeniul lui, altii erau cu pianu). Ca in orice oras care se respecta cat de cat, au un o strada pietonala larga, cu terase si magazine sa se plimbe tot poporul pe'acolo, strada care poate sa iti ofere multe variante de shopping. Si cu toate astea, jegos oras. As putea zice ca e mai jegos decat Bucurestiul.
Long live the Queen!

Pace Lumina si Iubire va doresc!

Ce au ei si noi nu 2.1

2011-05-11T13:53:00.003+03:00

Cine ar mai face nebunia asta ca mine? Sa petreci doar cateva zile cu cel mai bun prieten al omului (care nu e caine) si sa dormi ca un bou prin aeroport si autocar? Defapt nu sa dormi, ci doar sa stai pe jos. Trec peste episodul cu aeroportul ca e mult prea obositor. Pot doar sa zic ca nu mai vreau sa petrec o noapte in aeroport, din cauza de curent si din cauza de galagie. Drumul din Gatwick si pana in London l'am facut cu trenu. Oh Doamne si ce tren si ce expres! Cum frate sa mergi ca si cum ai cara niste cartofi? Un tren cu vagon ingust, plin de oameni si care merge cu o viteza de speriat pentru niste shine de tren destul de aiurea. Dupa ce am luat autobusul care sa ma duca in 6 ore parca spre Newcastle m'am mai linistit. Stiam ca ce a fost mai greu a trecut si ca pot sa dorm. Incearca tu sa dormi pe niste scaune care nu se rabateaza, pe o autostrada care nu e lina si pe o autostrada care nu are noima: astia circula invers. Intr'un final am reusit sa ma trezesc, imi impuneam sa ma trezesc si culmea am reusit. Si ce am vazut mi'a placut: ferme mari cu vaci si cai frumosi (șasă cai frumoșși) dar si oi care stateau pe iarba, o iarba verde faina si bine curatata. Peisajul nu e cine stie ce in ansamblu lui, adica nu se compara cu ce poti gasi pe continent; in definitiv, Anglia e o stanca. Cat despre NC, nu are stil arhitectonic, nu e cine stie ce. E jegos, sunt tigari pe jos si nu numai, sunt gunoaie si si nu are ceva interesant ca arhitectura. Poate doar podurile care sunt foarte frumoase si mari si luminoase, dar cam atat. Eh, dar nimic din toate astea nu se compara cu viata de noapte/club de'aici. Atatea fete dezbracate n'am vazut in nici un club din orice tara vizitata. Tipe care sunt imbracate foarte sumar, toate sunt in tocuri dar nu toate stiu sa mearga, grase sau slabe, n'au nici o problema sa'si de'a jos chilotii si sa iti ofere cateva minute de sex salbatic. Iar tipii..., well, astia sunt bisexuali! Si cand se ling cu o tipa cand cu un tip. Cea mai dura faza a fost cand o gasca de de'astia si'au dat jos chilotii si au inceput sa danseze cu catargu in jos (macar atat), inconjurand o gagica care mai avea un pic si welll, se lasa cu orgie! Te imbeti foarte repede in club, si dupa ce ai dat pe cat cateva pahare de whisky esti numai bun de petrecere! Viata de noapte e odioasa, dar in momentul in care este ametit parca toate lucrurile iti sunt normale. Iar cand langa tine ai pe cel mai bun prieten al omului, nimic nu poate strica lucrurile si mersul lor nomal si frumos. Pentru ca in definitv, el este cel mai bun prieten al omului, iar omul este mereu fericit cand prietenul ii este langa si este mereu fericit cand il are aproape! Ceea ce va doresc si voua!

Pace Lumina si Iubire

- va urma -

Ce au ei si noi nu avem 1.7

2011-05-10T13:40:00.001+03:00

Dupa 4 ore dormite pe repede inainte si dupa 6 ore de stat in masina, Koelnul nu mi s'a parut altceva decat un oras obositor. Cele cateva ore petrecute prin acest mare oras mi'au aratat o catedrala imensa (neagra si asta) si un rau care curge frumos prin mijlocul orasului, rau care este albastru bah! Si limpede bah! Si se plimba oamenii cu barca pe el! Bine..., ii zice Rin (Rhein) dar nu conteaza. Ce, Dambovita noastra e mai miloaga, e mai proasta? Ea nu poate fi tot albastra, si sa te plimbi pe anumite segmente cu hidrobicicleta pe ea? Mai avem mult pana departe si asta se vede prin modul de a manageria structurile cetatesti ale urbei imputite in care stau. Mai are rost sa va zic de aeroport? De aceasta imensitate? Ce imi place mie la orice aeroport este spatiul pe care acesta ti'l ofera. Poti sa stai si sa privesti orice avion care aterizeaza, te poti plimba si poti vorbi cu oricine, pentru ca toti sunt amabili si ospitalieri. Drumul pana in Londra a fost scurt, nici n'am apucat sa'mi intind picioarele. Dupa o aterizare cam foarte dura (cred ca era la inceput) am ajuns pe taram britanic, acolo unde limba engleza este foarte frumoasa daca este vorbita corect din punct de vedere fonetic si gramatical, si acolo unde alcoolul este la mama lui acasa. Dar pentru Anglia avem alte posturi separate de cele dedicatei Germaniei. Prin urmare aici punem punct capitolul Germania si intram in zona Anglei.

Pace Lumina si Iubire

Ce eu ei si noi nu avem 1.6

2011-05-09T13:37:00.000+03:00

Dresdenul este capitala Saxoniei si se afla pe raul Elba. Este un oras genial! Ras de pe fatza pamantului in timpul razboiul mondial. Daca te uiti la cladirile vechi, cele care au ramas in picioare, sunt negre. Sin u sunt de la jeg negre, sunt negre de la cenusa din timpul razboiului. Ceea ce m’am amuzat terbil in Dresden a fost faptul ca astia faceau bani din orice gaura din timpul razboiului. Dresdenul este un oras care nu stie sa faca altceva decat sa fie frumos. Il refac, in reconstruiesc, dar il refac in stilul de’atunci, in culori frumoase si deschise, in linii si curbe care s ail faca primitor., Acolo am vazut cea mai tare statie de tramvai. O arhitectura futurista, dar care la fel ca turnul din Jena, se integreaza perfect in peisaj. Concluzia generala din acest oras plin de istorie si absolute frumos si plin de viata, este ca e un oras care daca ajungeti prin partea estica a Germaniei, nu trebuie ratat! Daca in postul anterior vorbeam de transportul in comun, trebuie sa spun ca in Germania este o treaba geniala: “ia’ma nene in varianta nemteasca”. Exista un site unde scrii ca vrei sa ajungi din localitatea x spre localitatea y, si daca sunt oameni cu masini care vor merga exact in aceasta directie, te iau din orasul x. Este genial. Eu am venit din Jena spre Koeln cu un Ford Kuga, doar eu si soferul pentru 25E. Pretty cool huh?!?

Pace Lumina si Iubire

Ce au ei si noi nu avem 1.5

2011-05-08T13:31:00.000+03:00

Plimbarea cu castile in urechi prin Jena nu poate fi decat imbucuratoare. Am facut ieri in jur de 25-30 km prin acest mic orasel, aproape imposibil ai zice, dar I’am facut. Am descoperit locuri faine si interesante, cum ar fi casa unde a locuit pentru o perioada Niche. In turnul ala imens am urcat si am vazut oraselul asta mirobolant de sus si pot spune ca e de’a dreptul interesant. Strazile mici si intortocheate dar pline de verdeata, pline de copaci. Au un parc imens, unde oamenii pun de’un bbq, sau merg si stau acolo un uichend, la cort. Mda, la cort, chiar daca orasul e la o scuipatura de parc. Stateam si ma gandeam la faptul ca sunt si taxiuri pe’acolo, dar sunt de’a dreptul inutile pentru ca strazile sunt micute si obiectivele sunt destul de apropiate unele de altele, asa ca taxiul este inutil. De aceea poate este si asa de scump. Spre exemplu pentru a merge cu taxiul cat o statie de tramvai, tre sa platesti cam 6-7E. Au un system in comun destul de bine pus la punct. Ai trenuri mari care pleaca din gara si fac legatura intre marile orase, ai trenuri mai mici care fac legatura intre oraselele satelit, tramvaie care well…. sunt ca toate tramvaiele si autobuse care sunt ca toate autbusele. Diferenta dintre ale noastre si ale lor e ca ale lor sunt cu ceas. Intri in gara si vezi in cate minute vine sau pleaca. Si astia chiar se tin de cuvant. Noi nici macar la amarutul de metrou nu avem la toate statiile asa ceva.

Pace Lumina si Iubire va doresc

Ce au ei si noi nu avem 1.4

2011-05-07T22:58:00.003+03:00

Curatenie si bunul simt sunt cuvinete de baza pe'aici. Te asculta, te indruma, iti arata, iti zambesc tot timpul sunt mereu cu zambetul pe buze si tot timpul stiu sa fie frumosi. Sunt inebunit de cate biciclete am vazut si de cum oamenii merg pe ele mai mereu. Ca in orice oras, exista muzee si exista cladiri interesante care au o istorie mareata in spatele lor. Cand ma gandesc ca au refacut aproape in totalitate acest oras monument, dupa al doilea razboi mondial, nu'mi vine sa cred. Pentru necunoscatori, Jena este un oras universitar unde 20% din populatie este studenteasca. Poate nu va dati seama, dar 20% inseamna foarte multi. Daca mergi pe strada n'ai sa vezi decat fetze sub 3o de ani. Tineri imbracati frumos, asortati si mereu veseli. Toti poarta castile in urechi si merg cu ochelarii de soare spre diverse lucuri din oras. Tot pentru necunoscatori, aici se produc fantasticele lentile Carl Zeiss, lentile pe care le poti avea si pe un smartphone. De'aici NASA isi ia sticla pentru telescoapele lor imense, de'asemenea si lentila. Dar ceea ce este cu adevarat interesant este faptul ca aici este primul si totodata cel mai vechi planetariu din lume. Nemtii s'au gandit sa'l faca pe la inceputl secolului trecut, planetariu care functioneaza si astazi, care este refacut si amenajat frumos. Am fost si eu acolo si am vazut un show frumos pe muzica de Queen, cu stele si planete si videoclipuri ale bandului.

Oamenii astia stiu sa traiasca, oamenii astia au habar de cum sa'si managerieze viata si sa se poata bucura de ea. Din pacate, toate cele mai de sus ar putea exista si pe la noi, dar din diverse motive ele lipsesc cu desavarsire!

Pace Lumina si Iubire va doresc

- va urma -

Ce au ei si nu avem noi 1.3

2011-05-06T21:32:00.003+03:00

Zambitori oameni si placuti sunt astia de pe'aici. Si nu vorbesc de studenti, ca daca vorbim de studenti nu mai terminam, ci vorbesc de localnici.

Azi m'am plimbat liber, fara sa fiu alergat de Diana. Nu ma intelegeti gresit, ea nu alearga, ea merge foarte repede, ca tre sa se imparta intre doua joburi si 1 facultate, adiacent un prieten. Azi am fost singur prin Jena si am incercat sa o descopar din spatele ochelarilor si cu aparatul foto la gat. Castile in urechi, muzica pornita, iar eu am inceput sa urc. Aici a avut loc o mare batalie de'a lui Napoleon, in 1806, unde nemtii si'au luat'o urat de tot. Prin urmare i'au facut si un mic monument (vedeti pe'aici pe undeva). Dar ca sa ajungi la acel monument trebuie sa urci cam o jumatate de ora de unde sunt eu. Padurea este curata, potecile bine delimitate si frumos semnalizate, copacii sunt curati, fara scrijelituri de genul "I love you fă Marie". Miroase totul a curat si totul e in diferite nunante de verde. Deci exista si se poate. Cand ajungi sus vezi acest orasel si celelalte in departare si observi ceva: aliniamentul caselor. Cartierele sunt inconjurate de centuri de copaci, pe strazi si prin curti sunt copacei, orasele sunt inconjurate de centuri de padure. Aici totul este verde frate! Iar casele nu ies din tipar. Sunt noi, sunt futuriste, sunt geniale, dar se incadreaza in arhitectura din zona. Totul este mult prea frumos ca sa nu stai pe o banca si sa savurezi fiecare cadru pe care ochiul il vede. Ca veni vorba de banci, pe traseul asta de jumate de ora, ai banci in diferite locuri racoroase sau insorite, depinde daca se vede Soarele pe'acolo, ai banci de pe care poti vedea ceva sau nu. Dar ce este cel mai important este ca ai banca pe care sa te asezi si sa'ti tragi sufletul daca vrei. Banci bine facute, solide, care nu sunt rupte si pe care nu scrie "muie stiaua" sau mai stiu eu ce alte aberatii de Herastrau. Mi'a placut foarte mult cand am vazut ca am trecut pe langa niste batranei care mergeau si ei prin padure (urcau) probabil la o plimbare pana la monument. Culorile caselor sunt toate la fel, albe sau galbene. N'ai sa vezi alte culori, iar daca ai sa vezi sunt mult prea bine facute astfel incat sa nu'ti sara in ochi ketchapul. Am specificat ca e un oras curat? Mda, e un oras curat! Ceea ce va doresc si voua!

Pace Lumina si Iubire

- va urma -

Ce au ei si nu avem noi 1.2

2011-05-05T19:28:00.003+03:00

M'am indragostit de oraselul asta, Jena. Nu e foarte mare, nu e aglomerat. E intins, precum o balega, dar o balega frumos mirositoare (ca sa raman in ton). Ca sa ajung in centru in apartamentul unde stau trebuie sa urc si sa merg plat, dar in special sa urc. Vreo 15-20 de minute de sport intensiv in fiecare zi. Copaci multi, verzi si foarte bine ingrijiti.

Ieri am fost in Weimar, un orasel aproape de Jena. Ce mi'a placut cel mai mult pe'aici este faptul ca toate cladirile au aceeasi inaltime si oarecum aceasi arhitectura. Am avut parte ieri de o zi lejera. Diana m'a alergat intr'un stil imens. Fata asta parca e data cu ardei iute pe talpi. Ea zice ca merge, eu zic ca alearga. In jurul ei pot sa fac joging daca vreau. Diana, o fata foarte misto, din toate punctele de vedere. O olteanca dura ca a luat oarecum viata in piept, ingrijindu'se de viata ei privata dar si publica, are grija de imaginea ei in acest orasel mic unde toata lumea se cunoaste cu toata lumea. Macar din priviri. Weimar are un mall, o cladire care iese din tiparul celorlalte din exterior, dar care e atat de dragut, de german in interior. Este o mica bijuterie in interior. Cand am intrat in el aveam senzatia ca sunt intr'un mic orasel, cu iluminat public si copaci adevarati pe'acolo. Bowling si biliard am servit pe'acolo, doua beri care nu te ametesc si care te lasa sa gandesti normal. Inapoi spre Jena unde ar fi trebuit sa ne intalnim cu romanii de pe'aici, dar ori n'au mai aparut ei ori am intarziat noi. Oricum, am tras pe dreapta la un pub langa teatrul din orasel. M'am bucurat teribil pentru faptul ca nu se fumeaza inauntru. Ce mi'as dori ca aceasta lege sa se aplice si in Romania. Daca s'ar intampla asta, poate s'ar lasa unii de tot de acest viciu. Unii asa ca mine. Cele doua pahare de vin au fost extrem de bine venite, incalzind si punand punct foarte frumos o zi foarte buna. Pentru ca vinul dupa bere e-o placere!

Pace Lumina si Iubire

- va urma -

Ce au ei si nu avem noi 1.1

2011-05-04T12:12:00.003+03:00

Ahhh, concediu! Un lung si interesant concediu, un lung si foarte cult concediu. Vizitarea a doua tari singur de nebun dar cu tinte precise, si poate cu ceva lucruri noi de invatat.

Prima plecare din Bucuresti. Inca o data as dori sa pun la acel minuscul si minunat aeroport, dar plin de tigani si plin de oameni care habar n'au sa se comporte. E o aberatie ce se intampla acolo si e o totala lipsa de respect, e neiluminat, nu e aerisit (PUTE BAH!) iar autobusele de ne duc la avion sunt absolut de tot rahatul. Practic, sunt niste autobuse care pot intra si prin Bucuresti. Zborul pana la Koeln a fost ok, dar cam plictisitor. Ne'am pus de'asupra plafonului de nori si n'am mai vazut nimic. O data mah sa zbor si eu sa fie senin si sa vad si eu pamantul pe sub mine. Eh, mai incerc. Cand am coborat sub nori si am vazut Germania am fost extrem de uimit. Atat de frumos au stiut astia sa'si aranjeze astia satucele/oraselele prin padure. Ma gandeam ca ce viata sanatoasa au astia, stand tot timpu' langa padure si avand mereu aer curat. Din Koeln am luat trenul spre Jena, cu 2 schimbari (Frankfurt si Weimar). Ce am putut sa vad din Bonn si pana in Frankfurt am ramas masca. Am mers pe firul Rhinului, si a fost extraordinar. Uimitor cat de frumos au stiut astia sa faca soselele si trenul, astfel incat sa si vezi ceva cand te plimbi pe'acolo. Tot felul de castele si castelute si turnulete de o parte si de alta a apei. M'am indragostit de acea zona efectiv. Iar daca drumul din Bonn in Frankfurt a fost entuziasmat, cel pana in Weimar a fost unul melancolic. Soarele in apus imi lovea fatza atat de frumos, campiile pline de flori galbene, dealurile lucrate, padurile aranjate.. Si apoi m'am gandit. Noi avem o tara cel putin la fel de frumoasa ca ei zic eu. Doar ca noi suntem ceva mai puturosi. Nu am vazut pe tot drumul zone nelucrate! Ori era padure, ori era aratura, ori deja era cu rasaduri. Deci se poate. Se mai poate ca transportul feroviar sa fie unul bun si care sa te faca sa mergi cu el, se mai poate ca in tren sa ai conditii foarte bune (si am luat cel mai ieftin tren), se mai poate ca lumea sa fie primitoare si sa te ajute daca nu stii. Cine zice ca nemtii nu sunt oameni ok, se insala. Stii sau nu germana, te indruma asa cum stiu ei, intr'un germish (germana si engleza), oricum tu intelegi. Calzi, calmi, primitori, tot timpul cu zambetul pe buze. Nu se citeste pe fatele lor acea incruntare si oboseala romaneasca. Iar ei au luat'o de la zero dupa WW2. Ei au disciplina si respect, lucru care la noi exista, dar lipseste cu desavarsire.

Pace Lumina si Iubire!

- va urma -

Talent lacrimogen

2011-04-28T14:14:00.002+03:00

Am urmarit printre picatele de Steaua - Dinamo (haha!) si pahar de vin, finala promitatorului concurs "Romania are talent". Aplauze frenetice peste tot pentru Sarbu ca a luat acest concurs, si se anunta o chestie mare si smechera. Sunt total dezamagit de ceea ce am vazut. Baietasul ala de barman m'a dezamagit total, a fost ceva mai spectaculos chiar prima data. Tipe alea doua care au cantat in duet au fost dezastroase, una dintre ele (aia creatza) lasand impresia ca vorbeste din fundul butoiului din curu cramei. Pana si pustiul ala de are o voce interesanta de contratenor m'a dezamagit. Ragusise, dupa atatea vocalize si nu mai era in stare sa cante. El a fost si foarte prost stilizat, cu freza aia de zici ca i'a inghetat paru cu ventilatorul, hainele alea albe gen M.J..., dezgustator! El are un viitor in opera, in muzica latina, in muzica de opera si in muzica de catedrala, nu in ceva de genul "Fantoma de la Opera". Cel mai ok pe care l'am auzit si mi'a placut toata evolutia si reprezentatia ei a fost moldoveanul de canta cu microfonul in buze, scotand adevarate sunete cu tenta electronica. I'a mai luat si pe baietii aia 3 cu Robo in frunte, ce sa mai... pustiulica a facut chiar un mic show acolo. Toata stima. Apoi a venit baietasul a carui mama s'a dus (rip) si s'a apucat el sa cante cat e de mandru ca e roman. Bah, merge o data (preselectie), merge a doua oara, merge a treia oara, dar pana cand? Cu tricoloruri pe'acolo, mai ceva ca la parada de 1 decembrie, cu obsesivul mesaj "esti roman, fii mandru!", imi venea sa'i dau cu ceva in cap. Mustacioara aia adolescentina purtata cu atata sharm de el si cu imbracamintea aia de dupa blocurile gri... Oh Doamne, ce oroare! El a castigat acest concurs oarecum international. Serios romani, cu el vreti sa va mandriti si de el vreti sa va folositi peste hotare? Contratenorul si pustiulica ala ar fi avut mult mai mult succes! Asta este o remarca. In schimb l'au ales pe asta, de parca era "Dansez pentru tine", un alt concurs bazat pe poveste si nu pe talent.

O a doua remarca ar fi cea legata de tipul de spectacol. Serios, inafara de guralisti si guraliste mai stim sa gustam si altceva? Mai stim sa mergem si la un alt tip de spectacol? Ei bine, se pare ca nu. Ceea ce este foarte trist.

Concluzia generala este ca romanului nu'i place talentul chiar atat de mult, cat povestea lacrimogena pe care se muleaza talentul.

Va doresc Pace, Lumina si Iubire!

Din toate cate putin. Dar esentiale

2011-04-26T19:15:00.002+03:00

In primul rand Hristos a inviat si toate cele alea alea. Un salut parca din ce in ce mai in stil propriu.

Imi cer scuze, dar gratie unor factor externi cum ar fi munca, surfingul pe net si alte si mai altele, cand intr'un final ma linistesc, sunt mult prea obosit ca sa mai scriu cate ceva. Astept cu nerabdare sa treaca luna iunie, ma mai linistesc si eu pe'atunci. Asa ca va rog a ma scuza, dar nu voi reusi sa fac ce mi'am propus (minim 15 postbloguri pe luna) cu acest blog. Asa ca profit acum de ocazie sa scriu si eu despre una alta intamplate prin savana mea de la ultimul postblog incoace.

Domn'e, eu n'am sa scriu despre politica. Nu cat timp ne conduce un marinar chior care nu vede farul, avandul la babord pe cel mai pitic din Alba-ca-zapada si cei 7 strumfi. O sa concluzionez foarte simplu si foarte pe scurt starea mea cand vine vorba de politica si de ce mai aud pe realitatea sau A3: bleah! cah! si zgomult apei de WCu pe fundal. Imaginea este foarte comica, avand parte de impuritati organice sexuale debitate pe gura mea cand vine vorba sa le adresez ceva bun astor de ne conduc. Si am lamurit'o si pe asta.
O alta parte, mult mai interesanta, e ca mi'e bine. Mi'e din ce in ce mai bine. Am scapat de o problema care m'a tras in jos din punct de vedere psihic, eveniment care s'a produs prin februarie (vezi ciclul Epopeea unui neam si sat) si de care imi mai aduc aminte cu lacrimi in ochi, dar fiind oarecum cantonat in prezent. Prezenta unui pahar de vin rosu sec face bine in astfel de momente, cand lucrurile din capul meu incep s'o ia floricele pe campiiiiiiiii. Prin urmare, ma adresez mie in mod direct si special dar si tie care stii ce s'a'ntamplat si mi'ai fost alaturi atat cat te'am lasat: viata merge mai departe, invatand din urma si folosind ceea ce am invatat.
Luna mai este luna concediului pentru mine (e sfarsitul lui aprilie), avand in vedere ca timp de 2 saptamani voi fi plecat din aceasata lume de gogomani si ma voi distra bine in calitate de turist, invitat si prieten in doua tari dragi mie. Nu spun pe unde, nu spun cu cine si nu spun de ce, urmand sa postez pe blog daca am net chiar din timpul excursiei. Sunt doua saptamani in care ma voi detasa total de ceea ce inseamna viata din Romania si doua saptamani in care voi vizite si ma voi distra enorm! Sunt convins de asta si cu astfel de ganduri voi merge pe'acolo.
Din ciclul Du'te bah! am avut acum ocazia sa ajung pe platoul Bucegi. Cateva poze aveti aici mai pe la sfarsit. N'am mai fost demult, asa ca am facut o nebunie si am zis Hai! Cine aude asculta, cine vede se bucura. Si'acum pot sa incep sa turui? Dar vai!!!!!! Ce oroare! Indicator spre telecabine din Busteni gasesti doar daca ai GPSul cu tine sau daca stii pe unde e, altfel... faci ture ture pana ti se ia (cred). Mda, deci avem o tara frumoasa cu peisaje frumoase pacat ca nu e pe harta. Ajungem si la telecabina, parchez tanculetzu, si ma uit la cladirea aia. Domn'e, pentru prima data mi'a fost sila sa intru acolo. E aceasi cladire neambalata si nestilizata de pe vremea lui Dej, e aceeasi forma de casa nesemnalizata. Daca te duci acolo, nu vezi decat usa de IESIRE, pe aia de INTRARE trebuie s'o cauti. Intr'un final luam biletele. Scump, 64 de lei pana sus la Babele si inapoi? Cabina este aceeasi. E la fel de veche ca si cladirea, si e la fel de dubioasa ca si cladirea. Ma gandeam ca avem gondole noi si mai stiu eu ce chestii noi prin Moldova, traiasca'ne moldovencele de conduc Turismul. Allllooooooooooo!!!! Bah, blonda aia de la drept turistic ce dracu pazeste? Prima data Sinaia - Brasov si Constanta - Mangalia, apoi restu! Ca astea'ti aduc banii cei mai multi. Ma asteptam ca in cabina sa ne vorbeasca nenea ala de pazea usa sa nu ne aruncam, sa ne spuna ca pe aici e valea aia, ala e varfu ala etc. Am avut placerea sa vad o capra neagra. Si cam atat. Gunoaie la 2000 de metri altitudine ca si la 20 de metri altitudine, necivilizati la 2000 ca si la 20 si lista poate continua. Pentru prima data am fost dezamagit de ceea ce e pe platou, dar asta este alta poveste pe care o s'o spun intr'un alt postblog (defapt, serie).

Si vreau sa inchei in oglinda, adica daca salutul de inceput a fost unul tipic unui om care s'a saturat de atatea cordialitati inutile si fara speranta si fara aproape nici un pic de sens........

... va doresc sa aveti Pace sufleteasca, Lumina sa va arate calea si Iubirea sa va inconjoare. Macar acum de Pasti.

Romania care are talent

2011-04-09T13:29:00.000+03:00

Citind zilele trecute postul Oanei despre Romania si despre cum vrea ea sa'si ea talpa, m'am gandit sa scriu tot despre Romania, dar intr'o forma mai buna. Trebuie sa spui si partile frumoase. Iar daca batranul Dan apuca sa'mi citeasca blogul, o sa inceapa diverse discute pe'aici.

Domn'e Romania e frumoasa. Sa o luam in primul rand geografic. Este o tara cu un teren accidentat si variat. Avem parte de desert si de delta, avem parte de munti si de mare, avem parte de dealuri si campii, avem parte absolut tot de de toate. Sa o luam in al doilea rand, din pct de vedere al oamenilor. Oamenii sunt ok. Sunt oameni simpli pe care daca ii iei si ii pui de'o parte, ii vine sa'i pupi. Fie prin naivitate fie prin modestie si fie prin calm, oamenii sunt foarte frumosi si foarte buni. Exista si de'ailalti, pe care eu ii pun in evidenta pe'aici, adica prostii si tampitii si cretinii (scuze fata de mamele lor) si cate si mai cate mi'ar veni pe la gura dar nu pot ca sunt un baiat decent. Dar si pe astia sa'i acceptam pentru ca si astia fac parte din noi, asa cum si desertul face parte din tara noastra pe langa multitudinea de rauri. Iar daca o luam din punct de vedere economic, si aici stam bine. Haideti sa fim seriosi. Magazinele sunt pline de oameni, terasele nu mai zic, pana si boschetarii stau la masa lor umila si'si beau berea cea de toate zilele. Peste tot, pe la toate popoarele exista frustrari si nemultumiri, numai ca aia stiu sa urle in strada si sa isi faca treaba asa cum trebuie. E adevarat, sunt si platiti pe masura, dar sa gandim un pic si puterea economica a tarii respectiva. Prin urmare, nici noi nu stam mai bine sau mai rau.

Este adevarat, nu stim decat sa ne plangem si nu stim decat sa plecam capul. Lipsa de initiativa este ceva care caracterizeaza romanul modern. Daca ii spui cuiva "Hai sa facem o revolutie!" iti rade in fatza si zice ca nu esti normal. Bah, intr'un fel asa si e. In '89, cand se impuscau aia pe strada ca tampitii, nu a fost o chestie creata de romani, nu a fost o chestie organizata de romani, ci de altii. Pentru ca romanii nu stiau sa faca o greva si sa faca o revolutie, asa ca niste unii au zis ca ne ajuta. Ma uitam azi ca in Codlea parca, 100 de oameni (ATENTIE! O SUTA!) au vrut sa blocheze DN1 pentru ca nu mai aveau spital in oras. Erau 100 de oameni care erau condusi de unul de vreo 30 de ani, restul fiind toti, dar toti pensionari! Cel putin asta aratau la tv. Cu ei vreti sa facem o revolutie? Sa fim seriosi. Dar Romania nu sta in astia. Nu sta nici in mocanu' ala de canta "Pomu bun si omu prost (sau era copt?)", nu sta nici in nenea ala cu un handicap cu ochii (saracu' nu vede prea bine ce se intampla pe'aici), nu sta nici in prostii aia de vor autonomie pe 3 judete. Romania sta intr'un Cioran, Noica, Tutea, Brandusi, Vlaicu, Coanda, Cantemir si lista poate continua. Si permiteti'mi sa zic ca in aceasta lista nu intra vesnica triada Hagi, Nadia, Nastase. Am vrut si eu sa ajung prin alte tari si poate ca vreau in continuare sa ajung. Am vrut sa fac treaba pe care am invatat'o si am vrut sa fac treaba asta oriunde se poate plati asa cum trebuie platita meseria asta. Ei bine din cauza unor conjuncturi foarte fericite, am ramas la mine in tara si bah, NU'MI PARE RAU! Aici cunosti mentalitatea omului, stii ce sa faci si stii cum sa'l iei pe om. Aici stii la ce sa te astepti, stii cum merg lucrurile. E adevarat, merg prost si merg total aiurea, dar vreau sa fac un apel la voi cei tineri. NOI, oamenii muncii cei tineri (comunism), PUTEM SA SCHIMBAM TOTUL! Daca cineva vin in urma ta si iti aranjeaza hainele frumos pe umeras si ti le impacheaza asa cum trebuie, la un moment dat o sa te simti si o sa faci tu, de la tine pornire! Daca mentalitatea ta face lucruile asa cum trebuie, adica nu'si mai arunca tigarea pe jos, nu mai scuipa pamantul pe care calca, culege cacatii de'i lasa javra pe trotuar, iar lista poate continua, Romania poate creste din interior, chiar daca_cretinii (si aici nu'mi cer scuze fatza de mame) de stau in prefecturi, primarii, Cotroceni, Victoriei si Constitutiei ne pun betze'n roate ca sa nu ne miscam! Draga mea Oana, si tu cel ce'mi citesti blogul, ia aminte! Prin revolutie se vor pune lucrurile in miscare! Lupii albi si tineri se vor ridica mai repede decat ati crede voi si vor ridica aceasta tara si acesti oameni acolo unde trebuie sa fie! Lucrurile deja se misca, iar cei ce sapa groapa altora, or sa cada cu to(n)tii in ea! Pentru ca asa trebuie, asa este legea echilibrului universala, asa este legea compensatiei. Nu o spun eu, o spune istoria si o spun vremurile trecute.

Romania are talent si potential si Romania poate face multe lucruri care or sa revolutioneze lumea. Au fost si altii care au facut'o si vreau sa'i amintesc doar pe trei: Brancusi, Coanda, Eliade. Ii mentionez doar pe ei pentru ca sunt oarecum contemporani cu noi, si daca ne'am fi scremut un pic, i'am fi prins in adevarata lor creatie si marime. Uitati doar trei oameni care au schimbat lucrurile si au facut treaba cu limba lor romana si cu tara lor (fara sprijinul ei, e adevarat) dar care au reusit sa schimbe gandirea omului si sa revolutioneze ceva. Daca noi, tinerii, vrem sa schimbam ceva vom reusi. Daca voi nu ma vreti, eu va vreu! ar trebui sa ne fie un motto, unul mic, dar sa existe in subconstientul nostru. Mai bine facem noi ceva si chiar sa facem ceva, decat sa ne amagim si sa plangem si sa fugim undeva unde credem noi ca e mai bine. Daca esti bun in ceea ce faci, si esti apreciat de cei ce'i ajuti, nu ai nevoie de reclama sa te promovezi (eu stiu cel mai bine). Trebuie pur si simplu sa vrei sa faci ceva cu toata inima si sufletul tau si apoi asa vezi ca Romania, asa plina de coshuri e frumoasa. Pentru ca acneea dispare si ai sa vezi desteptaciunea si inteligenta ce zace in ea! De aceea, Romania, EU TE IUBESC!

Pustnic

2011-04-07T09:28:00.006+03:00

Daca stai tot timpul in casa si iesi destul de rar cat sa nu fi la curent cu ce se intampla in oras.. cu ce se mai schimba prin oras. E nasol sa fii scufundat in porcarii de'astea gen munca si dizertatie. Apropos de dizertatie, m'am saturat de facultate. E prea de tot. E prea mult si pentru calmul meu ardelenesc. Parca nu se mai termina.

Weekendu' trecut am fost la Ateneul Roman. Nu stiu daca am mai spus sau daca am mai facut poze si le'am pus pe undeva, dar este o cladire monunemt, este extrem de frumoasa. Am fost invitat la un concert sustinut de Orchestra Inginerilor, o orchestra veche de ceva 30 de ani, poate si mai bine. Raman la parerea ca Mozart e frumos, dar sa fii odihnit si sa fie seara. Ceea ce nu mi'a placut la acest eveniment a fost tinuta oamenilor care au venit destul de ciudat imbracat. Adica ma asteptam la ceva stofa si ceva pantofi, nu bluejeansi si camasi scoase peste curea. O fi fost de dimineata evenimentul (defapt pranz) dar totusi te poti imbraca mai interesant si mai respectabil. Orchestra a cantat frumos, impinsa la spate de aripa tanara a orchestrei si sustinuta de cea batrana. Mi'a placut enorm moshulica de era vioara 1. Foarte dragut, simpatic si mereu cu zambetul pe buze. Ceea ce va recomand si voua, adica sa mai mergeti sa va culturalizati si sa mai aveti parte de lucruri interesante in viata voastra mediocra, dar si sa fiti mereu cu zambetul pe buze pentru o mai frumoasa zi si totodata si placuta.

Aseara, in ceas tarziu am plimbat la hoinarit prin oras si prin afara lui un pic. Plimbandu'ma asa prin oras am descoperit ca bdul Dacia l'au facut cu sens unic de la Dorobanti pana la Mosilor. Asta ca sa stiti si voi. Pe banda 1 de mers e autobusul (cu linie continua) si pe sensul celalt e o singura banda tot pentru bus. Cam asa cum e si pe bdul Regina Elisabeta (pe la Cismuigiu). E o singura problema totusi: pe Elisabeta nu sunt parcate masini, in schimb pe Dacia e fluviu de masini. Tampenia si mai mare e ca stateau imbecilii, jăpcarii, mediocrii, acele mirobolante capete de creta care stateau la panda. Pândarii stateau sa ii amendeze pe cei care nu stiua si nu intelegeau semnele de pe jos, neanuntand in prealabil de aceasta modificare. Si cand ma gandesc ca tot traficul ala scarbos o sa sa'l ia micuta si ingusta strada Eminescu, spre Polona, Dorobanti si Pta Romana, mi'e foarte groaza de cum o sa arate treaba asta pentru soferii care trebuie sa o ia pe'acolo.

Pace Lumina si Iubire va doresc la toti!

Turism fiscal

2011-03-30T21:23:00.002+03:00

Am vrut sa va scriu dupa ce terminam toate actele si toata tevatura cu masina. Stiti ca mi'am luat masinuta noua, dar de'abia acum o inregistrez pe numele meu. Vreau in acest post sa subliniez faptul ca suntem o tara handicapata, suntem o tara condusa de niste cretini (si da, ma iau si de mamele lor), iar noi astia condusi suntem niste prosti tampiti incurabili ca ii lasam ca fraierii inocenti. Va dau un exemplu absolut subtire si finut. Intr'un stat oarecare, oarecare..., sa zicem... Germania.. Da? Oarecare. Te intreaba ala ce vrei, ii spui ca masina asta, si baiatu' in 30 de minute vine cu toate actele masinii trecuta pe numele tau. Tot inseamna fiscalitate, RARul nemtesc, stampile si tot felul de tampinii. In Romanica noastra draga si scumpa, unde dreapta nu stie ce face stanga (chiar si politic), astia ca sa iti cumperi ceva pe care'ti iau impozit, trebuie sa te plimbe peste tot. Adica noi nu avem turism, ma refer la porcaria asta infecta de oras in care locuiesc. Nici o problema! Cumpara'ti masina/casa/masa/nevasta! Facem turism fiscal! Adica te plimbi dintr'un punct in altul al orasului pentru ca sunt ei atat de prosti incat nu se gandesc sa faca naibii o cladire, o putza de'aia din sticla de prost gust, in care sa ai acolo tot ce'ti trebuie daca vrei sa vinzi/cumperi o masina, alta putza de sticla unde sa vinzi/cumperi casa etc. Si sa fie intr'un cartier care sa se numeasca Cartierul de Vanzare/Cumparare. Si gata! Asa se termina o problema care face ca viata mizerabila a unui cetatean sa ajunga la maximul suportabil admis de lege. Care lege? Exact! Sunt scarbit bah! Sunt scarbit si asa nu mi'ar parea rau daca ati disparea in urma unei crime odioase, cutremur sau incediu devastator, ca tsunami n'avem. Dar asa nu mi'ar parea de rau! Si nu vorbesc pentru bietii angajati ca aia n'au nici o vina, ci vorbesc de capetele alea "luminate" care gandesc cat o..... cat un..... Ah! La naiba! Orice gandeste mai mult decat capetele astea "luminate"!

Vorba lui Zdronti: Romania, esti frumoasa dar......... te pupa tata, pa! Asa as vrea sa zic si eu asta in unele momente!

Pana una alta, va doresc vesnicul si traditionalul de altfel deja
Pace Lumina si Iubire

Pomul bun si omul PROST

2011-03-24T17:42:00.002+02:00

Mi'am nenorocit o zi de munca, si'o sa'mi mai nenorocesc deja cel putin 2 (sper sincer sa fie suficient) pentru a imi rezolva toate problemele legata de masinuta. De ce atat de multe zile va intrebati? Ei bine, pentru ca in ROmania exista aceasta dorinta si aceasta placere de a taia copacii si de a scrie pe ei. Sa va explic asa cam ce se intampla.

Zilele trecute mi'a venit prin posta un plic pe care scria numele meu si prin care eram informat ca trebuie sa'mi platesc impozitul pe masina pe anul asta plus o amenda. Dar cum o amenda, in conditiile in care eu mi'am platit toate amenzile de anu' trecut? Da, s'a pierdut o foaie. Dar cum de s'a pierdut o foaie? Nu bagati dumneavoastra toate datele esentiale bla bla bla intr'un program pe PC? Pai de ce mama ma'sii mai stati cu ochii beliti in monitoare daca tot pe hartie lucrati? Ei bine, si ca sa le demonstrezi hapciupcalitilor astora de la Administratia Financiara ca mi'am facut datoria cetateneasca de a plati amenda, statul se pare ca nu'si face datoria fata de mine. Si ma duc la CEC sa'mi scot dovada platii, dar nu la CECul unde am platit, ci la altul. Si ce mi se spune? "Pai, trebuie sa formulati o cerere si sa asteptati 10 zile lucratoare ca sa se gaseasca amenda dumneavoastra prin dosare si...., eeeh e de durata." Si totusi, DE CE MAMA MA'SII MAI STATI CU OCHII BELITI IN MONITOARE CU CURU ALA MARE PE SCAUN???????

Azi am fost la CASCO pentru ca mi s'a spart parbrizul in iarna datorita unei pietricele platita tot de mine practic pentru a nu aluneca pe soselele patriei atat de bine lucrate si atat de bine ingrijite cu migala si pasiune si patriotism din strafundul inimii, in special din strafund. Parbrizul si o oglinda de au vrut sa mi'o fure jamaicanii nostrii, adica tiganii. Si la centrul asta de dauna coada, coada de la prima ora, coada zdravana, oamenii stateau incolonati de la 8:30 dimineata, desi programul incepe la orele 9. De ce se sta la coada cand se dau biletele de'alea de intrare (ca la vodafone de exemplu)? Ei bine, se sta la coada pentru ca defapt acele bonuri n'au nici o valoare. Intra cine vrea si cum poate. Daca nu esti atent ai pierdut un loc. Ok, l'ai pierdut pentru ca esti fraier si nu esti atent SAU ai incredere in oamenii cinstiti (speri tu) care sunt pe langa tine in momentele alea. Nu, defapt tu esti un prost si un fraier tot sperand ca lucrurile se pun in miscare si ca oarecum constinta umana ii face pe unii si pe altii sa intrebe pe unii si pe altii "cine'i in fata, ce numar e?". O "de'aia" (nu gaseam un termen mai bun) cu nr 24 pe hartiuta aia a intrat in fata mea fara nici un fel de jena. Cand a iesit am intrebat'o de ce e nesimtita si a intrat in fatza fara sa intrebe si mai ales de ce a facut'o cand stia ca am un numar mai mic decat al ei. Raspunsul a fost foarte simplu: "Asta e, daca nu esti atent!" Moment in care mi s'a ridicat asa un pic, dar un pic de tot parul de pe spatele de leu si am zis foarte calm: "Sunt atent la alte lucruri, dar n'am vazut din cauza grasimii in exces pe care o detii si nu din cauza vreunei glande nefunctionale ci din cauza puturoseniei tale. N'am vazut nesimtirea din tine pentru ca sunt blocat de o mare de shunci care'ti atarna si pe care tii mortzis sa le scoti in evidenta prin hainele tale de prost gust si mulate!" Aplauze la scena deschisa din partea celorlalti care se revoltasera si ei. Prietenul proastei, unu' pe langa care eu sunt un tip bine facut (haha!), n'a comentat nimic si a iesit repede lasand'o pe proasta prada tirului meu de cuvinte dure spuse cu o calmitate tip ardeleana.

Si cu toate astea, ramane o intrebare: PENTRU CE MAI TAIEM COPACII???

Pace Lumina si Iubire va doresc!

Leapsa muresana

2011-03-21T15:32:00.003+02:00

Titlul e luat de la o prietena virtuala, Shalimar. Am fost pus sa particip la o leapsa a bloggerilor care se trag din Mures. Io nu locuiesc pe'acolo, dar nah, ma consider ardelean pana in maduva oaselor asa ca voi participa la aceasta leapsa vorbind despre singura persoana din mures pe care o cunosc si participa ca blogger in aceasta minunata lume virtuala.

Nume de cod: Shalimar
Prenume de cod: Oana
Nume de tot: Coman
Well, acest mic vampir berbec care suge sangele din gatu' oamenilor dupa ce le da cateva capate peste rât, m'a acostat initial pe vechiul forum al Phoenixului (parca). N'am prea vorbit noi cine stie ce atunci, dar de cand cu lumea asta virtuala a blogului ne'am marit un pic conversatiile. Fie ele pe mess sau pe FB sau chiar pe blog. Ce'mi place mie la fata asta? Exceptand faptul ca e o tipa faina din punct de vedere fizic, adica e inalta, are talie si solduri, ochi mari care te inghit si buze carnoase (si in momentul in care o sa citeasca asta o sa ma injure sau o sa rosheasca), e si o tipa foarte isteata. In primul rand e studenta la medicina (si stim cu tontii ca tipe de la medicina is fete faine) si in al doilea rand, ca si mine, nu stie sa'si tina gura. Multele certuri pe care le'a avut cu diversi cretinoizi din randul UMFului sunt dovada vie. Imi place de ea ca e o fata simpla si care nu are pretentii, care stie sa vorbeasca si stie sa isi insire frumos gandurile. Imi pare asa o tipa very stylish, desi nu ne'am vazut deloc si de'abia astept. Ar fi tare intersant. Mai are doua puncte in plus: joaca tenis si ii plac vampirii (probabil ca musca bine, poate chiar mai bine decat leul din mine). Aceasta este blogerita mea din Mures, singura mea prietena virtuala pe care nu am avut onoarea sa o cunosc. Si va recomand sa cititi ce scrie ea!

Sa fiti iubiti!

Pace Lumina si Iubire

Patruzeci si ceva de zile

2011-03-20T21:03:00.004+02:00

Au trecut 44 de zile de la ultima data cand te'am vazut. 46 de zile in care am numarat si am memorat clipele petrecute impreuna. Poza ta de buletin in care zambesti troneaza frumos pe biroul meu de la munca. Zilele au trecut si nu credeam ca mai am lacrimi sa vars de dorul tau.

Ieri am intrat in Biserica din sat dupa mult timp. Ieri am intrat in Biserica fara tine si am sarutat icoana fara sa te am in dreapta mea. Si a fost un sentiment tare ciudat. Sa stau in locul din Biserica in picioare fara sa'ti vad chipul brazdat de anii ce'au trecut. NU am crezut ca mai pot plange de atata dor, nu am crezut ca mai pot ramane cu privirea tinuita in jos cautand in memoria mea momentele frumoase petrecute cu tine. Ai avut parte de o slujba frumoasa, in care nepotul tau Dorin o catant cu sfintenie bisericeasca (respect!). Ai avut parte de o slujba care sa se poata ridica la nivelul asteptarilor tale trupeste, o slujba no.1. Visul in care azi dimineata mi'ai aparut si m'ai intrebat ce mai fac m'a cutremurat pana in maduva oaselor. Nu am crezut ca voi face asa, nu am crezut ca ma vor durea maselele cand iti voi aprinde lumanarea, nu am crezut ca te voi saluta din picioare. Marea de lacrimi din sufletul meu nu e suficienta pentru a potoli focul dorului de tine si de rasul tau atat de frumos.

De sus de pe deal, plapuma ta de coroane si flori inca iti inveleste pamantu'ti rece. Dormi in pace si odihneste'te frumos. Mai vorbim!

Pace Lumina si Iubire va doresc la toti!

in memoria ta!

Iesiti in parc!

2011-03-17T19:38:00.002+02:00

"O minte sanatoasa intr'un corp sanatos" scrie pe cartea mea de vizita. Am avut ieri placerea sa fiu luat pe sus si sa fiu plimbat prin Herastrau dupa orele de munca. S'a pupat perfect faza, avand in vedere ca nu aveam repetitii sau orice altceva de facut, asa ca o plimbare prin parc era binevenita. Bou de mine a uitat aparatul foto desi ar fi facut niste poze geniale, dar nici o problema, ca or sa mai fie seri in care in drumul meu spre casa o sa fac o tura de parc. Si o data intrat in el am ramas uimit. Spre placerea mea, foarte multa lume in parc, la 8 seara, alergand, plimbandu'se cu bicleta sau cu rolele, sau pur si simplu plimbandu'se perpedes ca asa e sanatos. Eu, micul kamikaze, reuseste sa isi scoata umarul din articulatie cazand cu o roata intr'un canal nesemnalizat. Trecand peste acest episod extrem de tampit si neplacut pe care nu'l doresc nimanui, plimbarea prin parc, linistea unei banci, urletul ciorilor albe (aka pescarusi), si temperatura extrem de placuta nu fac altceva decat sa te bine dispuna si sa te relaxeze, dandu'ti asa un chef de viata ca'ti vine sa dai si la altii de la tine. Felicitari celor ce reusesc sa faca asa, felicitari celor care isi dau seama de importanta conditiei fizice, felicitari celor care in loc sa fumeze si sa sparga semintele pe strada si in fata blocului, prefera sa dea ture de parc pentru o mai buna oxigenare si pentru un corp armonios. Ceea ce va doresc si voua! Asa ca daca aveti role, bicle, sau pur si simplu chef de plimbat seara prin parc va recomand cu mare caldura orice parc civilizat din orasul vostru. Ca un punct in plus la ceea ce va spun, plimbandu'ma prin parc am descoperit ca au facut si zone de fitness outdoor unde puteti sa lucrati corpul pe segmente, lucrand diverse grupe musculare cu propriul corp printr'un exercitiu bazat de scripeti inchisi. Foarte misto si foarte amuzant daca mergi in gasca, asa cum i'am vazut pe unii. Nu pot decat sa va urez sa aveti parte doar de "O minte sanatoasa intr'un corp sanatos". S'auzim numai de bine!

Pace Lumina si Iubire!

Lene. Multa lene.

2011-03-15T16:30:00.003+02:00

Este curios cum lenea este imensa in om. Unii sunt frustrati, altii au celulita, altii au pur si simplu o lipsa totala de respect pentru ceea ce inseamna corp. Afara e Soare si e senin (coafura rezista) si e cald, aseara pe la 2230 erau 11 grade Celsius in capitala, azi dimineata erau cca 10, deci vreme numai buna de mers cu bicla la munca. Ei bine, asta ar fi ok, dar sa mergi la munca pe bicicleta cam 7 km cand ti'e lene si ai o usoara febra musculara parca nu iti mai vine. Asa ca m'am urcat in masinuta si m'am dus spre job. Ceea ce a urmat a fost un calvar! 45 de minute de mers cu masina pe aceeasi distanta pe care daca alerg cu bicla o fac in 10-12 minute. 45 de minute in care nu imi venea sa cred ca toate strazile din centru sunt blocate si ca lumea nu vrea sa inteleaga faptul ca atunci cand e frumos afara exista si alte mijloace de transport. Ieri, intr'un regim usor am facut 20 de minute pe bicla, azi cu tancu' am facut 45. De ce? De lene! Dar de ce fac 45 de minute? Pentru ca la fel ca si mine azi, foarte multi altii sunt puturori. Diferenta dintre mine si ei este ca ei sunt puturosi tot timpu'. Si faptul ca nu exista un sistem de transport in comun bine pus la punct. Imi spunea o mandra ca ea merge la facultate pe role, din Drumu Taberei si pana la Eroilor. Deci se poate si exista, vointa trebuie sa ai. Ceea ce va doresc si voua!

Vine

2011-03-14T12:39:00.002+02:00

Vine vine priiiimaaavaaaarrraaaaaaaa!!! Da bah, vine primavara! Un uichend frumos cu mult soare si ceva pasari prin diversi copaci, dar mai ales coafura rezista! Caldura de'aia frumoasa de primavara, in care mai ramanea sa pocneasca mugurii copacilor si totul era ok. Asta inseamna ca strazile or sa devina un furnicar de oameni si mizeria o sa capete proportii imense. Da, stiu sa stric imaginea frumoasa a primaverii, dar asta e..., exista si oameni ca mine. Oameni care atunci cand vad o tanti de liceu carea ii pocneste celulita atat pe picioare cat si pe creier ii "scapa" un servetel pe strada se uita nonsalanta cum cade frumos pe trotuar fara sa se aplece sa il ridice si sa'l arunce la cosul de gunoi, urla dupa ea spunandu'i ca "nu'ti creste celulita daca te apleci dupa servetl bah einstein inutil ce esti!". Daaa, a venit primavara si o data cu primavara ies si prostii ca paduchii dupa ploaie pe strazile acestui oras haotic si murdar si inutil (mult asteptatul cutremur nu vine, poate asa mai curatam din casele neingrijite dar si din "ăia" care nu ingrijesc casa si ocupa spatiu absolut gratuit si inutil, atat spatiul fizic al municipalitatii cat si spatiul psihic al meu si a celor putini ca mine). Vine primavara si odata cu ea spre deliciul meu si nu numai incep sa apara fustele scurte si decolteele adanci ale corpurilor femeilor frumose, dar din pacate si al celor care mancarea lor zilnica se face in brandul KFC/MC'/BURGER KING.

Dar o data cu primavara poti sa iti scoti cele doua roti de la naftalina (demential drumu de'acasa pana la munca pe bicla, azi) si te lasa sa te gandesti la nisipul ala jegos si imputit din Vama de 1 Mai, si sa te lase sa te gandesti la diverse escapade pe bicla pe te miri unde, diverse escapade la mare si la munte. Bani si chef de frumos sa ai ca restul curg de la sine. Bah, a venit primavara!

Pace Lumina Iubire!

Cutremur. Peste tot cutremur.

2011-03-11T15:31:00.002+02:00

Mi'am facut la pravalie un abonament TV + Internet. Daca treaba cu netu o gasesc mai mult decat ok (desi imi pare cam puturos), treaba cu TVul mi se pare foarte tampita. N'am mai tinut o telecomanda TV in mana de cativa ani, n'am mai ascultat si vizionat ce transmit astia la tv de cateva luni, si'atunci cand am facut'o am facut'o dintr'un dor. Ei bine, dupa atatia ani imi dau seama ca totul este inutil la TV. Nu sunt programe interesante, pana si astia cu brand Discovery si Nat. Geo. au aceleasi seriale ca alea de acum cativa ani, fara episoade noi. Si'atunci de ce iti iei televizor si te abonezi ulterior la tv? Ce naiba sa vezi? Inafara de Antena3 si Realitatea si cele de Desene animate, nu vad ce ai putea vedea la tv. Acum, de azi dimineata nu vad la tv decat stiri legate de marele cutremur din Japonia. Hai frate, sunt cutremure in fiecare zi, unele mai mici altele mai mari, unele foarte mari. Asta e, planeta isi cere tributul, ca prea o secatuim de energie si de vlaga. Si'atunci de ce trebuie sa amplificam totul? Rostul televizorului a ajuns sa fie un mod de propaganda de diverse idei si de marire a unor lucruri total inutile si cretine pe care alti dobitoci si alte dobitoace il invata si il imprastie mai departe. Este fantastic cum cei de la tv fac din acest caz lucruri total marite, parca prea marite si parca prea augmentate. Este o prostie si ca noi ii tinem pe astia in priza. Deci, de'acum inainte declar si sustin sus si tare ca aceasta cutie care costa enorm de mult este absolut inutila! Luati o carte, plimbati'va prin padure si parc, vizitati zonele de cultura si nu numai, si lasati porcaria asta de TV!

Pace Lumina Iubire!

Ce se intampla cand esti obosit

2011-03-10T10:29:00.002+02:00

Gradul de stres si poate si o oboseala de'aia proasta ca nu gasesc nimic pentru dizertatie..

[MOMENT PUBLICITAR] ... pentru cei care'mi citesc blogul si au cunostinte in domeniul medical si pot/vor sa ma ajute (Oana!), tema mea de dizertatie se cheama "Noutati privind recuperarea postchirurgicala in spondilodiscitele lombare" [S'A TERMINAT MOMENTUL PUBLICITAR]

Ei bine, s'a ajuns pana intr'un asemenea hal incat se intampla fenomene stranii amuzante. Spre exemplu, blonda mea mai nou ma viseaza si e geloasa (dar numai in vis), lumea in continuare ma critica si aud tot felul de cuvinte rastalmacite din partea unora care au ceva cojones, iar eu sunt mai nou somnambul. Sa va explic. Se ia una bucata june tanar nebarbierit care este mult prea terminat dupa ce a frecat'o toata ziua si la sfarsitul zilei mai cauta ceva pe sfantul Google pentru dizertatia asta care'mi pare imposila aproape. Junele se retrage in patul lui cel mare si inchide televizorul si leptoapa, aruncand o ultima privire pe geam, poate vede vreo stea. Stea n'a vazut, dar in 2-3 minute zbura la mii si mii de kilometri distanta sa mai vada pe cineva drag si sa se mai descatuseze in lumea viselor si cea care'ti da libertate de miscare. Noaptea decurge normal pentru junele cel tanar, nu apar complicatii, nu se trezeste din somn sa mai bea juma de sticla de apa, nu se mai trezeste ca sa caute perna pe care sa'si puna capul.. in fine.., un somn cat se poate de relaxant si odihnitor. Dimineata junele'si deschide cu o lene imensa un ochi pentru a vedea daca e senin si isi da seama ca nu, dar asa.. ca prin vis, vede leptoapa deschisa. Adoarme la loc asteptand ceasul sa sune. Si acesta suna intr'un final si june se trezeste dandu'si seama ca leptoapa ruleaza silentios, cu sagetica de la mouse aruncata asa intr'o parte. Deci exista! Adevarul este dincolo de noi! M'am trezit oare din somn si am dat drumu la leptoapa ca sa caut ceva? Oare chiar asa de robotel am ajuns? Un robotel ardelean, FOCA? :)) (tampit de demential serial). Am ajuns sa nu mai vorbesc, am ajuns sa rabd in mine, am ajuns sa fiu somnambul!

Pace Lumina Iubire

Continuam

2011-03-09T12:33:00.003+02:00

N'am mai scris demult si'mi pare rau. N'am mai avut ce sa zic defapt, scarbit fiind de situatie si de mentalitate. Tacerea mocnita si linistea de fatzada este tot mai tampita, pe zi ce trece lucrurile par din ce in ce mai cretina. Starea este exact ca ziua din Bucuresti: la inceput senina dar pe masura ce inaintam in zi este din ce in ce mai inorata. Ei bine asa e si pe la mine prin minte. Ma trezesc cu chef de viata si cu chef de munca si de facut atatea lucruri, iar dupa ce ma spal pe fata si ma privesc in oglinda imi dau seama ca lucrurile nu sunt atat de curata si de clare cum mi'as dori sa fie. Mai am o singura treaba de facut si tot astept sa ma lipesc de o ocazie in care sa deschid gura si macar daca nu sunt privit si nu sunt ascultat, am constiinta impacata ca am facut si pe asta. Din nou. Iar mai apoi s'a terminat cu ala mic blond de respira greu si vorbeste mereu si taie in stanga si in dreapta. Si'o sa incep sa tac si'o sa incep sa rabd si'o sa incep sa le cuget in mine si'o sa incep sa fiu ceea ce voi ati reusit sa ma faceti sa fiu: un fals. Un om fals care gandeste una dar este fortat de niste idei si de niste momente preconcepute sa faca altceva, cu totul si cu totul altceva, sa fac ceva ce nici nu speram sa ajung sa fac. Falsitatea, cea pe care am urat'o mereu si pe care n'am suportat'o niciodata, falsitatea de care am fugit intotdeauna si atrageam mereu atentia, falsitatea astea a reusit sa ma faca sa o accept si sa fiu alaturi de ea si sa fiu oarecum una cu ea. Sentiment general valabil? Unul prost, unul care nu merita, si unul care'mi da migrene constante de o saptamana deja. Migrene puternice de care nu am timp sa scap. Congrats!

Pace Lumina Iubire

Ati invins!

2011-03-03T10:23:00.002+02:00

Asa de mult si de tare mi s'a luat de voi toti (voi astia din randu' unu sau doi) incat nu m'ar deranja absolut deloc daca nu v'as mai vedea pentru o perioada nedeterminata de timp si nu as auzi nimic de voi, dar si mai important, nici voi sa nu stiti nimic de mine. Ei bine, aceasta fraza a fost scrisa gandit. Evenimentele din ultima vreme si intamplarile care mi'au trecut pragul m'au adus in momentul unei reflectari extrem de proaste: A GANDI DAUNEAZA GRAV SANATATII! Iar a spune ce gandesti inseamna moarte sigura. Falsitatea si pupincurismul de care dam atata dovada in ultima vreme (ma refer strict la cetatenii acestui stat) s'a impregrant in noi atat de mult incat nu stim sa traim fara el. Pare'se ca in societate exista baieti destepti care si'au dat pantalonii jos si stau cu apropoul dorsal la vedere si baieti prosti care ingenuncheaza suav in spatele astora cu pantalonii si isi vad de treaba acolo, adica de mozolit. Pe sistemul versului de la Cargo, "Dracu sa va ia, mai lasati'ma'n pace 'n nebunia mea!" se bazeaza si acest post. Daca spun ceea ce gandesc nu este bine ca ranesc. Daca tac nu este bine ca tac sau nu mangai orgoliul cuiva, adica nu ingenunchez la spatele unui prost. Mi s'a spus candva ca ar trebui sa mai "gâdil" pe unul sau pe altul, ca le place sa fie gadilati. Da, i'as gadila cu toporu, i'as face fileuri, pentru ca astia care vor sa fie gadilati sunt de o prostie fantastica, de o prostie imensa, dar au bani. Cum pot prostii sa faca bani multi si rapid iar 'ai destepti sa ii rabde si sa lucreze pentru ei? Este un nonsens si este ilogic.
Nu poti sa tratezi egal doua persoane care te trateaza diferit, unul cu blandete si calm, celalalt cu rautate si fulgere. Nu poti sa fii la fel cu amandoi, si nu, nu poti sa'ti bati joc si sa fii ironic gratuit cu cineva de langa tine. Daca persoana respectiva o cere si mai ales daca o gusta (iar daca sunt mai multi, se pune problema daca toti o gusta), atunci poti sa o dai. Pentru ca ironia subtila si fina nu denota o proasta crestere si o aroganta si tupeu ci denota inteligenta. Raspunsurile intepatoare si veninoase sunt inutile.
Evenimentele si discutiile din ultima vreme pe care le'am avut cu atat de multe persoane m'au facut sa aleg sa tac si sa gandesc doar in mine si sa iti spun tot ce'mi trece prin cap iar tu sa nu auzi nimic din ceea ce'ti spun. Cand o sa rad si/sau o sa fiu o masca inexpresiva sa stii ca in momentele alea te ascult dar iti intorc cuvintele atat de puternic incat daca as deschide gura te'ar zdruncina. Ati reusit in decurs de cateva clipe unii, ore altii si ani altii sa ma faceti sa'mi schimb din temelii tot codul si principiile dupa care ma ghidez. De ce? Pentru ca se pare ca atunci cand eu consider ca am dreptate si teoretic (hai sa fim un pic realisti si seriosi) chiar am dreptate, se pare ca NU am dreptate. Ati reusit intr'un timp foarte scurt unii si istovitor de lung altii sa ma faceti sa tac pe viitor si sa nu mai deschid gura decat dintr'o curtoazie si dintr'o cerinta de minima comunicare.

Ati reusit si ati invins! Imi pare rau ca nu mai pot sa lupt impotriva voastra, imi pare rau ca nu stiti sa apreciati intradevar ce inseamna Pacea, Lumina si Iubirea pe care o scriu la sfarsitul fiecarui post si pe care incerc sa o propovaduiesc cu viu-grai. Imi pare rau ca nu vedeti decat ceea ce vreti voi sa vedeti si nu simtiti cu adevarat mesajele si ideile mele, ca nu simtiti asa cum ar trebui sa simtiti viata ca sa v'o faceti mai frumoasa si nu cunoasteti sensul cuvintelor mele. Sunt prea empatic ziceti, ma dedic prea mult, ma stresez si enervez prea mult imi spuneti toti. Sunteti atat de inchisi in voi si indoctrinati de niste legi care sunt false incat nu mai faceti o legatura cu ceea ce va inconjoara. Nu mai stiti sa deosebiti binele care este intradevar bun de binele care defapt ascunde o marsavie si o rautate imensa (aberanta expresie "bună rău", venita dinspre Caragialele "curat murdar"). Va mintiti pe voi si intodeauna o sa fiti cei care o sa suferiti intr'un final. Si mor sa va stiu muribunzi.

Ati invins!

Pace Lumina si Iubire!

p.s.: asta nu inseamna ca aici, in blogosfera nu o sa fiti discreditati. Sunt totusi un leu, tanar care isi mareste coama pe secunda ce trece. Si cred ca o sa incep sa rag din ce in ce mai tare aici!

Vine vine priiiimavaaaaraaaaaaa

2011-03-01T16:08:00.002+02:00

1 Martie zambitor
Iti aduce-un martisor!

In primul rand ar trebui sa va spun "La Multi Ani!" doamnelor si domnisoarelor. Dar pentru ca nu inteleg legatura de 1 martie - renastere - primavara cu femeia, ei bine n'am s'o fac! Asa ca nu va spun nimic cu dedicatie speciala. A venit 1 martie, primavara si toate celelalte. Parca o data cu venirea primaverii au iesit si nebunii care conduc tot felul de masini.
A nins astazi cand am plecat de'acasa. Ningea frumos, ningea cu soare si ningea cu fulgi mari. Ningea parca a despartire, a plecare. Au trecut saptamani si totusi parca nu se intrezareste nimic la orizont. Nici o schimbare si nimic care sa ma arunce din porcaria asta de stare si de falsitatea in care ma bag. In incercarile mele de a trece peste toate celelalte lucruri ma afund din ce in ce mai mult in nestiinta mea si plictiseala mea. Nu mi'a mai ramas decat sa ajung sa fac ce stiu eu mai bine (adica oamenii sa fie mai sanatosi) si sa incerc intr'un fel sau altul sa ma descatusez de povara ce mi'o port. Ca un bou as spune. O data cu venirea primaverii, sper ca si renastearea mea spirituala sa fie un lucru palpabil si de bun augur. Pentru toti cei care ma citesc, va spun bine ati revenit la haine subtiri! Si pentru ca tot veni vorba de haine, vreau sa fac o mica paralela: imaginativa ca planeta este o tipa misto! Super sani, superi craci, super fund. All inclusive! O tipa care toamna face un streaptese de toata frumusetea, te tine suficient de aproape cat sa te incalzesti si suficient departe cat sa racesti iarna, primavara isi termina spectacolul si incepe sa se imbrace, iar vara tu dai tot ce ai de pe tine ca sa o mai vezi o data!

Pace Lumina si Iubire!

Epopea unui sat si neam IX

2011-02-25T16:44:00.003+02:00

"... și mi'e atât de dor de tine, mă moșule mă!"

Am inceput acest serial prin a prezenta pe scurt viata unui om si viata unor oameni care pe mine m'au marcat si m'au influentat, oameni alaturi de care am crescut si oameni de la care am invatat niste lucruri. Dar mai presus de toate a fost el cel care mi'a aratat lumea, mosul meu.

Ultima dimineata a lui in casa sa a inceput cu lacrimi. Pe la 5 mama Lena intra in camera unde zacea mosu si plange. Cuvintele ei putine si atat de pline de inteles si cu atat de multa dragoste sunau ca alamele cand sunt lovite in sufletul meu. Cu o mână pe coparșău si cu una pe cel care peste 50 de ani i'a fost alaturi, mama Lena plangea tacut si mocnit. Cred ca intelegea ca orice zbatere si orice chemare nu'l mai face pe cel dintre scanduri sa se ridice. Apoi mama mea incepe sa planga, asa cum plange maica'mea, cu respiratia taiata. "Taticuleee!" striga ea, dar cel care ii raspundea la acest cuvant era inert acolo, parca cu un usor zambet.
Cand m'am dus eu acolo era frig si dimineata. Minile lui cele mari si noduroase, brazdate de'a lungul timpului cu taieturi de la munca cea mai sfanta a lui, tineau intre ele doua monede pentru vames. Parca isi mai revenise la culoare mosu' si parca era asa cum il stiam eu: ca un voinic si un om bine facut. Ochii si un colt de gura il faceau sa para ca zambeste, dandu'mi o liniste interioara care m'a mai calmat pentru moment. Cat am stat acolo mosul meu m'a ascultat, n'o mai zis nimic, nu m'o mai criticat asa cum o facea de multe ori si pe buna dreptate, nu mai dadea din mana in semn de deznadesde si negare, nu se mai uita adanc in mine ca sa ma faca sa tac si sa nu mai vorbesc despre lucruri care nu se cad a fi vorbite. Mosul meu era acolo, tacut. Pielea lui cea rece si rigida ma infricosa si ma trimetea cu gandul la groapa in care o sa fie asezat, caci din pamant suntem facut si in el ne intoarcem intr'un final, lasand sufletul si harul sa se intoarca la Tatal a toate creator.
Casa a inceput sa se umple repede, coroanele stateau atarnate pe via pe care tot el a sadit'o. Pe unul dintre cei doi preoti care au slujit ultima lui slujba in locul vietii sale l'a plimbat pe la mare cand eram eu mai mic iar el nu purta Biblia in mana. Si cum mosul meu statea in curte, in coparsaul ce avea sa'i fie patul de pe urma, acoperit fiind de tesatura aia alba, in lumina Soarelui care era sus de tot pe cer, mosul meu parca se pregatea de insuratoare. Alegoria moarte-nunta pentru mine a capatat un nou sens si o noua forma. Lumea era acolo toata adunata si se uita la el si poate ca multi se gandeau la episoade cu el. Iar el statea acolo, parca si zambea, iar mireasa lui era Moartea. Drumul de'acasa, ultimul lui drum prin sat spre cimitir trecea prin fata caselor celorlalti frati la care s'a oprit pentru un ultim salut. Atat de scurt mi s'a parut drumul asta, atat de rapid si parca atat de cretin.
Groapa mosului meu era facuta de azidimineata. Nimeni din sat n'o facut'o, ci firma angajata pentru astfel de evenimente. Ce ironic mosule, ai sapat un cimitir intreg si acum cand tu trebuia sa fii lasat in pamant nimeni nu a facut'o. E ingropat aproape de drum mosul meu, langa fratele si sora lui, langa cumnati si unchi. Femeile si barbatii dupa ce mosu a fost lasat in groapa intunecoasa au facut un lucru pe care am inteles ca rareori se intampla sa'l faca - au cantat. Au cantat o priceasna, un cantec de jale ca si cum mortul ar canta'o. Pana si tatal meu a plans.
Mosul meu este de'acum amintire pentru mine, o amintire vie care traieste in sufletul meu si ma vegheaza de pe biroul de unde'mi desfasor activitatea. Si'acolo, ca si acasa, el sta in acelasi costum si zambeste usor, diferenta e ca are ochii deschisi.
Daca ti'am gresit cu ceva, rogu'te de ma iarta. Iarta'ma oricum omule pentru ca puteam sa fac mai mult si n'am facut nimic, pentru ca voi purta in mine o vina pe care nimeni nu o sa mi'o scoata decat tu.
Ramai cu bine!

Pace Lumina si Iubire!

- sfarsitu's'a -

in memoria ta, moșule!

P.S.: am cules priceasna pe care oamenii au cantat'o la cimitir.

In groapa intunecoasa

Pe mine ma bagati

Apoi plecati acasa

Si singur ma lasati

De am fost bun ori rau

Sa nu ma judecati

Ca judecata mea

Si voi o veti avea

Nimic din asta lume

Nu ducem in mormant

Doar cruce de mi’or pune

La cap langa mormant

Cand dorul va va cuprinde

Aici ma gasiti

O floare langa cruce

Atat sa’mi rasaditi

Pamantule, pamant

Primeste trupul meu

Si tu Parinte Sfant

Primeste sufletul meu

Epopea unui sat si neam VIII

2011-02-24T10:53:00.003+02:00

"Nuțe, da' di ce mă lași sângură în margineeee!"

In incercarea mea de a dormi noaptea am vrut sa ma linistesc spunandu'mi ca e mai bine asa si incercam sa'mi aduc aminte de toate cele petrecute cu el. N'a fost de nici un folos. Inima imi batea mult prea tare si miile de voci din capul meu nu'mi dadeau pace. Imaginea bunica'mii cu fruntea lipita de scandura sicriului, tacuta si cu fata trista mi'a ramas in cap si nu m'a mai lasat deloc sa respir.
A doua zi, cand inca Soarele nu aparuse dupa coama dealului, toti eram in picioare. Am incercat sa par tare, am incercat sa fiu mereu in picioare ori de cate ori trebuia. Stiu ca el asa si'ar fi dorit. In pyjamale, cand nu m'a vedea nimeni, am intrat in camera unde dormea el si'am stat acolo pe un scaun langa capul lui. Stiam ca ma aude, stiam ca este undeva pe langa mine, stiam ca va intelege.. I'am spus tot ce urma sa i se intample, toate cate or sa pateasca trupu'i greu si rece de'acum, dar si sufletul bun care a lasat intr'un final materia bruta si s'a ridicat la Creator. Ziua am inceput'o filosofic si asa avea sa se si termine. Pregatirile de priveghi erau in toi, rudele ajutandu'ne sa terminam toata treaba care era de facut si sa respectam randuielile de'acolo. Greul cel mai greu incepea sa'si faca aparitia prin persoanele care veneau din tot satu' sa'si aduca un ultim omagiu celui care a fost un om iubit si respectat. Pana la inceperea sărăcustei, cele 3 camere mari (zic eu) si curtea erau neincapatoare. Niciodata n'am vazut atat de multa lume la noi in curte. Macar de'ar fi fost dintr'un motiv de veselie. Preotul din sat a venit si'a ingenunchiat in fata Bibliei, la picioarele mosului. Il priveam cu mila si cu dispret, cu bucurie si ura in acelasi timp. Avea sa'mi linisteasca sufletul batranului adormit dar si sa mi'l ia de langa mine. Dar el nu avea nici o vina, nu'si facea decat datoria. Apoi mi'am adus aminte vorbele lui unchiu' Nicu, care'mi zicea ca era el si cu Marioara, Ilarion si cu Gena si parca si Marioara (sora) la noi acasa sa vada ce mai face batranul meu. Indoiosat, Nicu il cheama pe domnu' parinte sa'i ceteasca. Si'o venit parintele, o venit de i'o cetit, s'o rugat mult la 'al de Sus sa'i aline suferinta. Mosul meu s'a stins la circa 10-15 minute dupa ce parintele o plecat de la noi, adica la orele 1630. De'asta imi priveam nanasul de botez cu bucurie si mila pe de'o parte. A linistit sufletul batranului o data pentru totdeauna. Iar acum, in timpul slujbei din a doua seara, a facut toata slujba, citind toate cartile si toate pasajele. In toata agonia mea eram atent la ce zicea el. Lacrimile de durere, lacrimile inabusite ale mele m'au scurs si m'au vlaguit de energie. Apoi, cand totul s'a terminat, cand toata slujba s'a terminat iar eu eram daramat de suparare si necaz, mosul meu mi'a zambit (revin cu detalii intr'un alt serial legat de suflet si moarte). M'am bucurat atat de mult, mi'a fost atat de bine atunci in acea seara incat am reusit sa zambesc, sa'mi ridic coltul buzelor. Cu toate astea stiam ca este ultimul lui somn in aceasta casa, si ca orele petrecute alaturi de el, de imaginea lui glaciala de'acolo de unde era, erau din ce in mai putine, minutele scurgandu'se enervant de repede.
In fumul de tigara, steagul negru lucea in fata mea. Inert, imobil, statea acolo si lucea, zicandu'mi parca ceva..., cum ca el nu este negru si nici alb. El este doar un simbol si nu are nici o vina. Ziua e negru, noaptea rece il face alb, dar el mereu va spune cand o familie este indurerata. Prin fumul de tigara, steagul ala ma obseda.

Pace, Lumina si Iubire va doresc

- va urma -

in memoria ta.

Epopea unui neam si sat VII

2011-02-23T10:00:00.000+02:00

"Hai mă, hai ca numa' dorme!"

Am visat de'atatea ori in camera mea cea mica vise urate, vise care ma faceau sa plang si sa ma trezesc speriat. Am visat de'atatea ori copârșăul in camera din fata, am visat de'atatea ori steagul ala negru si frumos agatat la poarta, si de fiecare data batranii mei ma linisteau spunandu'mi "ne'o murit mortea."
Acum fix doua saptamani am primit un telefon care anunta ceva grav. Taica'meu imi spune ca oriunde as fi in oras, trebuie sa merg acasa ca mosul meu e grav. Stiam ca daca tata ma suna sa'mi spuna asa ceva, adica sa mergem acasa, nu exista decat un singur deznodamant: exitus mortis. Sangele care'mi sarea din pumni, peretele care capata din ce in ce mai multe gauri si fisuri, carnea mea zdrelita si adanc taiata de peretele spart sub puterea infernala a loviturilor mele, nimic nu m'a facut sa'mi revin shocului si vestii primite. Sangele'mi curgea usor, asemenea unor picaturi pe pumnul inclestat, maselele parca'mi rupeau mandibula, lumea si timpul meu au stat in loc pentru o clipa. In acea clipa singurule vorbe care'mi sunau in cap erau "Sfarsitu's'a! DE CE???" Am aruncat niste haine pe mine, lasand'o pe maica'mea sa faca bagajele, si am gonit pana in Boiu. Cele 3 ore fara ceva pe care le'am facut din Bucuresti au fost cele mai grele si mai lungi ore pe care le'am condus vreodata. Parca toti imi stateau in drum si nimeni nu intelgea ca insusi Cerul mi se prabueste in spate iar eu vreau sa fug cat mai repede sa nu cada peste mine. Intrarea pe ulita natala am facut'o usor, parca in semn de respect. Steagul negru atarna si se zbatea deasupra portii. Atat de mult urasc acum acel steag, atat de mult parca'mi urasc culoarea neagra. Cand am oprit masina, din fata casei si din masina ii vedeam caciula lui neagra. Am deschis usa pentru ca nici macar aer nu mai aveam in plamani. Cei doi frati ai mosului au venit in intampinare. "Hai mă Andrei, dă'te jos, du'te de'l vezi. Hai... Hai că numa' dorme." Un somn lung, un somn care il linisteste si un somn care il face sa nu mai planga. Atunci am realizat ca mosul meu a murit. Nuțu li Băltău din Tânărog o murit. Omul care m'a invatat sa iubesc Cerul si Pamantul, omul care mi'a facut o copilarie frumoasa, omul care m'a invatat sa trag cu arcul, sa tin un cutit, sa merg cu bicleta, sa stiu randuielile satului si a gospodariei, omul care intotdeauna vorbea putin si cand o facea o facea bine, omul care mereu stia sa rada si care s'a facut mereu iubit de toti si de toti respectat, OMUL a murit.
Cu greu am reusit sa cobor din masina, dar si mai greu mi'a fost sa intru in camera sa'l vad si sa ma abtin sa nu plang. pentru ca este atat de grea lupta cand sufletul se desparte de trup, incat nu am vrut sa'l fac sa se rataceasca (vorbim despre asta in viitorul apropiat), nu am vrut sa se piarda intre cele doua lumi. Nu vedeam pe nimeni acolo desi erau multi, ci'l vedeam pe el cum sta frumos in patul care avea sa'i odihneasca trupul obosit pe vecie. Imbracat ca un domn, la costum si cravata si o palarie neagra de oaie, aia care'i placea lui mult, ca sa nu'i inghete capul. Cu cei doi banuti pentru luntraș in mana, mosul meu statea acolo si nu zicea nimic. Era atat de liniste pentru el si atat de mul zgomot pentru mine, mi se taia respiratia pentru ca vroiam sa vad macar o miscare toracala, cat de mica ar fi ea, dar sa fie si sa'i spun apoi unele lucruri. M'am uitat in sus, dincolo de tavan si dincolo de stele, si am zis ca dau orice, orice ca sa pot sta cu el o zi si sa'i spun toate cate aveam de spus si pe care nu i le'am spus niciodata si sa'i multumesc. Si cu toate astea nu primeam nici un raspuns. Ma gandeam cu disperare ca peste o saptamana vroiam sa merg acasa si sa'l vad. Imi scrisesem chiar si in agenda, ca sa nu imi fac alte planuri. Nu a fost de'acord. Acum doua saptamani, la orele 1630, cel pe care l'am considerat de'atatea ori tata s'a inaltat si s'a facut o stea acolo sus, dand raspunsul intrebarilor marelui Creator, intrebari legate de viata lui. Noaptea tarziu, dupa ce toti au plecat, am avut taria sa'i spun usor: "Dormi in pace, mosule."

Pace Lumina si Iubire!

- va urma -

in memoria ta

Epopea unui neam si sat VI

2011-02-22T09:43:00.002+02:00

Am luat o scurta pauza pentru ca nu m'am simtit in stare sa continui acest serial pana la sfarsit. Am stat si m'am gandit deseori la trecutul meu prin Ardeal, la plimbarile pe care le faceam cu mosu. In fiecare dimineata bunica'mea ma trezea bland, mangaindu'ma pe fata usor pentru a merge la gradinita. Roua diminetii imi uda picioarele iar bunicul meu ma lua si ma punea pe dupa cap si ma ducea pe tot drumu de'acasa si pana la Ilarion, unde ma lasa si mergeam mandri si falosi amandoi. Ne duceam la sapa si radeam cu totii si faceam atat de multe lucruri pana seara. Ajungeam la locul de sapat si ne asezam pe iarba care se trezea dupa o noapte scurta de vara, mancam un pic de dimineata si apoi ne apucam sa facem o treaba sfanta care trebuie facuta de toti din sat. Cand Soarele era sus pe cer si incalzea totul, ne asezam la umbra prunilor sau a salcamilor si plopilor si mancam iar mai apoi era cel mai frumos somn de dupa-amiaza. Somn in care stateam intins pe pamant si auzeam toate vietatile care se plimba pe pamant si prin el, vietati care ajutau la cresterea recoltei sau o omorau. Cand Soarele se racea si ajungea mereu sa lumineze dinspre capu' satului ne puneam si noi sapele in spinare si ne indreptam spre casa. Acolo mama Lena facea o mamaliga buna cu branza si lapte care ne linistea si ne punea sa fim apti de munca pentru a doua zi.

Apoi, cand nimic nu prevestea ce urma sa vina, el imi face o surpriza: AVC Sylvian ischemic stang. Acum nu faceam decat sa asteptam inevitabilul. Trei ani si ceva de suparare si lacrimi din partea lui au trecut deja, apoi a urmat un telefon enervant de rece.

Pace Lumina Iubire

- va urma -

in memoria ta

Epopea unui neam si sat V

2011-02-17T13:08:00.005+02:00

"De ce plangeti?
Da' pai, samană cu tete"

Of, acum urmeaza intradevar cea mai grea parte a acestui serial: descrierea copilariei mele. Dupa cum bine v'ati dat seama, tot acest serial se bazeaza pe istoria cat se poate de obiectiva (cu mici scapari) a moșului meu, a batranului meu Cismaș Ioan, Băltău din Tânărog. Mi'a fost greu tare sa scriu toate astea, dar el trebuie sa ramana imortalizat.

A fost vara si cald, senin cu mult Soare cand mama mea, Cornelia, m'a nascut in maternitatea din Sighisoara la orele 0840, in 29 ale lui cuptor. Taica'meu a venit "cu sirena pusa" ca sa'si vada odrasla nou-nascuta, iar cand a ajuns la maternitate i'a gasit pe mosu si unchiu Ilarion (cel mare si cel mic) plangand de fericire. Pentru ca seman cu Pihie, cu Baltau al batran. Si pe masura ce'am crescut mi s'a spus ca din ce in ce mai mult seman cu el (psihic vorbind). Prin urmare, taica'meu a luat o decizie pe care maica'mea a aflat'o de abia peste cateva luni, legat de ce scrie in certificatul meu de nastere. Si asta va ramane o chestie tabu pentru foarte multa lume. Copilaria mea a fost mai mult decat superba. Am spus'o de multe in acest blog si-am s'o spun ori de cate ori este nevoie. Am fost inconjurat mereu de oameni buni si darnici in chilie, la mine. Gabi, fata lui Ilarion a avut grija de mine cand bunicii mei erau amandoi plecati. Unguroaicele imi faceau prajituri si torturi marete de ziua mea, prajiturile mele preferate fiind "ișlerele" pe care le facea tanti Mari (Mori in fonetica, cu accent pe "i"). Iar "doamna tușă" cum ii spun eu tusii Anicuta (fata Marioarei) mi'a fost educatoare la gradinita si m'a protejat mereu de cei ce aveau sa devina ulterior prostii satului. Spre deosebire de maica'mea, eu am crescut si am fost invatat in legea de'acolo, cu frica de Dumnezeu, cu dragostea fata de pamant si ploaie. Cu sapa si cu coasa in mana. Pe cand aveam eu 3 ani, colectivul din sat s'a desfintat (a cazut comunismul) si oamenii si'au recapatat pamanturile pe care le'au avut dinainte de '50. Si cu toate astea, tot satul lucra pentru doi oameni: ing. Șovrea si Lascu, care conduceau SMTul. Tot pamantul de'acolo se lucra: sfecla, pitoce (cartofi), cucuruz (porumb), vie etc. Toti lucrau cu drag si spor, pentru ca era pamantul lor si e o rusine sa'l lasi nemuncit. Cel putin era. Acum buruienile cresc fara nici un fel de jena pe pasuni si pe unde ar trebui sa creasca de'ale gurii. Sapam printre randuri, mosu facandu'mi o sapa mica si faceam ceea ce puteam si eu. De regula o ajutam pe bunica'mea care mergea mai incet, eu avand o flebete pentru ea, ca m'a crescut. Mosu, un om ceva mai aspru si mai dur, se incalzea cand trebuia sa imi puna mana pe burta atunci cand ma durea, sau imi citea povesti din Biblie, sau imi spunea povesti din sat. Legenda "Chietrei (pietrei) Zmeului" n'am s'o uit niciodata, cat de frumos stia mosu sa mi'o povesteasca. Cateodata vara, mergeam cu mosu si cu cainele la pazit de Glorii, Gloria fiind o masinarie imensa pentru mine in acea perioada, care culege graul si ovazul de pe dealuri. Alea erau cele mai interesante nopti, cand dormeam sub cerul liber plin de stele si mosu imi povestea tot felul de lucruri care au fost prin sat, cu grofii si cu rascoale, cu tete, cate si mai cate. Caldura focului, respiratie batranului Haiduc si povestiile mosului cand pazeam Gloria prin Dumbravita n'am s'o uit nicicand. Toamna mergeam cu mosu si cu mama Lena (cum ii spun eu bunicii), la cules de pitoce ori cucuruz. Mergeam cu caruta departe de sat si umpleam caru cu ceea ce ne oferea pamantul lucrat cu migala de catre toti Băltăii, ca se ajutau intre ei ca fratii. O data m'o acoperit mosu cu știuleți in caruț ca sa nu ma ude ploaia si sa nu care cumva sa'i raceasca ficioru'. Tare mandru era cu mine si ma baga la inaintare ori de cate ori avea ocazia, ca se falea cu mine. In zilele negre ale satului, cand steagu' negru atarna la poarta cuiva, mosu meu si cu ceilalti barbati din sat mergeau in țintirim (cimitir) sa sape groapa, pentru ca cel mai probabil intr'un fel sau altul erau rude sau prieteni sau colegi de serviciu. Un deal intreg o ingropat bunicu'meu. N'am sa uit ca odata la sapatu' gropii m'am dus si eu si'am vazut pentru prima data o caprioara care statea la cativa metri de mine, dar tot asa n'am sa uit cum unchiu Nicu (unul din fratii lu' mosu) certandu'se aprig cu mosu o vrut sa ma tape (arunce) in groapa. Acum rad gandindu'ma la toate astea, dar atunci am fost de'a dreptul ingrozit. Certurile intre frati erau ceva la ordinea zilei, mai aveau un pic si se bateau, dar intotdeauna peste cateva minute se pupau si isi strangeau mainile, pentru ca nu era bine sa te certi cu fratele, in special cu cel mai mare. "Mah, tu sa taci, ca tu esti mic!" ii spunea mosu lui unchiu Ilarion care avea 50 de ani! "Pai cum mah Nute is mic... cat sa fiu tot mic?" "Pana mor io, tu esti al mai mic! Si dupa ce mor io tot al mai mic ramai!" i'o raspuns mosu, intr'o discutie ceva mai aprinsa la mine in bucatarie.
Anii au trecut, si la 7 ani am plecat din sat luat cu forta de ai mei parinti. 2 ani am fost mut si socat, pentru ca stiam ca Nelu si Cornelia imi sunt frati si sora, nu mama si tata. Mama si tatal meu era Lena si Baltau, nu altcineva!?! Mi'a fost greu sa accept ideea ca toti copiii de'acolo alaturi de care ma jucam locuiesc acolo. Mi'a fost greu sa accept ca draguta mea din copilarie, fata lu' Nuțu Zenii, Andreea, traieste acolo si ca poate oricand sa mi'o fure cineva cat is io plecat la scoala. Abia asteptam vacanta si sa vina mosu sa ma ia sa mergem cu trenu acasa. In autobus, de la gara si pana cand ma dadeam jos, toata lumea venea si ma saluta si ma indragea, pentru ca mosu meu si bunica mea au avut grija mereu sa ma faca sa fiu om bun si bland cu toata lumea (viata din porcaria asta de oras m'a adus in stadiu actual). Vara sapam si greblam cot la cot cu el, toamna culegeam roadele pamantului cot la cot cu el, iarna ma chema in bucatarie sa sfârniu cot la cot cu el (sfârnitul e procesul prin care se iau boabele de porumb de pe știulete). Ar trebui sa fac un serial numai cu ce am facut eu in copilarie ca sa elogiez asa cum se cuvinte acesti doi oameni, Lena si Nuțu din Tănărog.

Pace Lumina si Iubire va doresc!

- va urma -

in memoria ta

Epopea unui neam si sat IV

2011-02-16T22:40:00.003+02:00

"Uiuiu ca vine nunta
Pe mireasa-o doare burta
Si pe mire coiele
Pe nanasa picioarele
Uiuiuiuiuiuiu"

Radem glumim, dar strigatura asta de nunta am auzit'o de la mama Ana sau tișa Ana, cumnata Lenii din Tânărog, femeie care e nascuta cu fix 60 de ani inaintea mea si care o reusit sa ma invete absolut toate prostiile posibile si imposibile in copilarie.
Ce va spuneam de astia a li Băltău... is oameni mandri! Deja am primit reclamatii ca uit oameni de vaza ai neamului. Asa e, mea culpa, tușa Dorica o avut doi baieti, pe Zia si Nuțucu. Comentariul de pe FB la postul anterior este elocvent. Pana una alta, ma bucur ca mi se citeste blogul chiar de catre cei din neamul mai sus amintit, asa ca daca gresesc pe undeva sau omit cate ceva, rogu'va a ma scuza, dar neamu'-i mare.

Nutu si Lena o facut'o relativ tarziu pe Cornelia, pe la 35 de ani. Dar ce era de facut? Nutu stia ca daca e sa aiba un copil, trebuie sa'i poata asigura o minima decenta sociala, prin haine, mancare si scoala buna. Cornelia a fost educat intr'un stil bun si bland, asa cum vad eu ca ar trebui educata o fata de la tara cu pretentii de dominsoara oachesa. Sub oranduirea lui Nutu si a bunicului Pihie (cat l'a mai prins), Cornelia a mers la scoala din sat primele clase, apoi in Sighisoara. Duminicile era nelipsita de Biserica, deprinzand tainele bisericii, taine pe care le stie si'acum. Vede litoralul si cateva orase de prin tara gratie lui Nutu care o plimbat'o cat s'o putut de mult cu trenu cand nu faceai zeci de ore dintr'o parte in alta a tarii, dar si a rudelor care locuiau in diverse orase si care au indragit'o. La 14 ani ajunge in Bucuresti, la unchiu Titu, pentru o mai buna scoala si educatie, parintii fiind fortati sa o indeparteze de casa de dragul de a avea un copil invatat. In toti acesti ani evenimente neplacute s'au produs in sanul Baltailor si nu numai. Moare Pihie iar casa parinteasca si "leaganul civilizatiei" ramane in custodia lui Ilarion (cel mai mic copil) si a sotiei sale Gena, unde locuiau alaturi de cei 3 copii ai lor dar si cu Ana, sora cea mai mare a lui Ilarion. Apoi marile inundatii din anii '70 cand Tarnava a invadat satul iar paraul care curge prin sat s'a umflat si el au facut prapad. Nutu a facut atunci un gest de om responsabil si de stapan al casei lui cand a venit pe jos din gara din Sighisoara tot pe dealuri pana la el acasa unde'l asteptau fetele lui; peste 20 de km pe jos, prin ploaie si vant si pe dealuri impadurite pentru a ajunge acasa. Tot prin anii '70, la marele cutremur, Nutu o mers pe jos din Mogosoaia pana in centru, in Piata Romana ca sa se asigure ca fata lui n'a patit nimic. A iubit'o nespus, astfel de gesturi vorbesc de la sine; mai sunt multe multe multe astfel de lucruri dar nu cred ca ar interesa pe cineva. Apoi intr'o zi, Cornelia da o veste imensa: "Taticule, ma marit!"

La 22 de ani, Cornelia si Nelu, un baiat inalt si solid de pe langa Gherla/Cluj isi unesc drumurile. Toamna are loc cununia civila in Bucuresti, iar iarna cea religioasa in Boiu. Din punctul meu de vedere a fost o nunta ca in povesti si imi pare rau ca n'am trait s'o vad. Afara de miri, nasi si parintii mirilor, toti nuntasii au purtat hainele traditionale. Mai corect spus, toti nuntasii care erau din Boiu (90%) au purtat hainele traditionale din sat, asa cum zice Lena, "o fost imbracati români". Cu o poarta mare de brad si cu drapelul tarii atarnat, cu mireasa care a avut o rochie superba, cu niste parinti extrem de fericiti ca fata lor se marita (mahniti totusi ca nu cu cineva din sat), a fost o nunta memorabila in care toata lumea s'a simtit bine. Oameni din judetele Cluj, Brasov, Sibiu, Bucuresti, Constanta, Mures, Covasna si poate si altele au venit la aceasta nunta. Ea s'a tinut in caminul din sat, cu traditii si strigaturi tipice boienilor, cu cerutu nevestii, cu colaci si pahare de vin si rachiu, cu invartite si batutul palmelor de picioare la dansurile populare. Ce sa mai, a fost nunta pe care Cornelia si toata lumea de'altfel (dar in special Cornelia) si'a dorit'o. Am mai prins si eu cateva nunti de'astea, din pacate traditia s'a stins, costumele si cravatele luand locul ciorecilor si a serparelor, a laibarelor si a cameselor, a cizmelor si a caciulilor. Nici strigaturile nu stiu daca mai exista, iar daca mai exista nu se mai fac cu atata pofta.

Anii trec, toti verii Corneliei se casatoresc mai devreme sau mai tarziu si toti fac la randul lor copii, cel putin unul. Recordmanul lor este Dan, care a reusit cu succes sa faca 4 copii frumosi si isteti foc, el fiind dupa mine cel mai aproape de tiparul psihologic al Băltăilor, avand in prezent o ferma ecologica in Topa (deci este legat de glia stramoseasca) iar cel mai mare dintre copii, Dorin, o sa devina preot in viitorul foarte apropiat. Cornelia si Nelu reusesc, nu usor, sa aiba si ei un copil pe care Cornelia avea sa'l nasca in maternitatea din Sighisoara, in anul de gratie 1987, vara in luna lui cuptor pe 29: Andrei.

Pace Lumina si Iubire va doresc tuturor.

- va urma -

in memoria ta

Epopea unui sat si neam III

2011-02-15T14:43:00.001+02:00

"Adu lele de mancare
De tri zile n'am mancat
Tot pe astazi m'am lasat"

Trebuie sa intelegeti ca astia a li Băltău is oameni mandri. De la premisa asta trebuie sa plecati si cu ea sa mergeti mai departe. Atat de mandri ca atunci cand se insurau sau se maritau trebuia s'o faca cu cineva cu stare, la fel de gazdoie ca si ei. N'am sa uit nicicand cand o data, cu bunicu'meu fiind la cosă, mi'o zis: "Ma baiete, tot dealu asta i'al ("e al") nost'u". Va imaginati un deal imens care sa fie pentru 7 frati?

Casatoria Nuțului si a Lenii n'o fost privita cu ochi prea buni de catre Pihie, si din cate am auzit nici macar de Dorica. Dar despre morti numai de bine. Lena fiind o fata simpla, care nu avea cine stie ce pamant ori casa, se incurca cu un fecior fain al satului si un important stalp al neamului. Imaginati'va scandalul si mirarea din sat. Si cu toate astea cei doi reusesc sa'si impleteasca destinele pana cand moartea i'a despartit. Obtin si un teren unde o ridicat casa. Pe fata casei scrie CI 1959 CE, lucru pe care'l veti intalni pe toate casele din Ardeal. Inseamna Cismaș Ioan 1959 Cismaș Elena. Locul casei ii intr'o margine, in capu' hudiței SMTului, chiar vis-a-vis de acesta, o casa simpla si oarecum traditionala din zona, cu 3 camere in stil vagon, si cu o bucatarie separata de casa de unde intri in cheminiță (pivniță). Camerele is mari, cu geamuri imense care te lasa sa vezi toata hudita pana'n drum. Casa s'o ridicat greu, 11 care de piatra si nisip din Tarnava o contribuit la ea, iar casa e facuta cu resturi de la alte case, cum ar fi casa parinteasca a Lenii. Geamuri, porti, capriori, multe lucruri luate de pe la alte case care trebuiau daramate au ajuns intr'un final la casa li Băltău din Tânărog. Tânărogul e zona dintre fostul Colectiv si SMTul din epoca Comunista. Băltău n'o ridicat casa furand de la altii ori pentru ca n'o fost om cu stare, ci pentru ca asa se facea pe vremuri o casa, tot satu' si tot neamu' ajuta la ridicarea unei tinere familii, mai ales daca familia respectiva poarta un nume cu rezonanta. Anii trec, casa incepe sa capete forma, terenul incepe sa fie lucrat. Nuțu se angajeaza la regionala CFR Sighisoara, fiind conductor pe tren (nash), iar pe Lena o lasa acasa sa aiba grija de casa si de cea care avea sa'i lumineze si sa'i faca sa zambeasca ori de cate ori trebuia: Cornelia, singurul lor copil. Neamul li Baltau se mareste: Dorica are un copil, Zia, Marioara pe Anicuta, Teofil pe Adina si Adrian, Niculae pe Lenuta si Luminita, apoi mai tarziu pe Ilarion ii are pe Dan, Gabi si Nicu. Slava Cerului ca fratii n'au facut si ei la randul lor cate 6-7 copii.

Pace, Lumina si Iubire

- va urma -

in memoria ta

Epopea unui sat si neam II

2011-02-14T19:54:00.001+02:00

"Adu lele beutura
De tri zâle n'am băut
Tot pe astazi m'am țânut"

Pe 12 septembrie 1931 s'a nascut in satul (sau comuna, nu stiu excat) Boiu, din parintii Patrichie si Ana Cismaș, al doilea baiat si al patrulea copil din opt, Ioan. In vremuri grele si triste, intr'o Romanie care'si cauta definita patriarhala, acest Ioan avea sa duca greul unei vieti ce avea sa vina. Conform scrierilor dace, strabunii nostrii plangeau la prăsârea unui prunc si se bucurau si cantau la moartea lor. Si tare bine faceau. Familia asta Cismas, inca nu stiu de ce se numea asa, era numita in sat, si este in continuare de altfel, Băltău, de la "balta", ca acolo unde statea Pihie (Patrichie) era o balta langa casa. Baltăii fiind un neam de oameni mandrii si cu nasu' pe sus (si mare), au fost intotdeauna oameni de vaza ai satului, fiind bagati in tot felul de comisii si comitete, dar in special fiind oameni de Biserica, cu frica de Dumnezeu. Fratele cel mare al lui Nuțu (Ioan) se stinge dupa razboi, in urma unei aprinderi sau ceva de genul asta, Nuțu fiind cel mai mare dintre baieti si viitorul stalp al Băltăilor. Lele Ana se stinge si ea destul de repede, lasand cei 7 copii de'acum fara nici un sprijin matern. Si iata cum greul pentru Nuțu de'abia acum incepe. Pihie e batran si are altele de facut si alte griji de urmat, iar Nutzu si cu Ana si Minodora (surorile lui mai mari) trebuie sa aiba grija de ceilalti frati, Teofil, Maria, Niculae si Ilarion. Nuțu o intalneste pe Lena (Elena) din neamu' Cucul'i, din locul numit "de de'asupra".
Lena, si ea provine dintr'o familie numeroasa, dar mult mai saraca decat Băltăii, neamul lor fiind mic in sat. Din 7 frati cati o avut Lena, numai patru o apucat sa traiasca: Ioan, Dumitru, Veta si ea, fiind cea mai mica dintre ei. Casa de "de'asupra" a Lenii era o casa simpla intr'o zona a Boiului tare frumoasa, de unde poti auzi strigatul clopotului, unde te poti imbata cu mirosul viilor din deal si te poti bucura de o priveliste a satului superba. Iar Lena, aceasta superba fata, reuseste sa'i fure mintile lui Nutu, facandu'l sa o ceara de nevasta. Anii de armata sunt grei pentru cei doi amorezati, Lena pastrandu'se nepatata pentru Nuțu care avea sa vie si sa faca o casa cu ea.

Pace Lumina si Iubire

- va urma -

in memoria ta.

Epopea unui sat si neam I

2011-02-13T21:13:00.003+02:00

"Acolo este tara mea

Si neamul meu cel stramosesc

Acolo eu sa mor as vrea

Acolo vreau eu sa traiesc"

Sunt indragostit de satul meu. Sunt indragostit pana in strafundul sufletului si a tot ce reprezint eu. Legat pana peste masura sunt de acel loc, de acele paduri si acele dealuri. In urma unui eveniment ce s'a petrecut, eveniment ce mi'a zduncinat din temelii viata si m'a facut sa fiu de'acum si mai tacut, m'am gandit sa incep o noua serie de posturi, de aceasta data dedicata vietii satului meu si oamenilor care m'au miscat. O sa gasiti multe vocale "a" care au in fata ~ sau ^, in functie de caz, neavand limba romana pe PC; de asemenea o sa gasiti si regionalisme, ca nu ma pot abtine.

Pana sa ajungi in "perla Transilvaniei", Sighisoara, cu 7 km, venind dinspre Brasov ai un indicator Boiu 3 km dreapta. Ma cutremur deseori cand vad de la multi kilometri de acest indicator dealurile batute de mine. Ca sa ajungi acolo treci prin satul Albesti, traversezi calea ferata si Tarnava, mergi pe langa digul de protectie facut dupa marile inundatii din anii '70 si ajungi in sat. Te lovesti de o biserica mare si frumoasa pe partea dreapta. E biserica din Tzopa, sau Boiu Mic cum era pe vremuri. Mare diferenta intre tzopeni si boieni nu e, nu exista nici macar o delimitare geografica clara a celor doua sate. Topa, daca e s'o separi de Boiu, e precum un catun, dar mai inghesuit. E un sat format pe firul drumului principal, avand poate 200 de case. Oamenii de'acolo is oameni mandri. Toti tzopenii is oameni mandri si muncitori. Curti curate si case fain randuite, toate cu specific tarnavean. Mi'o placut din totdeauna Topa, casele alea mari si faptul ca erau putini unguri pe'acolo ma facea deseori pe cand am crescut sa merg cu drag acolo. Diferenta geografica intre Boiu si Topa e un stalp de telegraf si/sau (in functie de unii si de altii) un rozor, adica un deal. Apoi intri in Boiu. Iti dai repede seama ca ai intrat in Boiu, ca te lovesti de case unguresti. Au o alta arhitectura si o alta culoare; parca si cainii latra altfel. Si de'aici si pana la ulita ("huditza") tiganiei is numa unguri. Si daca nu vi se pare mult, credeti'ma ca'i tare mult. Acolo de unde sunt eu, se cheama "Chilie". Nici pana azi nu mi'am dat seama de ce se zice asa in partea aia de sat. Chilia in sine, e un amalgam de case romanesti, sasesti si unguresti. De la hudita tiganiei is numa case de romani. Si's mai multe decat toate casele alea de unguri. Vedeti voi, la mine in sat la unguri se zice "cioara" si la tigani - "tigani", ca sa vedeti si voi ce greu mi'a fost mie cand in Bucuresti la tigani se zice "cioara" si la unguri - "unguri".

Boiu e inconjurat de dealuri si paduri care au tot felul de denumiri: "dumbravita", "calea galbena", "rogoze", "fagetu-lung", "berc", "tzintirim", "fatza-hai-mare", "fatza-hai-mica", "goonoia", "lunca tarnavii", "dealu hetiurului" iar lista poate continua. Tot ce se vede cu ochiu de jur imprejurul satului este al lui si este muncit de taranul de'acolo. Ca sa fiu mai corect, candva era muncit de taranul de'acolo. Satul are cateva neamuri mai rasarite, mai gazdoie cum s'ar zice. Neamul B~alt~ailor, care'mi pare cel mai mare din sat, a Cucului, a Honvezilor, a Gojmanului, a Bashfalenii, a Lungului iar lista poate continua.

Satul a fost unul inchis, in care neamurile se luau intre ele. Astia a li Baltau, tot a 3a casa ii neam.

Pace Lumina si Iubire

- va urma -

in memoria ta.

Ce avem noi aici?

2011-02-07T10:18:00.001+02:00

Titlul vine de la una din replicile de final din B.D. La munte si la mare si se potriveste de minune cu ce s'a'ntamplat vineri pe la munca. Un cartier intreg stie ce se intampla aici, dar vecinul meu de vis-a-vis e ceva mai cu motz. Vecinul meu este un personaj real, arata ca un butoi cu picioare si maini, are niste sifoane zdravene si intotdeauna in aceleasi haine amuzante si caciula de'aia prezervativ pe cap. In vestimentatia asta l'am cunoscut in octombrie si numai in asta l'am vazut pana acum. Sper ca o data cu vara sa treaca la ceva mai subtire. Omuletul, curios din cale'afara, un adevarat cancanist a fost prezent mai mereu pe durata ridicarii locatiei. N'am sa uit momentele cand era pe partea lui de trotuar si se uita foarte curios ce se petrece acum la 75 si de ce un pushti da ordine la un grup de oameni. N'am sa uit nici cand s'a cocotat pe casa ca sa bata cu ciocanul niste cuie invizibile. Imaginati'va o persoana cu un ciocan in mana batand "niste cuie" dar capul intors la 90 de grade stanga. Extrem de amuzant. Si omul nu s'a lasat pana cand nu a intrat sa vada efectiv ce se "vinde" pe'aici. Asadar, m'am trezit cu vecinu in holul de la intrare:

"Buna ziua!"
"Buna ziua..."
"Stiti, eu sunt vecinu de'aici de la 78 si am venit sa vad ce mai faceti..." spunea el incercand sa'si dea seama ce se afla in spatele zidurilor si ofticat peste masura ca nu vedea decat 3 usi.
"Asa...."
"Pai da, si am venit sa vad si eu ce aveti dvs aici si cum ati facut dvs aici"
"...."
"Si daca aveti ceva bun, poate vin si eu si cumpar."
" :)) Bine, haideti ca am putina treaba acum si cand sunt mai liber vin eu la dvs sa va aratam ce avem noi aici."
"Daaa?!? Serios? Bine, bine! Sanatate!"
"Numai bine!"

Dialogul este intre taica'meu si vecinu' care a plecat la fel de repede si la fel de nedumirit cum a si venit. Ce avem noi aici, este o intrebare pe care profanii cancanisti nu o vor rezolva niciodata!

:))

Sa auzim numai de bine!

Pace Lumina si Iubire va doresc!

"Sa aveti sanatate!"

2011-02-04T17:05:00.002+02:00

Timpul meu liber este ceva care cu greu se atinge. Ramane doar weekendul sa ma relaxez si sa fac chestii care'mi plac. Imi pare rau ca nu pot sa scriu mai des desi mi'as dori enorm de mult s'o fac. Am fost cu gatu' in pioneze saptamana asta, ultimul meu post o confirma, iar cei care au avut ocazia sa ma auda dis-de-dimineata live pot povesti multe chestii senzuale :)). Eniuei, am fost racit, cu probleme laringiane. Nu era un tip de raceala pe care sa'l tratez singur, ci aveam nevoie de medicamente. Te'n'gatita asta imi dadea batai de cap ca eu trebuia sa zic oamenilor care'mi faceau vizite ce si cum sa faca si cum sa se miste, unii aveau chef de vorba... dialoguri de'alea uneori inutile si cand vezi ca participantul nu are chef ar trebui sa o lasi balta si sa te gandesti la ale tale! Asa ca am oprit la o farmacie. Nu dau nume ca nu are rost. Intru si stau o o mica coada, se elibereaza rand pe rand in fata mea, si ajung intr'un final la ghiseu. "Sa fiti sanatos!". Come again?!? Eu stiam ca se zice "Buna seara!"........... "sa fiti sanatos!"??? Ma uit la tanti din fatza mea cu o mecla de'aia tulburata care se pregatea de o noapte de pomina, si'i arat cu degetu' spre gatul meu. "Va doare in gat? Sunteti fumator? Aveti o meserie in care vorbiti mult?" La toate dau din cap ca da. Si o vad pe madamme farmacist cum se misca ea prin toata drogheria si'mi baga acolo niste sirop, niste sugative, niste sprayrui si vine spre mine: "Sa aveti sanatate!" WHAT THE FUCK!!! Am o temperatura si delireaza ea? Trag cu urechea la vecina ei de casa, si aceleasi urari de bine. Si incepe femeia sa'mi spuna ce sunt alea si pe baza de ce si cum sunt si cum se administreaza si ce trebuie sa fac etc, si iar imi zice "Sa fiti sanatos! ..... [moment in care eu ma uit la ea din ce in ce mai panicat] ... va costa 121 de lei. Sa aveti sanatate!" Stiam eu de ce ma uitam panicat! Cu vocea lui Covaci o intreb daca in 121 de lei imi intra si garantia de sanatate, radem si glumim numai ca nu era rasul nostru, achit si plec. Nu inainte de un politicos "Sa aveti o seara frumoasa" din partea mea si un "Sanatate! Multa! Sa aveti multa sanatate!" Iar eu ies la fel de debusolat precum stateam si la ghiseu. Aveam impresia ca am intrat intr'un fel de secta de'aia in care se zice ca "Isus va veni! Poicaieste'te".
Concluzia: nu suntem obisnuiti sa fim tratati frumos si politicos, iar atunci cand suntem tratati asa cum ar trebui sa fim ne speriem si eventual il injuram pe ala care ne vrea binele si ne vorbeste cu miere. De ce? Pentru ca 20 de ani si poate mai mult am trait cu ideea ca cel de langa tine vrea sa'ti puna bete'n roata. Ei bine, nu e asa!

Pace Lumina si Iubire!

"Sa fiti sanatosi!"

Te'n'gatita

2011-02-02T09:18:00.002+02:00

Se intampla ca in anumite momente din viata sa iti tii gura inchisa. Altfel vorbesti prostii, iti curg balele sau te trage curentu'. Am adormit zilele trecute uitandu'ma la un episod din 'Seinfeld', cu o noapte inaintea prezentarii marelui proiect de neuro. Ca un mic offtopic, USH devine din ce in ce mai penibil si cretin! Pentru ca pestele de la cap se impute! De ce? Pentru domnul Bondrea plus gasca de baieti veseli care conduc facultatile din cadrul universitatii sunt niste oameni dusi la cules ghiocei prin padure la Baneasa, VETOOO!! Pentru cine are urechi aude, pentru cine are ochi intelege, pentru cine e student acolo ofteaza. Revenind la mine, adorm cu gura cascata si capul la geam. O data cu schimbatul fetzei saltelei imi schimb si pozitia de somn (vara stau cu intelectu' la geam, se mai ventileaza si el si e mai aproape de tzantzari). Ei bine, vineri am fost atat de terminat fizic incat am clacat destul de repede. Defapt, nici nu'mi aduc aminte cand s'a'ntamplat. Pentru cei alaturi de care am fost in Bulgaria, stiu cat de repede pot adormi atunci cand sunt sfarsit. Si ce credeti ca s'a'ntamplat Duminica?? Am facut o preafrumoasa "te'n'gatita". Se produce atunci cand cineva te enerveaza foarte tare si iti tot da in mod repetat la botnitza pana ragusesti. Si am ragusit. Covaci ar fi fost invidios pe mine! Si chestia asta s'a lasat ca o febra duminca spre luni si luni toata ziua. Faptul ca m'a procopsit cu o "te'n'gatita" n'ar fi o problema chiar atat de grava, dar in somnul meu agitat de duminca spre luni am avut ocazia sa fiu scos la un suc de madamme Sidenco! Si nu oriunde, ci in Paris si Londra. Si am intrat in niste chestii de'alea fitzoase, de pe bulevard pentru un cocktail cu umbrela, unde ea mi'a platit totul: transport si suc. Pentru ca ne'am dus pana acolo doar pentru asta si'mi tot repeta sa'mi traiesc viata si sa fac schimbarile pe care le simt atunci cand le simt. Ok, asta stiam, dar de ce a trebuit sa apara Sidenco in visul meu?? Adica sunt destul de terorizat de dizertatie by default, de ce tre sa ma deranjeze si in somn? A fost un cosmar. Am tremurat si nu scoteam un cuvant.
Borala: atunci cand stati pe WC tineti gura inchisa sa nu va traga curentul!

Pace Lumina Iubire va doresc si nopti linistite!

Live Chat

2011-01-31T23:32:00.003+02:00

Toti am auzit de messenger. Poate unul dintre cele mai cunoscute programe de livechat din lume, si cel mai cunoscut din Romania. Vine tare din urma si skypeul. Ca o mica paranteza, pentru cei care se intreaba daca nu am si alte subiecte de discutie, ei bine am! Dar astea mi se par totusi destul de interesante si informative!Ei bine, aici in livechat putem vorbi deschis despre orice si cum ne taie pe noi capu'. Cu "oo" in loc de "u", cu "k" in loc de "ca" etc. Avand in vedere ca se discuta liniar si prin linii relativ scurte (cam cat un sms), din aceeasi graba de a scrie cat ma repede si cat mai mult sau adaugat diverse prescurtari cum ar fi LOL. Cea mai tare faza in livechat este emoticonul. Aceste fetze de tot soiul care fac discutiile sa prinda un contur ceva mai emotional si mai personal au dus la un dialog cu totul si cu totul nou. Nu trebuie sa scrii "te pup" sau "te sarut" ca e suficient sa bagi doua puncte si'o steluta, sau nu trebuie sa scrii "te iubesc" ca e suficient sa bagi doua puncte si'un ics. Din comoditate sau nu, emoticonurile au revolutionat stilul de a scrie, un stil oarecum impersonal prin prisma internetului. Mai mult, sunt diverse versiuni si updateuri ale emoticonurilor care si vorbesc sau se misca. Asadar, livechatul nu face altceva decat sa inlocuiasca dialogul fata'n fata a doua sau mai multor persoane (conferinta). Ce ne facem cu cei care traiesc numai prin prisma livechatului, acolo ei fiind niste adevarati zei, dar in viata reala fiind speriati de bombe? Nimic. ori n'ati vazut astfel de specimene care din fata monitorului va uimeau iar cand era vorba de'o intalnire nu stiati cum sa plecati mai repede de'acolo, fie datorita aspectului fizic fie a lipsei de initiativa in a dialoga? Asta e, nu ai ce'i face. Ii lasam in codul lor binar, pentru ca asa si'au asternut si asa au ei chef sa doarma.

Pace Lumina si Iubire

SMS

2011-01-28T11:29:00.002+02:00

Uimitor dar SMS nu vine de la "Seiner Majestat Schiff" asa cum ai zice, ci inseamna Short Message Service. Glumesc. Stiu ca nu te'ai gandit niciodata la varianta asta in germana, dar e amuzant sa gasesti tot felul de acronime la fel si fel de cuvinte de o rezonanta puternica. Nu vreti sa stiti ce cuvinte porcoase pot fi folosite in limba romana sub acest acronim.

SMSul este folosit cu predilectie in telefonia mobila, fiind un fel de super telegraf/telegrama, pe care "andrisantul" o primeste instant. Exceptie Revelionul si Pastele, cutremurul si inundatiile. La orice operator de telefonie mobila, un sms contine 160 de caractere in care e bine sa bagi informatii scurte, la obiect, fara sa te pierzi in foarte multe detalii. Aici pot fii folosite abrevieri, prescurtari si cuvinte legate sub forma de cifre (2 in loc de "to" sau 4 in loc de "for" - engleza) tocmai pentru a putea transmite informatia intr'un mod cat mai mic si mai rapid. Ceea ce intotdeauna m'a enervat cand primeam si primesc cate un sms este polologhia de informatii pe care le primesti. Am o prietena care in fiecare zi imi dadea jurnalul de bord - cum imi place mie sa zic - cu ceea ce facea sau a facut in ziua respectiva. In cele mai mici detalii. Toate legate si puse in mai multe smsuri. Vedeti voi, asta este o mare problema: unii folosesc smsul pe post de scrisoare si e-mailul pe post de telegrama. Avem parte de atat de multe tehnologii si posibilitati de a comunica intre noi, dar nu stim sa le folosim. Acesti digital imigrants sunt de'a dreptul tupeisti, ei racoland in sfera lor de necunostinta chiar si pe cei de la care am pretentii, adica digital native.

Ca o adaugare la postul anterior legat de E-Mail, mai sunt cei care trimit tot felul de .pps-uri. Ok, foarte frumos, dar cand dai un FW: sterge toate adresele precedente, pentru ca poate cel de dinaintea ta nu vrea sa aiba adresa cunoscuta. Am si eu cateva persoane care imi trimit astfel de FWuri, si cel mai tare mi'a placut de Katy, care m'a intrebat daca sunt de'acord sa primesc tot felul de chestii de la ea si sa am adresa de e-mail impreuna cu ceilalti. Asa da!

- va urma -

Pace Lumina si Iubire

E - mail

2011-01-26T17:03:00.003+02:00

In ziua de azi foarte putini folosesc e-mailul ca o adevarata posta. Pentru a avea acces la diverse lucruri de pe www. trebuie sa ai un cont de e-mail. Prin urmare toata lumea isi face cont de e-mail pe care il foloseste pentru a avea acces acolo, pentru a primi diverse instiintari etc. A avea un cont de e-mail nu e un lucru gresit, dar ce ne facem cu cei mici care au nume de mail de genul "sexoasa@gmail.com" sau "sweet_sunt_eu@gmail.com" sau "bombonica@ymail.com" sau de ce nu "perversul_de_pe_targul_ocna@yahoo.com" iar ei vor folosi acest mail pana se angajeaza sau intra la o facultate. Cum ar fi ca eu, profesor de drept, sa primesc de la studentul perversul_de_pe_targul_ocna@yahoo.com o lucrare pe care sa'i pun o nota? E mai mult decat penibil. Ca un sfat pentru cei care vor sa se angajeze si/sau se inscriu la o facultate, deschideti'va un cont cu numele si prenumele vostru fara alte inimioare si pupici.

Si ce ne facem cu cei care scriu mailuri de'ala scurte de genul 1-2 propozitii dar fara nici un inceput si sfarsit? Termenul de "e-mai" vine de la "electronic mail" cred, cu alte cuvinte "posta electronica". In posta aia electronica primesti tot felul de scrisori si comunicate. Ei bine, daca sunt scrisori iar tu vrei sa trimiti o scrisoare, ea trebuie sa inceapa intotdeauna cu o forma de adresare, sa aiba un inceput-cuprins-incheiere pentru ca nu este o telegrama si nu esti taxat la litera. Incheierea poate fi de'aia oficioasa sau daca esti in relatii mai intime poti sa tastezi acolo ceva mai "apropiat". Din pacate pentru foarte multi dintre noi, recunosc ca si eu, trimitem mailuri scurte si concise, in care aruncam cate o informatie dar care nu lasa loc si de alte forme, unde formula de adresare-inceputul-sfarsitul este de regula taiat. Un mail contine mai nou adresa destinatarului si cuprinsul. Cati dintre voi mai stiu in ziua de azi sa redacteze o scrisoare fara sa dea un search pe la sfantul Google, sa o scrie frumos cu un stilou si sa o trimita prin posta?

- va urma -

Pace Lumina si Iubire!

Te salut generatie in net!

2011-01-25T15:12:00.003+02:00

Ce inseamna o idee geniala, care sa'ti aranjeze viata intr'un mod extrem de placut din punct de vedere financiar. Ai facut un site de socializare pentru un campus care apoi s'a transformat intr'o chestie globala. Jos palaria pentru baietasul asta de a facut asa ceva intr'un timp relativ scurt. M'am uitat si eu la film, despre care am scris aici si mi'am exprimat intr'un sens propriu parerea despre pelicula; ma uitam si ma realizam ca nu inteleg nimic din ce zic baietii aia legat de algoritm etc. Ceea ce mie mi s'a parut genial si foarte tare. Ai facut un sistem in care sa comunici instant cu persoane de ipuri diferite, ai facut un sistem prin care poti sa trimiti filme si poze si idei catre cele mai indepartate sisteme din lume. Si toate cu o munca relativ putina care iti aduce o groaza de bani pasivi. Inca o data, respect!

Dar ce ne facem cu generatia native-net cred ca'i zice (mr. Baltac ar putea sa ma corecteze daca gresesc) care a uitat cum se scrie corect din punct de vedere gramatical si morfologic, folosind prescurtarile de litere sau emoticonsurile, dar ce e cel mai grav e ca nu mai stiu sa foloseasca pixul (ce sa mai vorbim de stilou) si cum sa redacteze o scrisoare sau lucruri de genul asta. In zilele ce urmeaza am sa scriu despre e-mail si cum trebuie sa arate un e-mail, sms si cum trebuie sa fie unul si livechatul. Pentru in timp am vazut cum s'a schimbat lumea si cum cei care sunt de 10-12 ani vorbesc cu doi de "o" in loc de "u" sau "q" in loc de "cu" iar lista poate continua. S'au distrus limbile, lexicul si morfologia lor. Cel putin la noi in Romanica noastra draga si scumpa s'au nenorocit valorile si sistemele astea. Pentru cei care aveti copii si'i lasati excesiv de mult pe la PC, aveti grija de ce si cum vorbesc kinderii pe net pentru ca la un moment dat s'ar putea sa va treziti ca nu stiu ce si cum sa se articuleaza anuminte cuvinte.

- va urma -

Pace Lumina si Iubire

Morometii mei

2011-01-24T13:55:00.001+02:00

Nu stiu cati dintre voi au citit vreodata si au inteles "Morometii" lui Preda. Primul volum mai ales, al doilea fiind mai... comercial si comunist (parerea mea). Dar primul volum este genial! Si daca mi'a ramas intiparita vreo propozitie din acest volum, aceea este "ceva din mersul omului s'a schimbat". Este atat de dura si atat de puternica aceasta propozitie incat sta pe podium alaturi de sarutul pamantului din "Ion".

Sunt de la tara. Sunt taran si o recunosc si imi place si ma mandresc cu asta! Am sarutat pamantul, am vazut cum s'a schimbat mersul omului. Si toate astea sunt sublime si geniale. Ai un sentiment atat de placut cand iti dai seama ca te faci una cu pamantul pe care il calci, sau mai bine spus, te sustine. Fiecare are cate un om in preajma lui, un om pe care l'a ascultat si l'a admirat, un om care a fost pentru tine cel mai bun prieten si care te facea mereu sa razi. A venit acum vremea ca eu, copil fiind inca sa'i port de grija copilului din omul care m'a invatat sa iubesc pamantul. Din pacate, batranetea celui care m'a crescut nu este la fel cu a tatalui lui, care a murit de batranete si a facut lucruri bune pana la o etate inaintata. In satul meu mersul oamenilor s'a schimbat. Iar oamenii sunt batrani acum, batranii satului. Iar mersul lor s'a schimbat mult fata de cei de dinaintea lor. Oamenii privesc Moartea cu ochi inexpresivi si parca sunt impacati cu ideea ca tot ce se naste trebuie sa moara pentru a trai intr'un echilibru si pentru a fi mereu impacati cu Mama si Tatal creator. Batranetea in schimb este o haina grea si urata care face ca viata lor cea frumoasa si mereu vesela sa para undeva departe, in neantul un vremuri in care iarba era verde si cerul albastru. Acum, mersul omului s'a schimbat parca. Nu ma asteptam sa fie o viata atat de frumoasa pe ansamblul ei, sa fie atat de urata si de grea spre sfarsit. Ca o morala, vreau sa va spun sa aveti grija de voi inca de acum!

Pace Lumina si Iubire!

Romanii si benzina

2011-01-20T17:09:00.002+02:00

Ma amuza teribil ca romanii s'au gandit la un protest in ceea ce priveste costul benzinei. Am inteles initiativa, am inteles ca suntem furati, cu totii stiam chestia. Ceea ce foarte multi n'au inteles este ca daca miscarea asta nu o fac companiile si firmele care se plimba mereu cu masina, nu o sa rezolve nimic. Degeaba nu alimentez eu pret de 3 zile (eu si inca 100 sa zicem), daca mi'am facut plinu' cu 2-3 zile inainte. Si degeaba nu alimentez eu 3 zile daca exista persoane care sa alimenteze masini care sug benzina precum sugativa cerneala. Si sa'mi explice si mie acele minti luminate care au pus la cale protestul, cum de pe soselele capitalei noastre sunt sute de mii de masini azi? Care stau la semafor? Pai eu ieri am facut juma de ora de la mine pana la Petromul de la Caragiale! De ce? Pentru ca lumea mergea la munca. Ei bine, cati dintre aia au posibilitatea sa circule si cu metroul? Destui! Cati dintre ei merg cu masina doar din lene? Si mai destui. Haideti sa fim seriosi. Intr'un stat in care nu ne autorespectam si nu avem grija de noi ca persoane singulare iar mai apoi ca mase populare, nu ai cum sa intelegi ca daca ai posibilitatea de a merge la munca cu metroul, ia naibii metroul! Si 3 luni pe ani bicicleta! Ca nu e durere chiar asa de mare sa dai acolo la pedale sau sa te tii de o bara. Dar daca nu suntem civilizati si nu stim sa ne respectam, nu avem cum sa facem ceva. Mi s'a parut o prostie atat de mare cand si presa scrisa avea titlul pe prima pagina cu "Nu alimantati pe 17, 18 si 19!" Si daca nu alimentezi 3 zile ce crezi ca se intampla? Ia tine'ti masina in parcare 3 luni sa vedem atunci ce se intampla?!?! Ca sa faci ceva la o scara asa de mare, trebuie sa ai si creier, nu numai cap!

Pace Lumina si Iubire

Tinerii.... incotro?

2011-01-18T16:43:00.002+02:00

Daca am admirat ceva la cineva este incapatanarea de a produce, de a se depasi! Eu il am exemplu pe tata-leu, desi la cum arata ar trebui sa zic tata-urs. Singurel, dintr'un sat uitat de lume si istorie s'a ridicat si a ajuns prin niste locuri si cercuri la care foarte multi tanjeau. Si a dus o viata buna, medie, fara sa faca excese de bogatie sau saracie, intotdeauna fiind un pic mai sus decat linia de plutire. Si este un om care a muncit toata viata si care o sa munceasca mai tot timpul. Uneori, cand ma uit la el cum doarme imi face impresia ca munceste si noaptea in somn. Intotdeauna mi'am zis ca asta este un exemplu de urmat atat de mine cat si de multi altii.

Dar acum ma uit in jurul meu si ma uit la cei care'mi sunt de'o seama plus-minus cativa ani care n'au nici un obiectiv concret. Nu stiu ce vor sa faca si cum vor sa faca cu viata lor pentru urmatorii 10 ani de exemplu. Pai daca nu ai un target, un deadline, un punct pe care sa'l ai si pe care sa'l atingi, cum naiba sa stii ce vrei de la viata? Ma uimesc unii care au varsta la care ar trebui sa'si organizeze viata si sa stie pe ce cai sa mearga, si ridica din umeri ca niste "de'aia" si fac ca retardu' care a facut o tara sa rada: "nush, nush io de'astea!". Multi imi zic ca ar face si aia si aia si aia etc.. Pai ce te tine? Fa'le, aduna'ti diplome si realizeaza'te si creaza'ti o viata care sa te linisteasca si sa te bucure, o viata care sa'ti aduca toata linisitea sufleteasca si materiala, in limita bunului simt. Orice exces va aduce dupa sine si altele nasoale pentru ca exista o lege a echibrului care nu te lasa sa intreci peste masura normalitatea. Multi ma lauda si ma apreciaza si imi zic ca sunt super tare bla bla bla, dar uitati toti un lucru: suntem egali! In fata Creatorului suntem toti fiii si fiicele lui si o sa raspundem in fata Lui dupa faptele si realizarile noastre, nu dupa conturile bancare pe care le avem. E adevarat ca banii intretin fericirea, dar nu aduc dupa sine si modestia. Oameni buni, sunteti tineri si frumosi cu to(n)tii! Nu trebuie decat sa va ridicati si sa mergeti acolo unde va spune inima si ratiunea ca e bine! Iar daca trebuie sa mori si sa renasti pe a ajunge un om nou si bun fa'o si pe asta pentru ca tu nu traiesti pentru tine ci pentru un mental teluric si universal! Tot ceea ce faci tu va avea un efect asupra Mamei tale si a Tatalui tau. Si lasa'ma sa'ti dau un hint: Mama ta sufera ingrozitor! E tulburata si parca trage sa moara. Tatal tau este rece si oarecum nepasator, din cand in cand iti mai da niste palme. Toti traim ca intr'o singura fiinta si toti suntem precum neuronii unei persoane. E suficient care unii sa sufere iar persoana respectiva se imbolnaveste. Asa ca hotarati'va ce vreti sa faceti cu viata voastra si nu mai plangeti ca niste prosti ca nu stiti ce sa faceti pentru ca tatal sau mama voastra si'au luat aripile protectoare de pe voi!

Pace Lumina Iubire!

Ne'au batut si la asta

2011-01-17T11:21:00.004+02:00

Lumea traieste in era sclaviei, Romania traieste in era negotului. Inca! Lucrurile se vor schimba cat de repede!

Mi'am luat concediu. E aiurea spus, pentru ca sunt intr'un concediu oarecum fortat din cauza cabinetului, de la inceputul lui octombrie. Dar de data asta mi'am luat concediu in care sa stau si sa lenevesc si sa fac ce'mi place. Asa ca ne'am strans o gasca de 4 masini si am plecat dis de dimineata spre Bansko, Bulgaria. Drumul a fost chinuitor, 85% din el fiind printr'o ceata extrema. Si dupa cateva peripetii in care eu am fost tras pe dreapta in incercarea unor politisti bulgari sa ma jefuiasca, dupa ce am luat'o cu masinile pe trotuar ca sa ocolim centrul unui sat, si dupa niste serpetine foarte misto (am urcat de la 300m pana la 1350m pe serpentine) ajungem in mirobolanta localitate. Mi'a placut mult ca erau niste panouri la intrare, pe soseaua principala, cu directia tuturor hotolelurilor de'acolo. Hotelul nostru, Banderitsa era foarte aproape de centru, pe malul raului de'acolo. Iar hotelul este genial si daca mergeti pe'acolo il recomand cu mare caldura. Camere mari si dragute, cu bai bine compartimentate, un bar cu preturi duble fata de un non-stop si cu wi-fi si barmani draguti, cu o curticia interioara, cu piscina si spa si sala de forta. Si restaurant.., mai degraba cantina, dar nu conteaza cu arata restaurantul (care arata bine, dar mesele erau cam ingramadite) ci mancarea. Iar mancarea este excelenta! S'a mancat mult si bine si de toate, asa cum ar trebui sa se manance! Hotelul (am observat ca toate hotelurile) pune la dispozitie un microbus care sa te ia si sa te lase la partie, ceea ce mi s'a parut foarte tare. Deci o mica recapitulare: hotelul foarte bun, sosele mai proaste decat ale noastre! Sosele mai proaste pentru ca nu au delimitarea benzii bine facuta iar limitele de viteza sunt absolut cretine. Revenind la orasel, e ca un fel de Predeal numai ca ceva mai curat si ceva mai interesant.

A doua zi am mers pe partie. Am facut 1 ora de la hotel pana in varf, datorita unei cozi destul de lungi dar si a sistemului destul de imbatranit al gondolei. Defapt, pe tot muntele e un sistem invechit de tractiune. Si cum ajungem noi in varf imi dau seama ca bulgarii ne'au batut si la asta. Au si ei 3 munti in toata tara aia si pe unu l'au dezgolit de brazi si au facut super partii pe el. Adica Bansko am inteles ca nici nu exista pe harta pana acum 3-4 ani iar acum se fac competitii la nivel international acolo. De ce? Pentru ca au venit nemtii si'au fost lasati sa faca treaba. Avem munti mult mai frumosi si peisaje mult mai frumoase, am avea un super turism aici, fie iarna fie vara, dar trebuie sa lasam investitorii sa'si faca treaba, iar deputatii sa lase papetaria inchisa pentru o perioada. Mancare buna au si astia pe partii, nu numai austriecii. Ziceam acum in Bulgaria, ca ar trebui sa facem in fiecare an cate o tara-doua-trei din Europa (pentru inceput) sa vedem ce mancare au astia si ce partii sau funparkuri. O forma faina de turism. Revenind la Bansko, zapada era multa, dar artificiala. Adica inghetata! Si pe alocuri mai dadeai de bolovani. Concluzia primei zile: ne'au batut si la asta! Ne'au luat cu marea si nisipurile lor, acum ne'au luat si cu zapada. DAR! Eu nu mai skiez acolo decat daca stiu clar ca au zapada, pentru ca mi'am nenorocit talpile pe bolovanii si stancile care ieseau de sub zapada inghetata.
Am vizitat si oraselul intr'o zi, cand nu m'am dus pe munte. E frumos, au pastrat partea veche a orasului; au si o biserica ortodoxa dar cu o arhitectura foarte ciudata: nu exista vitralii, desene cu scene biblice pe pereti si nu are turnulete. Arata precum o sinagoga, desi a fost ortodoxa de la inceputuri. Are un altar interesant, unde am gasit reprezentata bufnita egipteana dar si dragonul antic european (vezi stindardul nostru). Biserica este facuta in stilul Bansko (pare'se ca aceasta zona are un stil arhitectural propriu), de'asta era asa de ciudata.
Drumul de intoarcere a fost cu o alta peripetie politista, dar si cu peisaje frumoase. Fiind o tara cu un relief accidentat si cu sosele suspentate, ai ce vedea. Trecerea din Bulgaria in Romania a fost dezastroasa! Taxa podului este aberanta si inutila din partea mea, avand in vedere starea execrabila a "podului prieteniei".

Concluzia generala: bulgarii ne'au batut si la capitolul iarna, nu numai la capitolul vara, si asta e nasol. Eu nu ma mai intorc acolo prea curand, nu in calitate de sofer cel putin, pentru ca au niste reguli idioate de circulatie! Si nu ma intorc la ski acolo decat atunci cand stiu ca a nins mult si ca au zapada serioasa si am pe ce sa alunec! Putinele poze pe care le'am facut le gasiti aici

Pace Lumina si Iubire!

Adevar sau... Nesimtire

2011-01-11T14:15:00.002+02:00

Zilele trecute am iesit in oras. Si nu ca voi ca sa ma laud, nici ca voi sa va oftic, dar e greu al naibii sa vorbesti cu 7 tipe la o masa, eu fiind singurul mascul. Trecand peste momentul in care m'am inroshit spunand chestia asta toate tipele sunt de ani diferiti si pe aproape toate le cunosc destul de bine. Aici tin sa'l injur pe un "inteligent" care nu stie sa raspunda la telefon pentru ca e o persoana mult prea comoda. Si cum stateam eu la masa si analizam fiecare persoana in parte si ascultam prostiile pe care le faceau in liceu si nu numai, ma uitam la una din tipe care era in gasca, uimit fiind de teatrul prost pe care'l juca. Seara trece, gasca se sparge si din 7 mai raman 3 tipe. Si mi'am zis ca asta e momentul in gura mea mare si bogata trebuie sa intre in scena. Si ii arunc tipei o fraza care a schimbat tot cursul serii respective: "esti fraiera si falsa!" Si brusc din fata aia care zambea mereu si tot timpu ma intreba de ce ma tot uit asa de lung la ea s'a facut o fata care s'a posomarat brusc. Nu va spun motivele pentru care am aruncat asemea vorbe, motive destul de bine intemeiate si argumentate, motive care au facut'o sa planga (ceea ce nu am crezut si nu am banuit si nu ma asteptam sa reactioneze asa). De ce a inceput sa planga? Pentru ca am fost direct si'am spus exact ce gandesc, fara menajamente. Dar poate cel mai important si dur, ea a inceput sa planga pentru ca am spus adevarul pe care ea il vedea dar nu'l recunostea, sau nu vroia sa'l recunoasca.

Si acum vin si va intreb: ce va doriti langa voi? Pe unul care sa va minta si sa va perie si sa va spuna cat de buni sunteti cand defapt sunteti satisfacatori spre dezastru? Sau pe cineva care sa va spune simplu si direct ceea ce gandesti si ce impresie lasati?
Daca alegeti prima varianta, sunteti niste oameni pierduti! Care nu stati deloc bine la mansarda. Daca alegeti a doua varianta, aveti mare grija, pentru ca inainte de a accepta orice de la oricine pe care'l cunosti de 2-3 ore, trebuie sa aveti un respect si o incredere in sine foarte mare. Atat de mare incat sa nu va tulbure punctul de echilibru.

Da, sunt nesimtit! Sunt arogant! Sunt porc! Sunt rau! Si cu toate astea sunt placut. Pentru ca prefer sa iti spun in fata daca gresesti sau nu, daca eu consideri ca tu gresesti (bineinteles, cu argumente), decat sa te vorbesc urat pe la spate si sa te barfesc! Prefer sa'ti zic tot ce am de zis despre tine in fata, in urma a ceea ce tu lasi sa se vada. Este mai sanatos, pentru amandoi. De ce sa te mint si sa te amagesc spunandu'ti ca mi'esti drag, cand defapt imi vine sa te dau cu capu' de toti peretii? Mai in gluma sau mai in serios, la multi le spun asta.

Concluzia? Este bine sa spui in fatza tot ce ai de zis? Adica adevarul adevarat si numai adevarul? Sau este considerata asta o nesimtire si o aroganta si un tupeu imens?

Pace Lumina Iubire!

Un cacat cu motz

2011-01-10T13:31:00.003+02:00

Un titlu brutal si un titlu murdar, dar se intampla in Bucurestiul zilelor noastre. Mi'am adus aminte de un post mai de demult legat de rahatii de pe trotuar, unde ma legam nu de animale ci de stapanii lor care lasa cainii sa'si faca nevoile murdare unde vrea animalul, dar nu curata dupa el.

Ieri a venit preotul sa sfinteasca noul cabinet. Apropos, locul meu de munca se afla pe strada Bucegi 75, la 5 minute de mers pe jos intr'un stil lejer de la statia de metrou 1 Mai. Si dupa aproape 6 ore de neurologie eram un pic ametit si total nemancat. Intr'un final isi face aparitia si preasfintia sa alaturi de preoteasa. Scena a fost foarte frumoasa: eu in poarta asteptand sa ajunga preotul, soare afara, vreme calduroasa. Si toate moi. Preoteasa vine spre mine, ne salutam cordial si ne pupam si incepe o urare frumoasa: "La multi ani si sa fie intr'un ceas bun si sa fie cu mare noroc!". Eu fac un pas in spate exact cand ea spune aceasta fraza pentru a'i face loc spre poarta, si calc intr'o mare balega canina! "... si sa fie cu mare noroc!" ... fleoshc! Pe tot calcaiul meu stang sta foarte bine agatat un fost cacatzel cu motz! In cartierul respectiv nu sunt caini vagabonzi. Eu nu am vazut de 3 luni un patruped canin care sa nu fie cu zgarda. Prin urmare, daca vecinii mei dragi si scumpi au caini, sa curete in urma lor, daca lasa urme! Situatia a fost penibila, si incercam pe cat posibil sa maschez momentul jenant in care ma aflam si in care eram bagat pana la calcai. Iar adidashii mei au crampoane adanci, pentru a agata mai bine zapada. Pare'se ca nu numai.

In alta ordine de idei, a inceput munca aici la cabinet! :D Prima zi de munca miroase a betisoare afumate si cateva lumanarele ambientale!

Pace Lumina Iubire!

Sunt fericit!

2011-01-06T16:54:00.004+02:00

Si ma simt bine! Din diverse motive! Dar poate cel mai arzator motiv este pentru ca in sfarsit am termina curatenia de la cabinet. Dupa cateva luni in care dai si lupta si lupta si dai, am reusit sa fac gata ceea ce se vrea a fi noul meu loc de munca, unde eu sunt stapan si sluga in acelasi timp. In sfarsit am scapat de stres, pot sa dorm linistit, nefiind presat de timpul care se scurgea nesimtit de repede, si parca fara sa'mi dau seama imediat se facea 10 ale lunii ianuarie iar eu eram in pom cu stersul geamurilor. Fericirea este imensa. Acum stau linistit in canapeaua mea din camera privata si savurez niste biscuiti cu ceva suc, gandindu'ma la cate am tras din luna octombrie. Dar totul e bine cand se termina cu bine. Si acum stau si visez la momentul in care n'o sa mai fie zapada prin oras si'o sa fie vreo 10 grade afara si'o sa vin cu bicla aici. Alternativa cea mai puturoasa este metroul 6 statii pentru ca fac 5 minute pana la metrou de'acasa si inca 5 din metrou pana la cabinet. Renunt la masina, pentru ca este mai bine. Ceea ce va doresc si voua. Nu vad rostul sa mergi cu masina (tu, o singura persoana) daca ai posibilitatea sa mergi pe jos sau cu metroul. E vorba de gradul de cultura si civilizatie. Dar revenind la problemele alea arzatoare si frumoase, am terminat cabinetul! Si uite asa visul meu incepe sa prinda o forma materiala! Primul pas a fost facut, urmeaza faza a doua a proiectului meu si in 10 ani sa se termine faza a 3a! Si daca asta se va termina, sper ca lumea sa fie mai buna.

Pace Lumina si Iubire!

P.S.: mii de multumiri (trebuie s'o fac si pe asta) fam. Neacsu si Popescu, D. Coada, Al. Stefanescu, O. Duma, I. Mosteanu, S. Murariu, C. Popescu si bineinteles alor mei! For those about to rock, I SALUTE YOU!

Zambiti va rog!

2011-01-04T19:23:00.003+02:00

Imposibil sa nu fi mers la stomatologie sau dintzar, cum imi place mie sa ii spun. Iar daca nu ati mers si sunteti de'o seama cu mine, ar fi cazul sa aterizati pe'acolo. Si cei care ati fost, stiti cum arata un astfel de cabinet: o camera mare, cu un scaun si diverse aparate si chestii care fac viata criminala de'a dreptul si bineinteles o alta camera pe post de salon de asteptare. Pana aici toate bune si frumoase. Ei bine, azi am aterizat pe la un amic dintzar, care are cabinetul lui, la o superoferta sa'mi verifice fasolea. Ajung acolo, ma dezbrac si ma instalez frumos pe scaunul din salonul de asteptare, asteptand asa cum e firesc si civilizat, sa fiu chemat inauntru. Si cum admiram eu linistit ce era pe'acolo (planse, carti, reviste).. imi pica ochii pe o revista de pe masa. Frumoasa, lucioasa, de toate cele, care incepea cu un "P" frumos stilizat si se termina in "ouse". Nu vedeam tot cuvantul pentru ca era acoperit de alte reviste. Curios din cale-afara, cu doua degetele ridic sfios revista, temandu'ma de ceea ce urma sa vad: Penthouse! Raman pietrificat, uitandu'ma lung si foarte serios, cu tenta medicala la acea revista. Ce cauta asa ceva intr'un cabinet stomatologic??? Nu ca m'as fi suparat sau ca sufeream ingrozitor de tare pentru ca era asa ceva pe masa, dar totusi :)) Era o chestie care ma macina si chiar vroiam sa stiu ce si cum. Interesant a fost ca in momentul in care am ridicat ochii, persoana din fata mea care astepta si ea, tot un tip, rasfoia cu mare atentie un Playboy. "What the fuuuucccckkkkk?????????" - imi spusesem in gand. Cum adica Penthouse si Playboy? Raman blocat cu Penthouseul in mana, ala de vis-a-vis se uita la mine si zambeste, zambesc la randu'mi si pun revista jos, stupefiat fiind. Sunt chemat inauntru de catre o tanara domnisoara care arata rezonabil. "La multi ani! si bla bla bla" si il intreb pe baiatul asta:

"Bah frate, ce'ti veni de'ai aruncat printre altele un Playboy si un Penthouse?"
Domn'e, stii cat de greu e sa convingi barbatii sa vina la stomatologie?
"Asa, si?"
Pai si'acum nu intri cu un zambet larg pe fatza!?! :D

Rasete si voie buna! Ce inseamna marketingul domnule! :))

Pace Lumina si Iubire va doresc!

Cineva e sus si nu doarme!

2011-01-03T13:40:00.002+02:00

Conform legii echilibrului universal, vorba aia a mea ca "cineva e sus si nu doarme!" se aplica. Si cand ma refer "sus", nu ma refer la vecinu' de de'asupra daca ai, ci la Barbosu' care sta si vegheaza acolo Sus. Prin urmare, ziua mea de ieri trebuia sa fie una linistita, cea mai linistita si puturoasa si lenoasa zi din saptamana: Duminca! Ma trezesc in camera cu o mama care ma anunta ca ei pleaca la Biserica si pe urma in Hornbach, si'o tratez cu un mare intors pe partea cealalta. Trec orele, aterizeaza si ai mei, si taik'meu vine la mine si zice: "hai ca avem treaba!". Well, daca nu'l stiti pe tata leului e pacat, pentru ca e un mic ursulet pufos care atunci cand zice "hai!" tre sa te conformezi ca are laba grea :D. Si care era fenomenala treaba? Sa zugravim intr'o camera!!! Pardon? Da, tzaca paca - pata-pata-pon! zugravim repedete si gata! Bah, ca aveam un chef sa stau in pat si sa ma uit la diverse filme, sau sa ma apuc naibii de urmatorul capitol la dizertatie, sau pur si simplu sa stau, nu interesa pe nimeni. Si'am inceput sa rad si sa'i spun cu zambetul pe buze: "E DUMINICA!!!" Absolut irelevant! Nu intereseaza pe nimeni ca e Duminica, mai ales cand e atata treaba de facut si prea putin timp pentru a le face pe toate. Uimirea mea a fost cu atat mai mare cu cat si maik'mea era pusa pe treaba. Si facem noi camera initiala, dar pentru ca taik'meu a avut un chef extraordinar de munca (ce face plictiseala din om) imi zice "vrei sa facem si sufrageria?" dar cu un ton asemanator "hai! sa facem si sufrageria". Unfreaking beliveble, ne'am apucat si de sufragerie! Si cand mi'era lumea mai draga, se aude pe hol un "In Iordan, botezandu'te Tu, Doamne"... Mi'am facut o cruce, am inceput sa ma uit la amandoi care erau cu privirile speriate si incep sa rad. "Nah! C'o vint si popa! No mama, ce ne facem?" - cu un zambet larg pe fatza. Am deschis si usa, am pupat sfanta Cruce, mi'o dat cu iarba prin cap si l'am invitat pe preot cu cantaru' in casa. Privirea preotului a fost epica! I s'a schimbat fatza, n'am crezut ca voi vedea ceva de genul asta. Nu ne'a certat, asa cum ma asteptam, spunandu'ne ca "lenea este un pacat mai mare!". Oricum, faptul ca noi zugraveam Duminca, si a venit preotul sa ne boteze casa in toiul "petrecerii" noastre nu m'a facut decat sa exclam intr'un final ca
Cineva e sus si nu doarme!

Pace Lumina si Iubire!

Reflectari si previziuni

2011-01-02T12:22:00.003+02:00

In incercarea de a afla ce mai e nou prin lumea asta rasfoiesc ziarele virtuale si nu gasesc nimic. Am observat ca lumea intra intr'un modul de hibernare dupa petrecerea de revelion. Apropos de petrecerea de revelion, eu anul asta n'am inteles'o. Pentru ce sa dai atatia bani pentru ca sa petreci o noapte? Auzeam la stiri chiar vineri ca "domn'e, la munte sunt super oferte de 500E pentru 4 nopti cu cina festiva si mic dejun inclus." Ati innebunit???? 500 de euro sa dai pentru serviciile de la noi? N'am nimic impotriva, faceti'le de 1000, dar ridicati si voi standardele si serviciile! Anyway, s'a'ntamplat sa fie ciudat! Era ora 2345 si cineva urla "hai bah desfa sampania aia mai repede ca vine anu nou!" Dar chiar asa de nerabdatori suntem sa scapam de anul trecut? Curios cum unii vor sa uite cat mai repede de cele petrecute intr'un an! A fost asa.., ca un mic dezastru. Revenind la ziare, nici un ziar.., nici "le Monde" nici "the Times" si mai puteti pune voi ce vreti nu au articole interesante. Sunt chestii de umplutura, ca sa termine hartia. Ca sa nu mai zic de ziarele roamnesti! "Scandalurile porno ale lui 2010", "inteleptii porno ai lui 2010" sunt numai cateva articole pe care le gasesti intr'un ziar de mare tiraj, "Libertatea". Chiar asa am ajuns? O natie de futaciosi si futalai? Dar mai mergeti bah si plimbati'va asa vreo 20 de ani si rataciti'va, ca ne faceti un bine!

Anul 2011 se anunta si mai tumultos decat cel ce a trecut, plin de marsavii politice si economice. Inarmati'va cu mult calm si multa rabdare pentru ca veti avea nevoie de asa ceva. O sa fie un an in care razboiul dintre oameni sta la panda mai agresiv ca niciodata in ultimii 50 de ani. Dar poate asa se va face o purificare a oamenilor, si vor ramane in picioare numai cei puri si buni la suflet, macelarii fiind exterminati de propriile arme.

Pace Lumina si Iubire!

O luam de la capat

2011-01-01T13:39:00.002+02:00

Arrrrrrrrrrr!!!!!!!!!!

Dupa o pauza de o luna si ceva am revenit cu forte mai vechi, ca inca nu ma declar cu forte proaspete, in blogosfera pentru a va mai descreti fruntile si a va mai impartasi diverse lucruri de prin savana. Scurt si cuprinzator, anul 2010 pentru mine in general a fost un mare an plin de ghinioane si cearta si scandal. Aduceti'va aminte episodul "Austria" dar si postAustria (faza cu banii de la spital), apoi tot felul de ghinioane care se tineau scai de mine, lipsa cu desavarsire a banilor etc. Partea buna a lucrurilor pe anu trecut au fost nu putinele concerte organizate de Isolier Band (dintre care unu in Vama si altul openair in Bucuresti), mi'am schimbat masina cu ceva care chiar poarta numele de "masina" si mi'am deschis intr'un final un cabinet, a carui deschidere oficioasa e declarata pe 10 ianuarie. A fost un an lung si dificil, care acum imi pare c'a trecut intr'o secunda.

Ieri, mort de oboseala dupa ce am muncit de la 8 pana la 11, ma trimite a mea scumpa muma la cumparaturi, ca doar "Billa" si "Kaufland"ul sunt ici-sha. Poate sa'mi spuna si mie cineva, de ce, dar de ce trebuie sa'ti cumpari tot felul de manacaruri si tot felul de aberatii de sa'ti umpli coshul pana la refuz PENTRU O NOAPTE???? Bai, dar puneau astia de parca venea sfarsitul lumii, sa aiba aprovizionat buncarul si sa fie acolo tot ce trebuie! Este doar O NOAPTE! Este doar o noapte cu un alt pretext de betie si voie buna (celalalt fiind ziua cuiva) si doar o noapte in care se strang ceva mai multi oameni! La mine anii trec si oamenii raman aceiasi! Fata de anul trecut gasca vesela nu a fost completa, fratii mei Alex si Andreea hotarand sa petreaca ceva mai intim :D, si cu toate astea, fratilor, v'am purtat cu mine in gand mereu! Revenind la faza cu magazinele. Bai, deci e noaptea de revelion, iar daca esti gazda trebuie sa ai ce pune pe masa sa nu duca lipsa nimeni de nimic. Cel putin la mine in Ardeal asa se obisnuieste. Dar refuz sa cred ca toti aia care se inghesuiau la casele de marcat sunt gazde de petrecere! Si bagi in coshul ala ca bou', ajungi acasa, desfaci, vine lumea care bea si mananca, se sparge petrecerea si ramai cu tona de mancare si bautura! Asa cum a ramas Alice spre exemplu, care acum ar putea sa mearga la o biserica sa imparta pe'acolo in stanga si in dreapta, pentru ca unii stiu sa se multumeasca si cu putinul. Si atunci, dati'mi voie sa va intreb pe voi astia mai batrani de'mi cititi blogul, de ce oameni buni trebuie sa cumparati asa de mult? De ce va impingeti si va inghesuiti prin magazine sa luati ca animalele lucruri care nu se vor consuma? Credeti ca veti fi mai gazde daca aveti o masa plina de multe chestii? Mananci si bei atat cat iti cere stomacul, nu ochiul!

Si cu toate astea, va doresc sa aveti parte de un an nou mai bun decat cel trecut, sa fiti inconjurati de Pace, Lumina sa va calauzeasca pasii iar Iubirea sa va inconjoare pretutindeni. Stimabililor, Leul care Tace, felina cu ochi mari si blanzi din savana, va ureaza un an plin de "Numai de Bine!"

Sa fiti iubiti!

Nemuritorul

2010-11-23T18:39:00.004+02:00

Intregul nu poate fi desavarsit decat dupa ce isi completeaza si isi depaseste trinitatea.

Ca un Post Scriptum, vin cu aceste randuri despre ceva ce practic este imposibil: nemurirea. Pentru cine cunoaste semnificatia Bibliei Olandeze, care a fost atat de blamata si vanata de catre cei din Vatican, stie la ce ma refer. Biblia olandeza este o carte sfanta (totusi e Biblie!) care este cea mai apropiata de ideile protestante.

"Sunt printre noi. Viata lor este ca a noastra. Este soata sau sotul tau careia ii plangi prematur disparitia. Este camaradul tau de lupta rapus de sabia altui luptator. Este negustorul prietenos din piata de care auzi dupa ani ca ar fi murit accidental. Poate fi oricine! Oricand si oricum! Pentru ca sunt nemuritori. Ne privesc atent, la vietile noastre si suferintele noastre. Iau parte la toate acestea ca orice muritor de rand, ca oricare dintre noi. Nu sunt malefici, dar nici cu inima larg deschisa (sau buni). Nu sunt atati dupa avere, dupa bani sau dupa glorie, pentru ca sunt nemuritori si nu au voie sa iasa in evidenta!" - iata un citat dintr'o scriere a carui autor nu doresc a'l impartasi, unde se mentioneaza ideea si se argumenteaza ideea de nemurire si nemuritor. Conform istorie, prima mentionare a unui astfel de individ e in Mesopotamia, celebrul Uruk. El nu este nici zeu, nici semizeu, este doar un muritor care nu moare care este datat cu 7000 de ani inainte de Hristos. Uruk inseamna defapt nemuritor. Ghilgamesh, regele marelui oras Uruk, are o interesanta poveste de nastere, poveste pe care n'o voi scrie aici pentru ca mura'n gura nu dau chiar la toti. Zeul Haos al grecilor spune ca "daca zeii sunt nemuritori atunci zeii sunt oameni!" asemeni cum in iudaism elohimii au spus ca au creat oamenii dupa chipul si asemanarea Sa. O teorie a extremelor foarte veche spune ca acele suflete care mor nenascute, adica nu apuca sa se materializeze trupeste si mor pana la nastere, merg direct spre mentalul universului. Iar ca sa echilibreze acest lucru, alti oameni vor trai vesnic! Aceasta lege a extremelor o gasim in lucrarea "Hippocratis Coi" sau Codul lui Hipocrate, o lucrare din secolul 16 bazata pe un manuscris din secolul 12. In "Biblia olandeza" pe care o aminteam mai sus, aproape la fiecare fila de carte exista cate o reprezentare artistica, reprezentare care are sau nu legatura cu ceea ce scrie langa. Foarte multe minti luminate au stat si au analizat aceasta lucrare interzisa de Vatican si intr'un sfarsit au ajuns la o concluzie terifianta. In acele reprezentari, in acele desene, in fiecare tablou exista un om batran care sta si se uita si analizeaza si noteaza tot ceea ce vede. De la inceputul pana la sfarsitul Bibliei, de la Genesa la Revelatio, exista un om imbracat la fel care are acealeasi trasaturi parca trase la indigo si care priveste, dar nu intervine. Un nemuritor! Oare citind acum toate acestea, la cine va fuge mintea? Nostradamus? Da, poate el este un nemuritor care pe langa faptul ca poate fi asta, a avut si bafta de a strange spatiul si timpul transportandu'se in alt "prezent".

Intr'o lucrare alchimica ni se arata faptul ca nemurirea exista, ea se afla in noi, trebuie doar sa o cautam!

Pace Lumina si Iubire va doresc! Alaturi de o nemurire spirituala!

Moarte? Defapt, continuare!

2010-11-22T21:55:00.003+02:00

"Vrei sa traiesti cum se cuvine? Invata intai sa mori " - Confucius

Sau "daca vrei sa vezi ce'i sanatatea, imbolnaveste'te" sau linia care'mi place si mai mult.. "daca vrei sa vezi ce'i fericirea, casatoreste'te!". Cum adica sa mori ca sa inveti sa traiesti? Dacii nostrii strabuni aveau un obicei foarte ciudat daca ar fi sa ne gandim astazi la el. Ei jeleau nou-nascutii si se bucurau atunci cand cineva murea. Explicatia? Pai nou-nascutii aveau inaintea lor o viata destul de grea, cu necazuri, cu dezamagiri.., ma rog, toate cele care nu sunt foarte ok intr'o viata. Pe cand cel care murise a reusit sa plece din aceasta lume, invatat fiind, impartasind cu Zamolxes tot ceea ce invatase el in acea viata, el devenind una cu Pamantul si cu Cerul. Tot dacii nostrii isi alegeau cei mai buni si curati oameni care erau sacrificati, de buna voie, pentru a transmite lui Zamolxes rugamintile poporului. Iata deci ca Moartea este privita cu mandrie si cu rabdare, ea este ca o mireasa care te lasa sa'i intri in casa si care te trece intr'o alta lume misterioasa. Lumea nu se sfarseste aici si acum, nu iti moare constiinta, sufletul tau isi pastreaza amprenta asupra locurilor unde ai petrecut multa vreme. Sa nu uitam de preainteleptul nostru B.P. Hasdeu, care s'a cufundat in cultul meditatiei spirituale sau spiritismului si a dialogului cu entitatea spirituala a fiicei lui, Iulia. El a mers atat de departe, incat a ridicat un adevarat templu la Campina. Va sfatuiesc sa mergeti acolo si sa va minunati de creatia arhitecturala iar daca simtiti, de ce nu, convergentele electromagnetice care sunt pe'acolo.

Nu mori, sufletul tau paraseste aceasta lume pe care o simti si o respiri, inaltandu'se spre alte Ceruri, aproape de Tatal si Mama ta, care te'ai creat si care ti'au dat suflare. Am sa inchei aceasta serie dedicata principiului mortii cu un citat destul de interesant pe care mi'au alunecat ochii:
"Viata ne obisnuieste cu Moartea prin Somn. Viata ne avertizeaza ca exista o alta viata prin vise"
Eliphas Levi, Mistica Kabbalei

Pace Lumina Iubire

Nu mori

2010-11-19T17:56:00.002+02:00

"Inteleptul iubeste acesta viata atata timp cat dureaza, nu mai mult. Dupa care o uita pentru o alta viata. Cel care este una cu Sufletul Universal isi pastreaza constiinta indiferent unde va merge dupa moarte. Nu fiti prosti, viata continua fara incetare..."
Inteleptul daoist Chouang Tseu

In toate culturile antice care fie s'au pierdut in negura timpului fie au ajuns pana astazi sub diverse forme, moartea nu a fost privita niciodata ca un capat de linie ci intotdeauna ca o continuare a celei vazute cu ochii trupesti. Faraonul nu murea si isi incepea calatoria spre tatal lui, zeul care il guverna, sau in cazul spatiului nostru, calatoria dacului nu se oprea o data cu moartea "carcasei" ci intotdeauna mergea inainte pentru a'l intalni pe Zamolxes sau de a se transforma in vreo fiara mitica, asemeni culturii ameroindiene. Si iata cum printr'o fraza v'am plimabt prin cateva continente, toate avand aceelasi principiu: dincolo de moartea trupeasca exista viata. In masonerie exista ritualul nasterii "omului nou" care a trebuit sa "moara" si sa renasca pentru a intelge calea Universului. Asadar, moartea nu este neaparat "femeia cu coasa" din viziunea lui B. St. Delavrancea in lucrarea sa Apus de soare ci poate fi foarte bine si o mireasa imbracata in alb, Miorita, care te poarta spre alte lumi si spre alte intelepciuni. In cultura orientului indepartat, ca sa ajungi sa'ti odihnesti intr'un sfarsit sufletul, trebuie sa treci prin noua roti ale destinului si sa inveti din fiecare viata cate ceva, ca mai apoi sa contribui la constiinta generala a Universului Tata. Frica de moarte asa cum o cunoastem azi si ura fatza de ea asa cum o stim azi se datoreaza indepartarii noastre de la cele pamantene. Materialul a luat locul spiritualului si atunci tot ceea ce nu stim si nu cunoastem si nu poate fi palpabil ne face sa credem ca Moartea (si este doar un exemplu) este ceva rau si care nu este absolut deloc binevenit.

Pace Lumina Iubire

- va urma -

21 de grame

2010-11-18T20:27:00.003+02:00

„Contrar credintelor populare, moartea nu este un moment specific. Ea este un proces care incepe in momentul in care inima nu mai pompeaza sange, continua cu incetarea activitatii plamanilor si se incheie cu lipsa de reactie a creierului”, sustine Sam Parnia, profesor in cadrul Universitatii din Southampton.

Mai acum niste ani, mai exact prin anul 1907, cand la noi se rasculau iobagii (si/sau ioscotii :D), un baiat care nu avea ce face cu viata lui s'a gandit sa masoare viata altora, mai exact sa cantareasca "sufletul" omului. Si dupa ce a masurat greutatea unor muribunzi inainte si imediat dupa deces, a ajuns la concluzia ca sufletul omului cantereste nici mai mult nici mai putin decat 21 de grame. Americanul Duncan McDougal a pus un pic pe ganduri lumea cercetatorilor dupa ce a afirmat ca orice greutate ar avea un om (150 sau 40 kg) in momentul decesului corpul uman se usureaza cu 21 de grame. Fix! Cu alte cuvinte, moarte pe care multi dintre noi o cunoastem din filme/desene animate sau picturi, in viziunea unui om de stiinta ea cantareste 21 de grame, si nu arata in nici un fel. Moartea sau Sufletul in viziunea americanului erau una si aceeasi mancare de peste. In cazul profesorului Sam Parnia moartea este un proces destul de simplu si logic avand in vedere modalitatea prin care omul traieste si isi desfasoara activitatile biochimice. Dar cu toate astea, cu toata stiinta si incercarea mentalului de a intelege cum stau lucrurile pe planul fizic, realitatea intr'un fel sau altul se afla dincolo de ceea ce omul modern poate sa inteleaga. Departarea lui de credinta si lipsa comunicarii cu Mama si Tatal lui au dus la pierderea notiunii arhaice de moarte.

Pace Lumina si Iubire

- va urma -

Moarte

2010-11-17T19:06:00.003+02:00

Gandindu'ma la ce'a insemnat anul asta pentru mine, cu bunele si relele lui, dar in special gandindu'ma la ce am scris sau nu pe blog, mi'am dat seama ca anul asta am scris despre cat de prosti sunt unii. Prostia care parca niciodata ca acum si'a aratat adevarata valoare in unele personaje. Asa ca m'am gandit sa rup putin aceste serii despre cat de prosti sunt oamenii, si am sa scriu o serie (sper) de posturi legate de moarte, impresionat fiind de o discutie avuta cu cineva.

Ce stim despre moarte? Este acel fenomen care in medicina se numeste "exitus" si care inseamna oprirea functiilor vitale de sustinere a vietii. Moartea ajunge sa fie recunoscuta de foarte multi ca o adevarata sperietoare si care de multe ori de fiori reci. Fenomenul de moarte lasa o adanca tristete in sufletele oamenilor si sentimentul de neputinta, neavand ce face in fata evenimentului iminent de'altfel. Moartea, ca si idee si ca imagine proiectata de creier este un lucru negru, o capelina neagra, este oricum ceva intunecat, care aduce dupa sine numai necazuri. Ca sa facem si putina ironie leisciana, acum.., in aceste vremuri socioeconomice, ti'este interzis si sa mori. Ti'e si frica sa spui cuvantul biblic "sfarsitu's'a" pentru ca nu iti permiti o groapa, o cruce si 4 scanduri. Asa ca daca il auzi pe unu sau pe altu ca zice frate, n'am timp nici sa mor.., timpul inseamna bani. Daca intelegeti ce vreau sa zic.. Asadar Moartea este un proces fiziologic normal si care conform istoriei recente si in special profane, este de nedorit. Moartea ca si eveniment aduce lacrimi si suferinta, aduce stari depresive din care s'ar putea sa nu mai iesi. Este interesanta conexiunea intre doua entitati fizice si/sau spirituale in momentul in care unul dintre ei moare. Intotdeauna celalalt sufera enorm de mult, stricandu'se practic un echilibru perfect (in cazul in care sunt doi - el si ea) sau a unei stabilitati perfecte (in cazul in care sunt 3 sau mai multi - un membru al familiei).

Pace Lumina si Iubire

- va urma -

Picturi si forme

2010-11-16T12:00:00.002+02:00

Cah si bleah! Cu exceptia zonelor turistice (adica biserici, cateva palate si centrul istoric), din punctul meu de vedere Roma sucks!

Ziua am inceput’o frumos, cu un Soare care stralucea pe un cer albastru absolute mirific si cu o plimbare cu metroul. Astia din Roma stau tare prost la capitolul transport, in special cel subteran. Sunt haotici! La suprafata sunt strazi mici si inguste pe care sunt asezate terase, iar pe langa terase circula pietonii (turistii) si masinile de’o potriva. Cand mergi pe bulevard ai niste trotuare mici pe care nu incap doua persoane la brat. Si bineinteles jegul caracteristic de’acum al orasului. Aici in Roma o sa gasiti cele mai mici si inguste masini, cred ca proiectate special pentru orasul asta :D. Sub pamant, adica metroul este, dar lipseste cu desavarsire. Sunt doua linii mari si late (A si B) care au punct comun statia Termini. A face axa est-vest iar B face axa nord-sud. Ar fi ok daca punctual de intalnire (Termini) ar fi in centru orasului, dar nu! Daca te pune mama naibii sa te doara picioarele si sa vrei sa ajungi mai repede la hotel, fie iei un autobus fie un taxi fie pe_josul. Asadar, pe la 10 si ceva am coborat sa iau metroul si mare mi’a fost uimirea. De un jeg si de’o prostie metroul orasului etern de injuri din 2 in 2 metri. Daca metroul londonez sau Parisian vi s’a parut ciudat si imbarligat, asteptati sa vedeti metroul din Roma. Dupa 15 minute de plimbat si hotarat pe unde s’o luam, am ajuns intr’un sfarsit pe peron si dupa inca un minut ne’am urcat in tren. Cand se deschid usile e un tziuit tare enervant, asa ca sa nu va speriati. Am ajuns si in statia care te lasa la Vatican, ne’am intalnit cu ghidul si am pornit sa vedem muzeul microstatului. Apropos de ghid.. Daca ajungeti in Roma si vreti sa vedeti Colloseumul, vedeti ca sunt niste baieti care au o oferta: pentru 25E vezi cu ghid Colloseumul si ruinele cetatii iar pentru inca 45E vezi si muzeul Vatican. De ce atatia bani? Pentru ca ai un ghid care’ti explica si iti raspunde la intrebari, pentru ca nu stai la coada de sa te sfarsesti pe’acolo, si pentru ca ATENTIE! Exista o probabilitate de 95% ca ghidul tau sa fie din Romania. Daca e sa vedeti Vaticanul si cetatea aveti grija sa il aveti pe Greg ca ghid. Tipu’ e din Sapanta cea frumoasa, are o engleza de te sparge si stie sa te tina in priza atunci cand iti vorbeste (cu glume si bancuri, cu intrebari retorice sau nu….). Genial Greg! Si e roman! Si eram mandru de asta! Am ramas placut impresionat de perioada renascentista si despre cum artistii acelor vremuri destul de reci au reusit sa incalzeasca si sa insufleteasca acele coloane si tavane mult prea inalte. Picturi 3D, sculpturi care redau cu o finete extraordinara corpul uman si animal, insemne si sentimente fara glas puse pe tavan sau pe podea. Vaticanul, Louvreul si British Museum a adunat practic tot ce era mai frumos si l'au pus la ei in curte. Si cu toate astea, Vaticanul nu si'a aratat adevarata valuare arhitecturala si bogatia de care dispune. Un lucru pe care l'am remarcat la punctele de suveniruri din Vatican a fost cultul binemeritat as zice eu pentru Ioan Paul al IIlea, unde sunt foarte multe calendare, magneti si tot felul de chestii mici sau mai mare cu chipul fostului papa. Dupa ce am vazut muzeul Vatican si capela Sistina (unde din pacate n’am avut voie sa fac poze), am vrut sa intram in biserca. Slabe sanse, pentru ca era o coada de aproape 1 km si nu exagerez. Asa ca marea si faimoasa biserica… altadata! Din pacate nu i’am vazut pe baietii aia imbracati pompos cu sulita in mana. Ne’am indreptat de’aici spre Piazza Navona, unde se afla unul dintre cele mai importante obeliscuri aduse din Egipt (mai e unul in Vatican si Piazza Popolo). Aici am avut ocazia sa ascult un baiat care canta la chitara diverse coveruri, ca in Paris.. Seamana cu cartierul Montmartre din Paris, unde pictorii se aduna si picteaza diverse, cativa mimi si iata si un baiat care canta la chitara. Frumos. De’acolo ne’am indreptat spre Panteon. Panteonul a fost facut biserica, intr’un exces de zel a unui papa care a tinut mortis sa faca din aceasta cladire dedicate eroilor si a zeitatilor antice, dar si locul de odihna a unor mari oameni, un loc crestin. Asa ca atunci cand am ajuns acolo am era o slujba si a trebuit sa asteptam pentru a putea intra si vizita. M’a lasat rece, eu imaginandu’mi ceva ca in Paris. Ei bine, tzeapa! Dupa ce’am plecat de’aici a inceput calvarul. Vroiam sa ma intorc mai repede la hotel, dar nu stiam cum. Cu harta in fata si nu’mi dadeam seama pe unde s’o iau! Strazile mici si inghesuite, lipsa indicatoarelor si lipsa unor puncte inalte in orasul asta care e facut pe numai pe dealuri, m’a dezorientat groaznic. Intr’un oras turistic trebuie sa existe indicatoare! Bucurestiul nu e oras turistic, si cu toate astea ai indicatoare, ai dupa ce sa te orientezi, e mult mai curat, are strazi late si trotuare accesibile. Asa ca intr’un final am luat autobusul care ne’a dus pana la statia Termini. O idee misto cu adevarat misto care ar trebui implementata si la noi, si pe care am vazut’o si in alte orase europene, autobusele au tonomate de bilet in interior. Ne’am oprit sa mancam o pizza si sa bem un pahar de vin langa hotel. V’am spus ca e un oras murdar? Nesimtirea e atat de mare aici, incat am ramas mut la urmatoarea faza: un servetel de pe o masa care apartinea terasei unde eram a zburat din cauza vantului. Nici un chelner nu l’a ridicat. Calcau pe el, sau il mutau cu piciorul mai incolo, doar doar n’o deranja pe nimeni. Si era mare si albastru! N’aveai cum sa nu’l vezi.

Concluze generala? Roma e un oras de vizitat doar si doar pentru obiectivele turistice, facand abstractie de haosul si mizeria din el. Ah da.. Au haine ceva mai misto decat la noi. Totodata, nu trebuie ratata mancarea cre este foarte buna dar si bunatatea aia de inghetata, care nu e chiar inghetata ci mai degraba un soi de crema de inghetata. Demential! Dar atat. Nu m’am putut bucura de oras, chiar daca vremea a fost superba. Mizeria de pe jos facea ca seninul de sus sa paleasca. Italienii sunt frumosi, bine imbracati, italiencele sunt urate! Si sunt multi negri care sunt foarte enervanti si agasanti cu toate porcariile lor de vanzare. Noroc ca au chestii de vizitat, ca altfel nu cred ca s’ar duce lumea in Roma.

Pace Lumina si Iubire! Si fiti civilizati! If you know what i mean.

P.S.: pentru poze din orasul etern puteti sa intrati aici si aici, iar pentru o varianta a acestei excursii ceva mai roz, luati blogul cu sarea din oana.

Weekend Romalez

2010-11-15T14:41:00.004+02:00

Noi i'am invatat pe etrusci latina (cine stie, pricepe ce zic) si ei cred ca ne'au invatat pe noi mizeria.

Si Leul s’a dus frumos pan’ la Roma. Plecarea a fost foarte amuzanta: mers o statie cu autobusul de la “Perla” pana la “Caragiale” apoi mers pe jos de la “Caragiale” pana la Herastrau pentru ca era o coada imensa pe Dorobanti, apoi iar cu autobusul pana la aeroport. A.. mentionez ca e prima data si din pacate pentru mine nu si ultima data cand plec din Baneasa. Este cel mai groaznic si prost si tampit si cretin aeroport. Defapt, este o aerogara. Mica, inghesuita, nearisita, prost iluminata si fara puncte de informare. Avionul a plecat cu o intarziere de aproape 20-30 min, dar inainte de a ne urca un busul care ne duce la avion, am ramas uimit de oamenii care stateau la coada. De ce sa stai la coada la aeroport? Ai bilet si loc asigurat, de ce trebuie sa stai la o coada absolute inutila, inaintea deschiderii checkingului?!? Doar un roman stie sa raspunda la asta. Un aeroport si avion plin de romani, in mare parte tzarani, in sensul prost al cuvantului, in special moldoveni. Unii ar trebui sa faca un IQ test, fiindca ar trebui interzisi sa urce intr’un avion, sa paraseasca tara. Si ajungem, dupa un zbor de aproape 2h, in Fiumicino. Aeroportul din acest orasel este cam ca Otopeniul nostru, numai ca mult mai mare si mult mai bine organizat. Aici se aduna toate lowcosturile din lume care aduc oameni pentru Roma (si nu numai), deci este imens, si este bine organizat. Ai un tren (pe care’l recomand) care te duce in orasul etern in 30 de min pentru 12E. Si ajungi in Termini, gara lor imensa, un fel de Gara de Nord inmultita de 3 sau 4 ori. Si iesi din gara si te loveste asa un sentiment “bah, noi am iesit din Bucuresti?” de iti vine sa’ti dai palme.. Va jur, daca nu ai vedea oameni ceva mai bine imbracati, multi oameni asiatici (indieni sau chinezi) sau africani, n’ai zice ca esti in Roma. Un oras mai imputit si mai scarbos ca asta nu mi’a fost dat sa vad in nici un oras european. Stiam ca sunt nespalati, stiam ca orasul este mizer, dar ma gandeam ca si’au revenit asa cat de cat. Se pare ca mi’am luat o teapa imensa. Si imi cer scuze fata de orasul in care locuiesc, Bucuresti, cand zic ca e jegos. NU! Bucurestiul este un oras curat! Cu oameni civilizati! Daca vrei sa vezi ce e mizeria du'te in Roma, plimba'te o zi si apoi multumeste chilotului care chiloteaza avionul ca te'a adus acasa. Mormane de pungi de plastic care zac pe trotuar lipite de zidurile hotelurilor sau a bisericilor. Nu’mi place Roma. Nu sunt WCuri pe strada, si asta e suparator pentru ca e un oras turistic. Aceeasi problema o ai si in Paris/Londra/Berlin/Viena/etc. Nu sunt cosuri de gunoi, iar ca sa arunci gunoiul trebuie sa mergi frate.., adica sa te plimbi la modul serios. Si e scump! Pe cat e de mizer, pe’atat de scump! Ma gandeam ca italienii si mai ales romanii atunci cand invata sa conduca o masina, au ore speciale de plecare din rampa. Cred asta pentru ca tot orasul este un sus-jos continuu. Am vazut in prima zi Colosseumul, chestia aia care arata pe jumate neterminata, si pe care 20000 de jidani au reusit sa o ridice in 8 ani. Si dainuie pana azi. Deci iata ce si pe cine si cat timp trebuie sa angajam pentru a ne face si noua o autostrada de la nordvest la sudest care sa tina macar 50 de ani. Apoi am vazut ruinele cetatii eterne, cu forumul si columna lui Traian. De asemenea Palatul Culturii, Fontana din Trevi, unul dintre cele 4 obeliscuri mari si egiptene din Roma, cateva biserici de pe drum si ma rog.. diverse chestii. Romanii pare’se sunt niste grandomani, au numai cladiri mare, imense, impunatoare. Pana si palatul care nu mai exista azi, avea 5 etaje, fiecare etaj avand 20 de metri inaltime si multi altii latime.

Concluzia primei zi? Roma suck’s! Si daca e unu care zice ca nu, sa’mi dea si mie de veste cu argumente zdravene. Au strazi inghesuite, trotuare pentru o persoana, nu sunt copaci pe bulevard (iar asta s’a simtit teribil in gatul si nasul meu mare), absolut jegos pe jos (sunt ad literam mormane de gunoi la colt de strada). Daca stai la o terasa, si trebuie neaparat sa stai, e imposibil sa nu fi asaltat de cativa omuleti negri sau mai tuciurii care vor sa'ti vanda tot felul de porcarii pt nu stiu cati euro. 1, 2, 3 negri mititei merg.., dar cand stai la o masa sa bei un vin si'ti vin cam 10-15 deja te intrebi daca sa te lasi de fumat si sa mergi in interiorul restaurantului.

Pace Lumina Iubire va doresc!

- va urma -

Refulari

2010-11-09T13:03:00.002+02:00

Marele nostru filosof Cioran spunea candva Ma atrag lucrurile care n-au sansa sa se-mplineasca ori sa dainuie, un lucru destul de corect si aplicabil in zilele noastre. Toata lumea isi doreste ceva ce nu are, toata lumea vrea sa faca ceva ce nu poate. Aceasta dorinta umana de-a'si depasi conditia sta la baza evolutiei noastre ca specie si intelect. Am asistat scarbit la evenimentul major petrecut zilele trecute si anume moartea si funaraliile marelui Adrian Paunescu. A fost ceva oribil, pe langa faptul ca a murit acest colos al nostru, a fost oribil si am fost absolut scarbit si dezgustat (scuze de repetitie, dar trebuie sa subliniez) ceea ce am vazut la TV. Un presedinte de stat care pune niste flori luate parca de la tiganca de'aici din Romana si care, acest presedinte al carui nume nici n'are rost sa'l mai scriu, vine imbracat intr'un pullover albastru! WHAT THE FUCK DUDE!?!?! Este foarte simplu... daca iti vine sa te Base, pute! L'au ingropat fara doliu national, ceea ce mi s'a parut o prostie. Dar revenind, daca iti vine sa te Base, pute! Romanului i'a venit sa se Base de 3 ori, si iata ca acum sta intr'un closet jegos in care mustele devoreaza orice e inauntrul acelui closet. Si uite asa moartea unui mare Om, porcaria si batjocura postmortem, noaptea mea petrecuta la Politie, ma fac sa ma gandesc daca Cioran n'a avut dreptate.

Lumea pe strada e din ce in ce mai posomarata. Pana si studentii sunt tristi. Oriunde te'ai duce si oriunde te'ai invarti, vezi numai oameni suparati, oameni tristi si oameni care parca nu au pentru ce trai. Noptile sunt lungi si parca triste, rasetele si zambetele si privirile strengaresti sunt si ele uitate.. Ma uit la tine, si vad cum te scufunzi in problemele cotidiene pe care altii ti le induc. Iesi si plimba'te, admira'ti tara si continentul, fii mai bucuros si multumeste atunci cand ti se da prioritate. Cretinii astia din Parlament, adica absolut toti prostii si handicapatii si distrusii si bineinteles smecherii care lucreaza acolo si au contracte dubioase cu statul si fac din tara asta cea mai proasta si infecta gospodarie din Europa, au reusit in 20 de ani sa te faca sa te simti mic. Sa te simti precum un muc care trebuie scobit, luat pe deget si aruncat sub forma de biluta pe jos. Pentru ca acolo este locul mucului - pe jos. Sunt si alti muci care sunt mai smecheri si stau in servetele sau batiste, dar intr'un final, si ei ajuns pe jos. Au reusit idiotii astia in 20 de ani sa ne faca sa uram tara asta, si sa ne uram intre noi, sa ne banuim intre noi ca'l sapa pe celalalt. Au reusit sa aduca si sa induca spaima si frica intre cetateni si intre oameni si stat. Poate pare un discurs politic de stanga (asta daca exista o stanga si o dreapta), dar uitati'va bine in jurul vostru si'o sa vedeti ca asa e. Ne este frica sa spunem ce gandim, ne este frica sa vorbim. Ne'au adus niste handicapati in stadiul de magari buni numa' sa tragem la jug.

Oare chiar asa de prosti suntem sa nu mai stim a trai frumos? Sa nu mai stim sa facem lucruri bune de care sa se bucure toata lumea? Chiar asa de dusi suntem? ALO! BAI! Trezirea! Nu va mai lasati calcati in picioare, luati dracului cuvantul si impuneti'va punctul de vedere (daca este unul corect si legal). Conform unui studiu de piata, suntem cu 179 de ani in urma statelor civilizate din lume. Dar sunt convins ca lupii albi se vor pune in miscare si vor ridica tara asta si aceste meleaguri spre locul ei de merit!

Pace, Lumina si Iubire va doresc!

Va doresc o trezire

Cum iti poate distruge cineva o zi frumoasa

2010-11-07T15:20:00.003+02:00

Cand lucrurile iti par frumoase si crezi nimic nu poate sa'ti strice o zi frumoasa, ei bine atunci fereste'te, si atunci analizeaza'ti miscarile pentru ca nu stii niciodata de unde vine prostu'.

Se facea ca ieri, leul asta, cu toata coama lui s'a dus sa se plimbe cu bicicleta prin oras, pentru a se bucura de ultimele zile de toamna asa cum ar fii trebuit sa faceti si voi. Si plimbadu'se el asa tzantzos prin oras, aterizeaza intr'o pivnita din centrul istoric al orasului unde s'a intalnit cu 4 fete frumoase si destepte, una mai faina si mai isteata decat cealalta. Si stam si vorbim si ne simtim bine si mai dansam mai respiram, mai o bere, muzica cretina la inceput, dar s'au dat pe brazda la miezul noptii. Si decid sa plec. Totusi, de la ora 6:15 eram treaz.. Imi desfac lantul antifurt la bicicleta si vreau sa plec. Dar ce sa vezi? Niste doi baieti cu insemnele Jandarmeriei ma opresc si ma intreaba daca e bicileta mea. Dar normal ca e, nu vezi cat e de muncita? Ei ma intrebau pentru ca un nene care nu avea ce face si care nu are ce face altceva mai bun a facut o sesizare la Politie cum ca i s'a furat bicicleta pe 31 august si ca acum a recunoscut bicicleta, bicicleta mea. N'am nimic impotriva, singurul lucru care ma deranjeaza si imi pune serioase intrebari legate de teoria universului paralel, pentru ca eu mi'am luat bicicleta la finele lui mai. Si pentru ca prostul nu e prost destul, omul pagubit caruia i s'a furat bicicleta, a tinut mortis sa ma faca pe mine sa'i dau bicla pentru ca "bah baiatule, e bicicleta mea!". No shit Sherlock! Inteligentu' lu peste prajit, acest abject al societatii nostre, nu vroia sa creada cu documentele de achizitie a bicicletei cum ca aceasta bicicleta nu'i apartine. Asa ca ne'am plimbat pe la sectia de politie, declaratii, chestii de'astea.. M'a uimit omuletul. Lui ii dispare bicla din scara blocului, si deschide dosar pentru lucrul asta :)). Hai nene! Cum sa faci asa ceva, mai ales pentru o bicicleta care costa 200E. Revenind, probabil ca nenea vrea sa fie ca mine, cinstit si onest, si face orice demers dupa cum spune legea. Dar nici chiar atat de mult exces de zel. Inteleg ca vrei sa fii corect, ca esti fair-play, dar nici sa mergi pana acolo incat sa vrei sa faci ditamai dosarul pentru ca tu esti prost. Dar oare cine'i prostul in povestea asta? El sau eu, ca urmez prostul la Politie si'mi distrug o noapte incercand sa'i dovedesc inteligentului ca nu e bicicleta lui, ca nu are cum sa fie bicicleta lui bla bla bla. Partea amuzanta e ca lucrurile nu se vor termina aici, ci sper eu ca maine! Multi prosti pe'aici, multi prosti care nu au ce face, multi prosti care sunt plecati cu pluta cautand cai verzi pe floricele pe campii.

Pace Lumina Iubire va doresc, si paziti'va de astfel de personaje!

Hermannstadt

2010-11-05T00:45:00.004+02:00

Mult prea bizi domn'e! MULT PREA! M'am apucat de o groaza de chestii care'mi seaca orele si care ma fac sa ma intreb daca nu cumva e o conspiratie a timpului in ultimii ani. Mda, ieri a fost ziua in care am considerat ca traiesc intr'o conspiratie. Pana mai ieri tineam afacerea in frau, azi constat ca lucrurile nu sunt chiara precum par :)). Si ca sa inchei acest inceput de post, vreau sa va readuc la cunostinta doua versuri de la Isolier, si spunand doar "unde dracu' sunt anii in care nu aveam atata treaba?

"Timpule esti nebun, nu stiu ce sa mai spun despre tine / Da'mi inapoi noptile senine"

Ma tin sa scriu chestia asta de luni! De LUNI va dati seama?? Azi e VINERI! Bine, as fi un ipocrit sa ma plang de faptul ca muncesc, ca multzam fain lu' Barbosu' ca ma mai lasa sa'mi termin menirea pe'aici, iar noi toti trebuie sa'i multumim lui Traianel (pe care l'ati votat) ca ne face viata aspra rau de tot.

Zilele trecute mi'am reamintit Sibiu si sa mor dak'i mai zic Sibiu. Nu nene, oraselul asta se cheama Hermannstadt pentru ca nu poti spune ca e un oras romanesc. Sunt ardelean si ma mandresc cu asta, as fi ceva prusac la origine si ma mandresc si cu asta, dar iata ca am ajuns la concluzia ca Ardealul nu e al nostru, nici al vostru si culmea, nici a urmasilor urmasilor nostri! Acolo e altceva. Adica o data ce ai trecut nesimtitul ala de defileul de pe Olt la care se lucreaza de cand ma stiu eu si e intr'o continua reparatie si e mizer si neingrijit, intri intr'o alta zona. Copaci cu frunze colorate, trotuare curate, oameni zabareti care se uita la tine blajin si te saluta dintr'o usoara miscare de cap.. Domn'e, respect! Am avut senzatia ca sunt in Salszburg, ca sunt prin Austria iar daca stiu bine sa ma gandesc, Kaprunul seamana cu Sighisoara. Un fel de best of din Sibiu gasiti aici. Cerul curat si un albastru de'ala senin, strazi curate, parcari pentru biciclete prin tot orasul foarte frumoase si foarte practice (nu gratare de'astea ca'n Imputiciune) la care am stat si m'am uitat un pic sa'mi dau seama cum se prinde bicla acolo, copacii ingrijiti si curatati de paraziti, pereti pe care nu scrie Ion + Maria = LOVE, cosuri de gunui frumoase si bine asezate... si mai presus de toate, mancarea! Fac astia din Hermannstadt o mancare de te lingi pe degete, asta daca reusesti sa termini ce'ti pun aia in farfurie. Am apreciat dintotdeauna la orasul asta curatenia si simplitatea oamenilor de'acolo si in special faptul ca este unul dintre putinele orase turistice din Romania. Nu e ca pe valea Prahovei unde mergi ca sa te imbeti si sa fumezi (comercial sau nu) si sa te uiti la munte cat de frumos e, neavand tupeu' sa'l urci ca'ti rupi tocu' de pitzipoanca sau pitziponc (urmareste blogul lui shalimar), neinteresandu'te cultura arhaica de pe acele meleaguri. Ei bine, in oraselul asta de care va povestesc nu poti sa faci asta.. Pana si puburile sunt mai selecte, mult mai selecte decat ce'i in orasul asta in care locuiesc, plin de gogomani. Cat despre curatenie, jos palaria. Pai daca oamenii au pus cos de gunoi si in varful cetatii Cisnadioara?!?! Cu alte cuvinte te forteaza sa fii mai educat, iar daca tot arunci chistocul de tigara pe jos, inseamna ca esti bou tampit maltratat de soarta si de ce nu, cu riscul de'ati supara parintii, cretin! Vizitati orasul Hermannstadt, de fapt, descoperiti'l la pas. Si daca tot sunteti acolo, aruncati un ochi in parcul Astra, sau muzeul satului. Este demential! Este mare, cred ca cel mai mare si mai frumos parc din Romania. Aerisit, casute pline de istorie, simplitate, curat (bah! o frunza sa vad si io pe trotuar! UNA!), cu locuri speciale de fumat unde ai nisip ca sa stingi tutunul, nu sa'l arunci prin iarba, cosuri de gunoi din 50 in 50 de metri, lucruri de genul asta! Vizitati acest tinut fabulos, si vizitati Ardealul! Promit ca la anu' sa fac o excursie prin Ardeal in care sa vad majoritatea bisericilor fortificate si cetatile de'acolo. Plimbati'va si bucurati'va de ce avem pe la noi, ca nicaieri in Europa (si m'am plimbat destul zic eu..) nu gasesti peisaje si simplitate mai frumoasa ca la noi!

Pace Lumina Iubire!

Anii trec

2010-10-29T00:02:00.002+03:00

Titlul postului este pus dupa ce pe pagina mea de FB, la o poza cu vechea clasa de generala, cateva colege au tinut sa vorbeasca la timpul trecut despre ani. "Anii de scoala si de liceu au fost cei mai misto ani!" Uau! Chiar? Prezentu' e mai nasol? Daca stai sa te gandesti un pic, om cerebral care iti iei viata in dinti si incerci sa te ridici din umbra parintilor si vrei sa realizezi ceva in umila'ti trecere pe aceste meleaguri, e grea viata, sunt grei anii astia. Doar e criza! Acum si sa vrei sa faci ceva ca nu te lasa FMIul. Anii au trecut.. Peste unii au trecut frumos, s'au maturizat, si fizic si psihic, altii au ramas la fel tampiti si se comporta la fel de idiot, momentele cheie din viata trecand peste ei ca un vant, ciufulindu'le putin pletele.

Ieri am avut concert cu Isolierii in Crossroads. Multumesc celor care au venit, si rushine ce'i care n'au venit. Ma refer aici la colegii mei de clasa din liceu, care din terte motive (stiu! e miercuri si e orange film, stiu e miercuri si urmeaza joi si e greu sa te trezesti dimineata) n'au apucat sa vina. Dar din cei care au venit am fost placut impresionat acum ca si data trecuta la concert, cand pe unii i'am vazut maturi si oameni cu capul pe umeri, cu perspective si'asa mai departe. Deci se poate! Din pacate, nu toti s'au maturizat (dar inca nu e timpul pierdut), scufundandu'se in alcool si in apucari si in cuvinte care nu sunt demne de iesire in societate. Cu parere de rau, dar m'am simtit ieri trist uitandu'ma la el cum nu a crescut, cum nu s'a inaltat. Ma gandeam ca poate as fi ramas si eu la fel (la fel de plafonat) daca nu ieseam singur dintr'o hora moldoveneasca (pasu' pe loc, sau batuta pe loc) si nu as fi avut pretentii mai mari, si daca nu as fi dat jos zgardta din jurul coamei mele salbate, ironia sarcasmul orgoliul si blandetea vorbelor sau a ragetelor mele fiind cele care m'au adus acum in pozitia si in statutul social in care sunt. Sunt vorbe batrane, dar sunt vorbe cu mult substrat, iar cine stie sa citeasca blogul meu va intelege prea bine ce vreau sa zic si unde bat. Am zis!

Pace Lumina si Iubire va doresc!

Prostia nu are limite

2010-10-25T13:18:00.003+03:00

Am un bar la mine pe strada care e pe profil sport. O bodega in stil vagon, in care sunt puse niste tvuri pe pereti si lumea se uita la meciurile de football. Am fost vineri pe'acolo, invitat de batranul Dan sa ne vizionam/delectam cu un meci Bistrita - Dinamo, amandoi fiind sustinatorii echipei ros-albe. Toate bune si frumoase, ca doar am mai fost pe'acolo si'am mai vazut meciuri fie din UCL fie din campionat. Ei bine, cu regret o spun, m'am simtit atat de prost ca am mers acolo.., asta gratie oamenilor care erau din acelasi motiv. Si mi'am dat seama ca pana si sportul a devenit un prilej in care sa te intalnesti cu prietenii la fel de retardati ca si tine si sa bei 10 beri si sa incepi sa urli de fericire sau suparare. A ratat Dinamo la un moment dat, pe la inceputul meciului, iar unul de masa de langa a luat sticla de apa plata de pe masa si a aruncat'o cu ura si putere in perete! Oh Doamne! Astia sunt in stare sa te si impuste de suparare. Se spune ca aia 22 care joaca sunt niste prosti, ca nu stiu sa vorbeste cu microfonu' pentru ca la scoala n'a avut timp sa se duce si el ca avea ore de alergat dupe minge. Ei bine, astia de se uita la meciuri si urla si scandeaza si se bat si vandalizeaza sunt mai prosti, sunt cu mult mai prosti decat cei care alearga. Aia de alearga o fac pentru bani, o fac pentru ceva.., astia de se bat si injura si arunca sticle pe te miri unde o fac pentru ca sunt atat de tristi in ceea ce priveste cultura si inteligenta incat iti vine sa plangi. Imi aduc ca imi spunea taik'meu ce placere era sa mergi la meciuri, mergeai ca la un spectacol. Lumea isi incuraja echipa, radeau, aplaudau, huiduiau, dar nu se batea nimeni. Astazi, daca se bat 100 de oameni, doar 2 sunt arestati. Astazi nu ai cum si nu ai tupeu sa mergi pe stadion pentru ca intotdeauna sunt niste handicapati. Apropos de handicapati, ad literam. Acum 2 ani m'a dus un prieten la Dinamo - Steaua. Inafara de galeria din PCH si alti cativa ametiti imprastiati prin tribuna 1 si 2, era unu care avea un handicap. Nu mai stiu excat, pareza, handicap locomotor, nu mai tin minte exact, stiu doar ca nu putea sa articuleze bine cuvintele. Domn'e, vorbea nenea cu vecinii de scaun, amici de'ai lui, si in momentul in care au aterizat suporterii militarilor a avut handicapatul asta (la propiu si figurat) o iesire absolut ridicola care pe mine m'a lasat efectiv stana de piatra. O multitudine, o salba de cuvinte care se despart cu liniute "-mi'as, da-ti'as etc" care ii ieseau frumos si civilizat de sub mustata. De nervi ii cazusera si ochelarii. A fost precum experimentul lui Pavlov, in care becul erau suporterii stelisti iar cainele handicapatul mai sus mentionat. Sunt absolut convins ca nu stia pe nimeni din peluza stelista, dar pare'se ca stia mamele tuturor de'acolo! Din pacate pe la noi nu te poti bucura de un meci de fotball. Am vazut la tv cum ar trebui sa te comporti ca si suporter/spectator la un astfel de meci. Pe la aia nu sunt garduri de protectie intre gazon si scaune, pe unele stadioane banca tehnica aflandu'se in spatele primelor randuri de spectatori. Specatori, adica oameni care vin sa vada un spectacol.

Pace Lumina si Iubire va doresc!

Particularitati de club III

2010-10-15T10:42:00.002+03:00

Mii de scuze ca n'am scris si ieri, dar am fost stresat cu altele, spre fericirea mea. Ultima data spuneam despre petrecaretii din cluburi, despre aia cu par pe fatza. Ei bine, astazi vorbim despre ele.. Si ele au par pe fata, in special sub nas, dar stiu sa ascunda asta foarte bine, iar pe intuneric nu prea mai conteaza. De aceea sunt de parere ca ce agati in club sau in vama, tre sa ramana acolo. A doua zi se produce "Schimbarea la Fata" si cine stie pe ce hapciucalit ai pus mana sau pe ce muma padurii ai reusit sa agati.

Dupa cum se vede treaba, fetele sunt mult mai stilate. Nu conteaza in club am mers, in ce oras am mers, ele intotdeauna stiu sa se imbrace frumos si mai ales stiu sa se parfumeze. Dar in orice oras am mers am observat un tipar: sunt reticente la discutii. In special in Romania, ele se poarta foarte aiurea cu un tip care pune ochii. Careva sa zica, voi fetelor iesiti la agatat, dar va lasati tare greu, si daca dati peste unul ca mine care nu sta sa fie tratat cu flit o sa va alegeti cu ironii de tot felul si'o sa va simtiti tare prost. Dar meritati! :D

In cluburile din afara, tipele sunt foarte ok. Cele de underground sunt tatuate interesant, au tot felul de cercei pe te miri unde (am vazut cazuri in care aveau fie tatuaj fie cercei sau amandoua in locuri pe unde Soarele patrunde mai greu), sunt de gasca si foarte prietenoase, deschise la minte si stiu sa te bage sub masa sau in locul cel mai intunecat al clubului. Cei care au colindat Olanda/Blgia/Germania ar trebui sa stie mai bine. Ei bine, fetele din cluburile selecte sunt la fel de deschise. Nu se uita cine esti si cum arati, iti vor sari in brate imediat, pentru ca ele te vor mangaia pentru portofel iar tu ca barbat nu o vei tine in poala pentru inteligenta. Fair enough, atata timp cat ele nu stiu de portofelul tau. Sunt foarte prietenoase, stiu sa rada la glumele proaste pe care masculii alpha sau beta le spun, stiu sa fie provocatoare si senzuale, facandu'te sa te relaxezi putin in MEN'S ROOM.
Cluburile din Romanica sunt un pic diferite de cele din afara, iar tipele din el sunt total diferite. Fetele de la noi sunt cam de la tzara, nu au notiunea frumosului ca estetic prea dezvoltat (foarte putine fete pe care le cunosc stiu sa se asorteze si stiu sa se imbrace), si ceea ce este cel mai ingrijorator, foarte putine fete stiu sa se comporte in societate pe ideea ca ce faci acasa nu trebuie sa faci in societate. Voi fetelor trebuie sa stiti ce sa beti si cum sa beti, ce sa cereti si cand sa cereti (la o masa unde exista si masculi, il lasi intotdeauna pe el sa comande pentru tine!). Si asa cum exista baietasu' asa exista si fata de... Ei bine, in viziuna mea exista fata de Bamboo (aka pitzi), fata pokemon, fata cool, bisericuta.
Pitzipoanca sau fata de Bamboo/GaGa/Bellagio/etc este prostia intruchipata. Nicaieri in lume, pe oriunde te'ai plimba n'o sa intalnesti personaje mai proaste care au IQul subunitar si care trebuie bagat in modul pentru a fi pozitiv. Sunt inculte, au botul mare si lucios, de zici ca sunt batute cu facaletzu peste dinti si apoi date cu vaselina (scriu bine?) pentru a luci. Au aceasta "intorsura de buzau" care este foarte des folosita in special pe media. Atentie marita sa nu le oferiti scobitori sau alte lucruri ascutite de introdus bucal pentru ca s'ar putea sa se elibereze presiune si'am auzit ca celulele moarte care nu sunt eliminate si stau mult pe'acolo... PUT! Si dupa ce se inteapa si'o sa urle de durere o sa puta, si'o sa aveti impresia ca le pute gura si'o sa ajungeti la parerea mea: astea nu scot niciodata nimic bun pe gura! Sunt fete care au stat in genunchi pe la unu sau pe la alta si'au ajuns sa mearga prin cluburi atarnache fiind de catre unul cu ceafa lata, prezentat in postul anterior.
Fata pokemon o intalnesti peste tot. Prin puburi, prin cluburi underground sau selecte, la terasele de pe Dorobanti sau Beller. Are ceva habar despre viata, se mai atinge cu ea din cand in cand, fiind tangetiala cu ea cam de 2-3 ori. Scoate pe gura numai perle si are intotdeauna o prietena. Dar numai una. A facut sex de nenumarate ori cu diversi tipi in diverse ipostaze si in special neprotejat, fiind un adevarat atlas zoologic. Cel mai bine este ca dupa o intalnire cu astfel de personaje sa mergi sa'ti faci un control. Penduleaza din club in club si se lasa purtata in brate de oricine le ofera o banala bere. N'au prea multe idealuri si nu stiu ce sa faca cu mintea lor putina, constiente fiind de faptul ca sunt niste looseri de viata. Se inteleg de minune cu baietii care vorbesc folosind in loc de virgula sau punct sau semnul exclamarii/intrebarii organe genitale. Le puteti identifica foarte usor, ele fiind cele care asculta manele si rock deopotriva, pentru ca amandou transmit ceva, au mesaje. :)) Sunt cele care cap au, minte ce le mai trebuie? Paziti'va de ele pentru ca ele sunt cele care va pot trage in jos far nici un fel de jena, in scopuri proprii si personale.
Fata cool este cea mai misto din punctul meu de vedere. O vei gasi intotdeauna in cluburi de underground si prin puburi. Slabe sau grase, ele vor fi intotdeauna cu zambetul pe buze. Ele ies la agatat atunci cand ies, asta este scopul lor, zbenguiala fiind un mijloc bun de a atrage privirile. Nu prea stiu ele sa danseze, dar stiu sa se imbrace/parfumeze si sa discute cu tine (nu puteam sa scriu vorbeasca_cu tine:D) si mai ales stiu sa flirteze. Asta le este atuul si se folosesc din plin de el pentru ca este cel mai usor. Cu el invart baietii pe degete si reusesc sa'i faca sa fie pedofili (prietenii stiu de ce) sau geriatrici (si aici prietenii stiu de ce). Cu aceste fete te poti mandri oriunde. Sunt inteligente si destepte (pt cei ce nu stiu, este o diferenta intre cele doua cuvinte), poti oricand sa iesi in club cu ele dar poti foarte bine sa iesi si la un bal sau dineu, pentru ca au un vocabular bine structurat si aranjat, stiu sa zambeasca si stiu sa te faca sa te simti bine. Ele, dintre toate categoriile de fete, stiu sa te faca sa te simti cu adevarat barbat si stiu sa iti fie cel mai bun prieten sau nevasta. Au un simt al proprietatii bine dezvoltat si cunosc tot felul de siretlicuri care sa te faca sa te simti in al 9lea cer alaturi de ele. Dintre toate, pe ele trebuie sa le tineti cel mai aproape, pentru ca ele fac sarea si piperul oriunde. Sunt fericit sa va spun faptul ca in proportie de 95% din fetele din jurul meu sunt din aceasta categorie. Iar cele mai apropiate fete sunt 100% fete cool!
Bisericuta este tarancuta care a aterizat din provincie intr'un oras mare, nu neaparat Bucurestiul, ci orice oras mare (Timisoara, Cluj, Brasov, Sibiu, Craiova, Iasi, Constanta, Bucuresti). Cand ies in club ies in grupuri grupulete, cand merg la baie merg toate.. nu prea stiu ele ce inseamna un club. Adica ele vin de la tzara, unde manelele si muzica etno de proasta calitate este in floare si ruleaza fin pe orice membrana de boxa disponibila. Nu stiu ele prea multe despre viata sociala, munca patriotica in folosul comunitatii fiind specialitatea lor, iar faptul ca au ajuns la facultate intr'un oras mare este ca s'au saturat de satul lor dar mai ales din cauza unui sistem de invatamant care e jenibil. Stau de regula retrase intr'un colt al clubului si nu stiu ce sa faca si cum sa reactioneze. Prada usoara pentru orice mascul de'acolo, ele sunt speriate de cele ce vad si de cele ce aud, fiind mai mereu cu paiul in gura (cola sau gin tonic) si cu ochii cat cepele in toate directile pentru ca n'au habar de cele ce urmeaza in urmatorii 3-5 ani de oras.

Si cu asta se incheie aceasta trilogie savuroasa pare'se de foarta multa lume! Impresii si pareri astept fie pe FB fie pe'aici.

Pace Lumina Iubire!

Particularitati de club II

2010-10-13T16:01:00.003+03:00

Ei bine, daca ieri vorbeam despre club/discoteca/rockoteca.. in speta ceva cu sufix de teca, acum vreau sa spun despre oamenii de'acolo, iar astazi ne vom axa strict asupra celor care au par pe fatza.

Barman/Bartender este baiatul care sta in spatele unei bucati mari de lemn, in spatele barului. Are la dispozitie o sumedenie de sticle de alcool si o groaza de bani. Este un om priviligiat din punct de vedere al spatiului, el nefiind calcat in picioare, si este de'asemenea privilegiat din punct de vedere al aerului pentru ca intotdeauna el are un aparat de aer conditionat proiectat spre el. In strainatate, el este imbracat frumos, un soi de costum.., in camasa si pantaloni de stofa (nu stiu ce are in picioare ca pana acolo n'am vazut). Intodeauna zambitor si intotdeauna ascultator. Nu conteaza stilul clubului, dak e select sau underground, el mereu te asculta. Iar bartenderul nu te fura niciodata la rest sau nu'ti va cere niciodata marunt ca n'are sa dea inapoi.
La noi il avem pe el.., un tip destul de obosit si de sictirit. Daca are ceva timp sta si joaca o tabla mica. Imbracat cu hainele alea ale lui de lucru, tricoul ala vesnic care daca se murdareste nu'i problema mai are niste pete, dar pe lumina difuza nu se vede. Te intreaba scurt ce vrei, te serveste foarte sictirit cu berea sau cockteilul cerut, iti arunca bancnotele intr'o rapiditate fulminanta pentru ca trebuie sa se intoarca la dat cu zaru'. Degeaba il intrebi ceva si vrei sa vb cu el pentru ca el n'o sa stea niciodata la palavre decat daca esti o tipa blonda, cu sanii mari si decolteu bine gandit. Atunci doar o sa'ti raspunda politicos la ceva. Daca esti din acelasi gen de om cu el, se va uita la tine si te va trimite in alta parte fara nici un pic de jena. In cluburile selecte din Romania bartenderii sunt imbracati intr'un soi de costum, adica ii poti identifica de orice alta persoana de'acolo. Dar la capitolul "hai sa stam de vorba" sunt la fel ca cei din underground.

Baiatu care se duce in club intr'o tara civilizata are bunul simt sa se imbrace frumos, adecvat de club, sa aiba un parfum misto pentru ca va intalni fete pe'acolo si poate s'or pupa si ei si pe langa schimbul de saliva iminent trebuie facut si un schimb de parfum, ca o semnatura sau marcaj de teritoriu. Intelegeti voi....
La noi baiatul este prost. E prost prin definitie! Nu stie sa se imbrace, nu stie sa asorteze hainele, nu stie sa'si aleaga un parfum care in contact cu mirosul lui natural (mirosul ala de piele) sa dea un rezultat mortal, nu stie sa se poarte..., nu stie multe! Spre exemplu, am vazut de'atatea ori cum ele sunt bagate la inaintare cand vine vorba de a intra in club. INTELIGENTILOR! Cand tu intri cu aia undeva, tu intri si iesi primul, ca un scut pentru ea! Precum un bodyguard! Sa nu o lasi tinta privirilor tuturor libidinosilor si tristilor care ies in club iar apoi noaptea in baie isi fac o treaba gandindu'se la una sau alta tipa vazuta. La noi din cate am observat, sunt 4 tipuri de baieti: baietasu' de Bamboo/GaGa/etc, baietasu smecher cu gasca/baietasu' rebel/ baietasu' prost.
Ala de Bamboo o sa'l vezi mereu coborand dintr'o masina ceva mai interesanta, iar daca nu are isi ia un taxi, dar neaparat unul scump. Coboara din masina mestecand ciunga cu dintii din fatza si scotandu'si o tigara sau de ce nu, un trabuc. Se comporta cu parashuta de langa el exact cum ii cere conditia lui si'a ei: ca prostu'! Este constient ca ea e cu el pentru bani iar el cu ea pentru sex. De obicei baiatul de bamboo este unul de'ala de bani gata, care habar n'are sa'si faca o omleta si care nu stie ca exista si metroul prin oras.
Baietasu smecher cu gasca penduleaza dintr'un club select in club underground in cautare de tipe. Nu are niciodata curaj sa iasa singur, asa ca isi ia animalel dupa el. Il vezi din prima, are fatza aia tamba de om prost si maltratat de viata, cu parul scurt si gelat, o camasa alba cu un nasture desfacut, si nu stie sa scoata pe gura decat "d-oh!". Te face sa razi de el, dintr'o oarecare mila. E un pic mai istet decat predecesorul sau. Dar doar un pic.
Baietasu' rebel e ala cu parul in ochi, care merge cocosat, are bluejensii cu curu pe la genunchi, isi arata boxerii (si asta este foarte sexi..., dunno why :-??), poarta un pierce in limba/buza/lg ochi, si cand vorbeste cu tine gesticuleaza in ritm de rap/hip-hop si are scris pe limba mereu cuvantul cooaaiiieeeeeee, de parca face parte din molarii lui. Are potential baiatul, dar anturajul de cacao in care se invarte il limiteaza, ii limiteaza viata. Nu stie sa se poarte in societate, nu reusesti sa porti o discutie inteligenta/filosofica cu el pentru ca nu are cu ce sa faca atat de multe sinapse, mereu poarta cam aceleasi haine, fie vara fie iarna. E un fel de preemo.
Baietasul prost este tocilarul. Nu are bani, nu are haine, nu a prea pus el mana pe o tipa. Sta tot timpu in umbra altora si este mult prea timid ca sa faca ceva. De obicei sta retras, pe banca/scaun si fumeaza tigara si/sau bea bere. Dar numai bere. Este cel mai inteligent om, poti sa stai de vorba cu el despre mai multe domenii, exceland in mate/fizica/games.
Bineinteles, exista si subcategoriile prezentate mai sus, dar alea sunt prea multe. Se regaseste cineva in ce am scris? Asta e frate!

- va urma -

Pace Lumina Iubire!

Particularitati de club

2010-10-12T18:16:00.003+03:00

Dupa cele intamplate, vazute si auzite mai acum cateva zile, m'am decis sa scriu si despre chestia asta. Nu stiu cati dintre voi, putini probabil, ati intrat in cluburi de toate genurile si din tari diferite. Daca ati fost ati fi vazut o diferenta de ce se poarta pe la noi prin oras. In primul rand la ei nu stai in club sa te calci in picioare sau daca vrei sa treci dintr'o parte in alta nu trebuie sa te freci de toate corpurile transpirate. Iar poate cel mai important, este tinuta, care trebuie sa fie bine structurata si bine aleasa. Partea misto si cu adevarat interesanta e ca la ei, nu conteaza in ce club intri (underground sau select) aia de la intrare, gorilele cu chelie si ceafa in straturi, sunt la costum. Iar ei se uita la tine si dak ai fatza de club, intri, dak nu du'te intr'o carciuma. Si se poarta regula aia de "primu venit primu' servit", un club avand o capacitate de locuri (ca la autobuse), gorilele nelasand mai mult 5 (care sunt prieteni cu gorilele) sa intre in club peste limita. Ati inteles tabloul de club la ei, club select sau underground.

La noi situatie e unnnn piiiiiicccccc de tot diferita. Sambata am fost in A, un club pe care'l recomand datorita muzicii de'acolo si'a preturilor foarte mici. Muzica e mai veche, neadaptata, playlistul fiind acelasi de ani buni, dar macar e o muzica ok. Cand am intrat si'am deschis usa aia mare de lemn, m'a taiat un fum de tigare gros pe la ochi de n'am stiut cum ma cheama. Si multa lume, multa agitatie, mult vacarm. Niciodata nu am vazut clubul ala, nici macar la evenimente, atat de aglomerat. Domn'e era plin plin plin. Cu greu am ajuns la bar, cu greu am ajuns intr'o zona zgubilitica... si am ajuns la concluzia ca a inceput anul universitar si ca toti, dar absolut TOTI erau in A! Bah, da' TOTI! Era atat de plin, incat daca unul sau una vroia sa se miste in stanga, trebuia sa mute vreo 5-6 de langa. Groaznic. Treaba a fost cu'atat mai nasoala cu cat pe'acolo veneau si cate 2 libidinosi (intotdeauna cel putin 2) care erau mai inalti de cei 179 cm ai mei, si stateau. Pur si simplu stateau si se holbau. Ce naiba vedeau prin fumul ala si in intunericul ala, nu pot sa'mi dau seama. Dupa doua ore de calcat in picioare adliteram, ne'am luat talpa si'am plecat spre Expirat. Pe drum ma gandeam ca in A a fost seara extremelor: cel mai aglomerat, cele mai multe persoane sub 160 cm (in jur de 150), cele mai multe persoane la 190 cm, cele mai putine persone de inaltmie medie.. dar cred ca au fost si o sumedenie de prosti pe metru patrat, metru in care ma aflam si eu. Asa ca eu am fost un prost mai destept si'am cedat plecand spre o alta pivnita de casa. In Expirat cu vreo 10% mai gol decat in A. Aici preturile sunt mari pentru un club de studenti iar muzica este mai mult zgomotoasa. Iar daca aia este muzica..., moderna cica..., mai bine ne lasam de meserie. Ma uitam la cei de'acolo, care dupa o piesa dantuibila stateau pur si simplu si isi pendulau corpul mutandu'si centrul de gravitate cand in stanga cand in dreapta in ritmul piesei. Si faci asta doar atunci cand esti plictisit si nu'ti place. Oare DJul nu vede ce se intampla? Aici libidinosii sunt cei mai misto, cei mai smecheri si cei mai prosti, dintre toate cluburile underground. Personal nu agreez clubul asta, in care betia e la mama ei. Spre exemplu, sambata o gagica de'acolo, beata crita pe la 3 jumate dimineata, a tinut mortis sa'mi arate chilotii ei cu buline rosii. Da' poate nu vroiam!?! Nu conta ce vreau eu, ea isi pendula chilotii in fata mea, urcata pe masa si sprijinandu'se in 4 puncte (2 maini si 2 picioare). Alta langa ea era ceva mai treaza, ea n'avea nevoie decat de 3 puncte de sprijin.

- va urma -

Pace Lumina Iubire!

Va mai rabda Pamantul?

2010-10-06T19:46:00.002+03:00

Tara arde iar cei care i'au dat foc arunca in continuare lemne pentru a mentine focul. Iar prin lemne ma refer la bani.

Zilele trecute mi'au vazut ochii, dupa o discutie pe mess, ca o amica lucreaza pentru statul roman. Bravo ei, sa fie sanatoasa. E o tipa slaba, trebuie sa treaca de doua ori ca sa o poti vedea o data, si ea este consilier pe relatii externe. Consilier, adica o persoana care este intrebata si intr'o oarecare forma si rugata sa isi expuna punctul de vedere, punct care este luat in considerare, nu neaparat aplicat. Relatii externe, adica relatia statului roman in legatura cu celelalte state membre sau nonmembre UE. Asta ca sa va expun si gandirea mea in legatura cu acesti termeni. Inca o data, bravo ei, nu mi'as fi inchipui niciodata ca ea va ajunge sa'si dea cu pararea pe langa un parlamentar nici in ruptul capului (motivele sunt personale si i le'am expus atunci cand discutam cu ea) dar avand in vedere ca suntem intr'o tara in care pensia medie este de 20 de ori mai mica decat cea luxemburgheza (hai sa fim seriosi, baietii din Luxemburg nu au nici tursim nici industrie cat avem noi, sau am putea avea) sau cand moare cineva dam inmormantarea LIVE (cineva...., sa zicem o mama de cfrist sau medic sau in cel mai rau caz.. marinar), nu ma mira nimic. Sau mai bine spus, nu credeam sa ma mai mire ceva. Auzim mereu si/sau citim zilnic faptul ca tara are o directie economica dezastroasa si nu se vad zorii unei zile calduroase, auzim mereu ca nu sunt bani pentru nimic, ca nu au de unde sa mai faca.. Prin urmare mai pun un impozit pe o nunta, pe un botez, maine poimaine ne trezim cu un impozit pe inmorantare (marinarii isi permit, se stie bine).., lucruri de genul asta absolut placute auzului nostru. Dar cand am aflat ca amica asta a mea merge o data, 2-5 ori pe luna sa consilieze, dar defapt merge si freca duda degeaba pe'acolo pe unde "consileaza" si primeste lunar 900 de lei de la stat doar pentru ca isi misca picioarele alea gratioase dintr'o parte in alta a orasului... NU! Asta nu mi se pare normal si nu mi se pare moral pentru ea. Eu inteleg ca statul te fura, inteleg ca tu furi statul (cu alte cuvinte fiecare fura pe cine poate), inteleg sa'ti bagi picioarele cand vine vorba de un sistem de'asta de stat, dar nu pot sa inteleg moralitatea ta. Ai putea sa iei, cititorule, bani de la stat cand stii ca bunicii tai or sa inghete de frig la iarna pentru ca nu'si pot permite incalzirea? Ai putea sa iei banii aia cand tu stii clar ca nu lucrezi si ca nu faci nimic pentru ei? Ai putea sa faci asta? Da! Foarte multi ar spune da! E destul de mult praf in tara asta, degeaba stergi ca vine altul si prafuieste la loc. Suntem o tara de d'aia, adica fara principii si moralitati, si calcam peste cadavre constient si voluntar pentru a ne ridica pe noi si pe familia noastra. Si'atat. Mentalul unei natiuni s'a pierdut, gandirea unei mase s'a pierdut in dauna celei individuale. De aceea nici grevele nu se fac asa cum trebuie. Pentru ca acel colectiv de oameni care ies in strada defapt striga fiecare pentru el, nu gandesc toti ca un creier.

Scriu acest post si ma gandesc ca o fac degeaba. Ea o sa'si ia banii si'o sa'i dea familiei (mama tata plus o sora). Tu vei citi randurile astea si probabil ca o sa fi putin dezgustat, dar doar putin, pentru ca ai altceva mai bun de facut. Si uite asa se pierd cuvintele si sensul acelor cuvinte.

Pace Lumina Iubire va doresc!

Pentru un OM. Venerabil

2010-10-04T14:14:00.003+03:00

Astazi comemoram un OM. Un om care s'a nascut intr'o zi de toamna in Bucuresti acum 67 de ani. Pare'se ca toti oameni mari s'au nascut pana prin '55, oameni care au lasat o amprenta culturala imensa pe scoarta noastra. S'a nascut cel ce avea sa devina un actor bun, nu imens, dar bun, care a reusit sa intruchipeze foarte bine pe Laertes din "Hamlet" sau Leonard Brazil in "Cum se numeau cei patru Beatles". Reusea sa faca oamenii de pe scaune sa taca ori de cate ori apuca sa deschida gura. Scena Teatrului Bulandra - Izvor a avut pe scandura un OM aparte. Apoi a reusit sa se impuna si pe scene mai mari alaturi de alti cativa Oameni: Cnejevici, Baniciu, Vintila, alaturi de care prin '92 a creat o miniatura a Pasaroiului Phoenix, facand Pasarea Colibri. Nimeni altul decat Florian "Motu" Pittis! Extrem de profund, Pittis te hipnotiza ori de cate ori era prin preajma. Nici nu trebuia sa deschida gura, simpla lui prezenta te facea sa te asezi pe scaun si sa ramai acolo pana cand se misca el. Acum ceva ani am reusit sa'l cunosc, intr'un mod total inedit si el a reusit sa'mi schimbe radical conceptia despre viata si despre lucrurile inconjuratoare, initindu'ma in taine pe care multi le blameaza. A reusit mereu sa isi duca la bun sfarsit toate proiectele si sa le faca mari si frumoase. Pe Florian Pittis il mai stim si 'l mai putem auzi din cand in cand la vesnica si absolut bine cunoscuta "Telenciclopedia" de pe TvR. "Pasarea Colibri" este unul dintre ele, Pittis facand un adevarat show, un teatru pe muzica. Apoi a urmat un alt mare proiect la care lucra si dorea sa faca din el un adevarat radio. "Radio3Net" sau R3, sub patronajul lui Florian Pittis emitea doar pe net, iar muzica celor de la R3 facea ca multi sa incinga cablu de net pentru asta. In cadrul R3, Pittis pune pe rol un serial foarte bine cunoscut, serial difuzat si pe alte posturi radio: "Nici o zi fara The Beatles", in care se prezentau diverse lucruri intr'o ordine cronologica despre marele band, in doar 10 minute. Era un serial de cultura binevenit. Apoi a facut si'un festival. "Folk You!", unde toti marii folkisti sau tineri care pupau scandura mare pentru prima data delectau frumosul si civilizatul si asezatul public din Vama! A venit apoi o zi de vara in care pentru mine a cazut totul. N'am sa uit niciodata telefonul care ma anunta ca "Pittis a murit......" Un om de cultura si un om care a reusit sa lase ceva in spatele lui. Pacat ca ce'a ridicat cu atat de multa dorinta si placere au distrus altii in cateva clipe. N'a reusit sa vada publicata cartea despre Bob Dylan, biografia poetului pe care Pittis l'a respectat atat de mult. Si n'a apucat sa'l vad pe Dylan pe o scena in Romania. Dar sunt sigur ca acolo de sus, venerabilul Pittis privea spre tara lui si era fericit, cu o tigara in mana dreapta, cu scrumiera lui rotitoare in mana stanga si vesnicii lui bluejeansi! Am zis!

Pace Lumina si Iubire! Asta va doresc eu si sunt sigur ca asta va dorea si va doreste spiritual, Florian Pittis!

P.S.: un cantec vesel.

Vis de Primavara - Florian Pitis

Weekend tomnatic

2010-10-03T22:56:00.002+03:00

Friguros de iernatic ar trebui sa scriu la titlu. E un frig in orasul asta imputit de'ti scoti plamanii afara. Enervant de frig as putea spune. Ziua cand e Soarele sus pe cer sunt 15 grade iar noaptea cred ca ajung undeva pe la 3-4 grade. E foarte frig. Asa ca vineri seara m'am hotarat sa ma duc in Ardeal, in Perla Transilvaniei, acel mirific si impadurit loc. Plecat la 2230 ajuns pe la 2 fara un pic, un drum plin de TIRururi dar macar s'a circulat zdravan si bine. Nevoie urgenta de autostrada! Ajung intr'un final acasa, dupa ce'am ascultat toate piesele de la Phoenix, scoase pe un cd sau nu (inca). Cam scurta discografie as zice eu, dar Cantafabule merita. Si cand deschid usa de la masina sa deschid poarta, shock! Afara e mai cald ca'n Bucuresti. Intr'un casa si shock! In casa e mai cald decat in masina! O caldura de'aia faina si placuta, de casa bine incalzita iar patul cu asternutul curat ma astepta si el incalzit pe jumate de maica'mea. Dimineata, pe la 11 (fiecare are "buna dimineata" atunci cand se trezeste) ma ridic din pat si din reflex ma uit la telu mobil, sa vad ce smsuri am mai primit, ce telefoane am mai ratat, chestii de'astea. Si surprizaaaa, telefonul este inchis! A murit bateria iar incarcatorul este bagat in priza de'acasa de langa birou. Si ma gandeam asa ca poate ratez niste teluri importante si vesti interesante.. dar apoi gandindu'ma mai bine.., mi'am bagat picioarele! Si vreau sa va spun ca m'am bucurat de cele cateva ore la mine acasa, acasa cu adevarat, fara laptop, fara net, fara telefon. Doar o carte. Si m'am bucurat tare cand am vazut ca pisica mea cea neagra, Coco a facut la randu'i o pisicuta la fel de neagra si foarte simpatica si jucausa pe care am botezat'o Lola. Si citeam din carte si mangaiam pisica si ma simteam exact ca in curtea unei ceainarii de la mine din zona, unde's muuuulte pisici. Iar merii din gradinita sunt incarcati cu mere de'alea mari galbene si roshii, foarte frumoase si gustoase. Strugurii s'au cules si ei si'acum s'au stors si zac in butoaie mari de vin. Si cu toate astea, frunzele copacilor sunt verzi. Foarte putini copaci au frunze aramii, nu se simte toamna atat de bine pe'acolo. Nici bruma n'a cazut inca, si'mi aduc aminte ca atunci cand eram copil si mergeam la gradinita pe poteca, prin iarba, in septembrie era destul de ud pe jos. Si ziua e cald acolo domn'e, cald, o caldura de'aia placuta cand stai la soare, cer senin si albastru. Ah ce bine si placut! Si toate astea pentru ca mi'a murit bateria la telefon! Superb! Ceea ce va doresc si voua!

Pace Lumina Iubire!

"Fata boreasa"

2010-09-29T11:17:00.002+03:00

De o saptamana jumate ma impart intre ceea ce'mi place sa numesc o afacere, doua santiere si trei certuri plus un dor de Alice de nu mai pot. La mine acasa se schimba tabla de pe casa si'o schimba niste tigani din Ardeal, de pe langa Cluj. Domn'e, tiganii astia sunt de'aia cortorari, chestii de'astea..., sunt de'aia mustaciosi si cu palariile alea mari. Sunt tigani de treaba, muncitori. S'au apucat luni de treaba si azi o termina, iar acoperisul casei este destul de mare, trebuie sa va spun. Si pentru ca se lucreaza pe acoperis, am hotarat ca toate cablurile care sunt pe casa sa fie date jos si lipite pe pereti. Si aseara am facut treaba cu netul, l'am dat jos de pe casa. Si cum stateam eu in curte linistit si trageam de'o tigara, aud niste cuvinte si niste zgomote ciudate in curte, unde stiam sigur ca sunt singur. Si ma indrept spre sursa de zgomot si vad niste siluete si'l iau pe unu de gat. "Haoleo domn doctor, nu dadea ca sunt eu!" Era unul dintre tiganii care lucreaza pe acoperis. Domn doctor sunt eu, asa'mi zic astia din cauza costumului in alb. Si'acum sa va prezint dialogul dintre mine si el.

Eu: Ce faci tigane la ora asta aici? N'ati plecat?
El: Da shefu, stateam si noi aici da' acum trebuie sa mergem...

Cum adica stateati aici......? eu fatza aia tamba si cu ochii mari.
Da domn doctor, n'am mai mers acasa si stateam toti aici sa dormim.

Unde mah? in continuare fata tamba.
Pe acoperis.

Moment in care eu am ramas in totalitate interzis, fiind cateva secunde inc are am ramas cu gura cascata si ma uitam ca bou la cer si nu intelgeam ce zicea. Eram total pe dinafara.

Cum adica mah, pe acoperis?!?! Dormeati toti chiar pe acoperis???
Dah! Pai domn doctor, n'am mai avut bani cu ce sa merg pana la baraca si'am zis sa dormim aici. Am vorbit cu tatal dumnevostra si o zis ca nu'i nici un bai.

Pe acoperis bah? eu eram in continuare cu privirea in cer.
Dah cum nu domn doctor, am pus pe jos o patura si ma invelesc cu o alta.

Pai si tantarii?
Tzantzarii? D'apai nu vin astia pe la noi domn doctor.

Si unde mergi acum mah tigane?
Haha (ranjeste asa cu toti dintii si e i se lumineaza fatza aia neagra). Pai ma duc ca fata boreasa. Merg pan la spital.

Ce face??
Fata boreasa domn doctor, un puradel mic, manca'i'as ochii ei.

Ideea acestui dialog a constat in fericirea tiganului cand a primit vestea sorocului. Aveti cuvantul meu, nu am vazut pe nimeni atat de entuziasmat ca ii naste nevasta. Pur si simplu ii sticleau ochii si i se albise si inrosise totodata usor fatza. A fost extrem de entuziasmat de ceea ce se intampla si il vedeam cum il retin de la momentul frumos in care puradelul urla pentru prima data. A fost un lucru placut.

Pace Lumina Iubire

Congrats!

2010-09-25T16:57:00.002+03:00

De fix o saptamana sunt intr'o continua si perfecta stare de BLEAH!!! Am ajuns sa constientizez ca lucrurile nu sunt chiar atat de pufoase si roz pe cum vroiam eu sa mi le proiectez, am ajuns sa fiu extrem de tris din cauza unora sau altora si'am ajuns sa imi propun sa reduc numarul de prieteni. Nu erau ei prea multi dar cativa s'au dovedit doar a fi niste oameni care nu sunt prea demni pentru a le sta prin preajma. Si cum toate lucrurile nu erau indeajuns de nasole, cel mai bun prieten a plecat pentru a deveni ceva mai destept! Defapt, desteapta, ca e o ea. Mda, contrar barfelor si rautatilor, se poate o prietenie buna si stransa intre un el si o ea, prietenie care sa nu fie distrusa de chestii sexuale si barfe.

Prima data mi'a plecat olteanca. Olteanca mea cea berbecoasa, olteanca mea cea plina de amuzant si singura fata care a reusit sa'mi inchida gura intr'un mod inteligent. Olteanca mea care m'a facut sa ma simt foarte bine si foarte frumos o primvara. A fost cea care a stiut sa ma tina in scurt si sa ma faca sa ma simt mandru de mine. Voluntar sau nu, a reusit sa scoata la lumina din mine un rege. Diana, prima fata care stiut sa fie frumoasa pe langa mine si care sa ma tina in brate cand mi'era greu. Diana, prietenul meu nebun care stie sa intre in tot felul de necazuri dar sa iasa intr'un stil de mare invingator. Diana a plecat si ea.., si m'a lasat pe mine si pre multi altii intr'un mare de oras care te inghite in dobitocimea lui.

A trecut o perioada si ma obisnuisem cu ideea ca Diana a plecat intr'o tara frumoasa si cinstita si eram chiar fericit pentru ea. Imi place sa'mi stiu prietenii buni in tari ceva mai bine dotate din toate punctele de vedere. Daca la unul plecat pot si puteam sa fac fata, la doi din ei nu prea..

Acum ceva timp stiam despre cel mai bun prieten ca pleaca, ca vrea sa plece. Si era vorba ca poate reusim sa plecam impreuna, ca poate reusim sa facem anul de master impreuna, sau ca plecam in acelasi timp si sunt oricum la cateva ore de mers cu trenul, sau doar o ora cu avionul. Ei bine, ea a plecat ieri dimineata. Dimineata rece si insorita ulterior, dimineata in care m'am trezit la 5... Well, trezit e mult spus, ca n'am prea dormit, dar oricum. Trezit la 5, am vrut sa ma urc in masina si sa merg la OT, dar nu s'a mai putut. Eram oricum destul de daramat seara, inainte de plecare, nu vroiam sa clachez inca o data. Ziua am incercat sa fac orice ca sa nu ma gandesc la faptul ca a plecat si ea, dar n'am prea avut succes cu asta. Gandul ca si ea a plecat si pe mine m'a lasat aici sa incerc sa fac lucruile sa mearga mai bine. Cu gandul ca se vor intoarce, cu gandul ca ne vom revedea in timp. Sunt mult prea trist pentru asta. Cu gandul ca ne vom revedea foarte curand si foarte repede, cu gandul ca vom ciocni paharele de vin intr'un timp destul de scurt, va salut pe voi cei care reusiti sa va faceti viata mai frumoasa si mai bun! Congrats!

Pace Lumina Iubire!

Buniculeeee!!!

2010-09-23T13:12:00.003+03:00

Aseara am vazut cel mai frumos, cel mai sublim si cel mai interesant meci de tenis. Zgura din Cotroceni (una dintre cele mai bune din Bucuresti) a avut onoarea sa primeasca pe teren 4 showmen care au avut bunavointa sa faca publicul sa rada cu lacrimi sau sa fie uimiti de ceea ce fac cei 4. Ilie Nastase, Mansour Bahrami, Henri Leconte şi Mats Wilander au făcut spectacol. Mingi care ar trebui interzise prin lege, mingi care s'au inaltat pana in Luna sau mingi care aveau atat de mult efect incat nu stiu ce fel de plasa au folosit baietii astia. Genial! GENIAL! Nastase a fost cel care m'a dezamagit sincer. Nu a alergat, nu a facut spectacol, nu s'a certat, nu a lovit nu stiu cum.., a dat multe rateuri. Dar mi'a placut si de el, de serviciile lui si de faptul ca a incercat sa serveasca cum numai el stie, cu spatele la fileu. Pacat ca a ratat serviciul. Nasty a facut echipa cu Mats Wilander, un fost lider mondial, dar si cel mai tanar din teren, tocmai pentru a compensa lipsa conditiei fizice a lui Ilie. O groaza de smash prezentate de el, fiind cel mai bun din teren la acest capitol. De partea cealalta a Leconte, care a speriat copiii de mingi si care a facut si un numar special cu un copil mic mic mic care a inceput sa planga. Lovituri frumoase si pline de mangaieri a avut omul asta. L'am pastrat pe "pretenul nostru" iranian Bahrami care a fost cel mai bun si cel mai plin de viata de pe teren. Mingi printre picioare, voleuri cu spatele la fileu, lovituri stand pe scaun, dialoguri cu Nastase in care l'a facut "Buniculeeee!!!" sau "Ilie, stai, telefonul te suna" au fost numai cateva dintre replicile care au facut cam 5000 de oameni sa rada si sa aplaude frenetic. Felicitari veteranilor, felicitari pentru show si felicitari publicului tanar care a stat la o coada enervanta. Multumesc si tipei ca mi'a cumparat biletul in plus pe care l'am luat. Au fost cei mai buni si fericiti bani pe care i'am dat! Ceea ce va doresc si voua! Sa nu ratati urmatorul meci demonstrativ pentru ca astia inca mai pot! Poze gasiti in articolul asta.

Pace Lumina Iubire!

Ori la bal, ori la spital ??!!??

2010-09-21T20:14:00.003+03:00

Vreau sa scriu si eu lucruri frumoase si lucruri sub egida Du'te bah! si sa zic si eu BRAVO! dar am o mica problema: nu am cum frate! Merg senin pe strada si vad numai frunti incretite. Ce sa mai zic cand intru intr'un spital...?

Zilele trecute am fost cu maica'mea la Urgenta Floreasca ca i'a intrat un os de peshte in degetul muificator, sau cum ar zice unii, mijlociu sau altii, medius. Pentru cei care nu stiu, osul de peshte si muscatura de om sunt cele mai periculoase lucruri, netratate corespunzator ducand fie la amputare fie la deces. Si cum n'a vrut s'o tai eu cu cutitu' in casa sa'i scot osul, hai la spital. Domn'e, pute spitalul ala a..., nu ma injurati, dar a tigan frate! Aer inchis imbacsit de acele femei cu fuste crete si barbati mustaciosi. Pute spitalul ala ca naiba. Si aveam in cap imaginile spitalelor din alte tari prin care m'am perindat din pacate si oftam cu regret. Intra maica'mea frumos la urgente majore (or smth) si iese foarte repede si speriata. "Ma interneaza." Cum adica o interneaza? Pentru un amarat de os? In conditiile in care stam la 3 strazi de spital de ce trebuie internata? Pai trebuie pentru ca se da antibiotic ca altfel nu se poate intra in deget si daca e antibiotic trebuie sa fie sub supraveghere. Ok..., hai fie, pentru o noapte nu e capat de tara. Si mergem la etajul 5 al spitalului si cautam pe ghicite unde trebuie sa facem internarea. Pe ghicite, pentru ca in Romania daca nu stii sa ghicesti ajungi in alta sectie. Si vorbesc cu asistenta sef care ma informeaza despre situatia din spital: "Mama o sa doarma pe hol, nu mai sunt paturi libere, si'asa stau intr'un pat doua persoane." Cum adica sa doarma pe hol? In putoarea aia?!?!?! No fuckin way! E un spital, ce Doamne iarta'ma, unul dintre cele mai bune! Cum poti sa pui doi oameni intr'un pat? Il trimiti pe al doilea in alta camera sau alt spital. Ei bine, se poate orice in spitalul asta. Intr'un spital in care nu merg lifturile (e un lift care merge doar pana la etajul 5, altu care merge pana la 3 etc), orice lucru care depaseste parterul in sus se strica si iti da senzatie de om al nimanui, de faptul ca esti un cetatean tratat cu cel putin lipsa de respect. Si chiar asa e. Nu va doresc, dar daca o sa ajungeti pe'acolo o sa vedeti cat de rapizi si cat de ok te trateaza lumea la parter, iar in momentul in care incepi sa urci e altceva. Absurdul e direct proportional cu etajul. Intr'o capitala europeana (cliseu), intr'un an 2010, doi oameni stau in acelasi pat de spital iar al treilea trebuie asezat pe holul spitalului. Iar ca spitalul asta sunt multe in tara. Fereasca'ne Barbosu' de altele si mai (g)rele.

Pace Lumina Iubire va doresc tuturor.

Iti da aripi!

2010-09-20T00:02:00.003+03:00

Am fost ieri pe malul stang al Dambovitei si m'am gandit eu asa ca niciodata n'am vazut raul asta mai curat si mai albastru ca acum. Si ma gandeam ca tre sa fie nu-stiu-ce eveniment pe apa ca sa fie si raul asta curat asa cum s'ar cuveni sa fie. Ei bine, evenimentul se cheama Red Bull Flugtag, si daca acum cativa ani am vazut acelasi eveniment si nu mi s'a parut cine stie ce, ei bine, nici anul acesta nu mi s'a parut cine stie ce. Adica un pic cam dezastroasa organizarea, dar in rest ok. Am apreciat, dupa cum spuneam ca au curatat raul fie si pentru o zi. Aceasta zi o sa ramana in mintea mea ca fiind ziua in care Dambovita a fost albastra. Cald si placut afara. M'a uimit puhoiul de lume venit sa vada nebunii care se arunca in apa, adica foarte multi oameni de la Biblioteca Nationala si pana pe podul Unirii. Se vede treaba ca evenimentul place romanului. Au lipsit micii, traditionalii mici, dar nu disperati ca sunt convins ca'n anii urmatori o sa apara si astia. Ziceam despre organizare ca a fost un pic cam proasta pentru ca la un moment dat au venit baietii imbracati in galben de la paza si protectie, sa'i scoata pe cei care stateau bordura apei, adica intre gard si apa in sine. N'am inteles, nici ei nu intelegeau de ce, constienti fiind de faptul ca nu o sa fie nici un nebun care sa sara in apa de buna voie, apa avand 15 grade doar. Ma rog.., minte de organizare made in Ro. Spectacolul a inceput destul de frumos, cu un nene care s'a aruncat din avion si'a aterizat in Dambovita. Felicitari pentru aterizare, mi'a placut mult. Apoi au inceput baietii sa se arunce. Unii au fost extrem de amuzanti, unii au fost extrem de inutili. Amuzantii au fost cei care intradevar au zburat in/cu/pe langa aparatul de zbor, inutilii fiind cei care doar s'au multumit sa arunce aparatul eventual si ei dupa ce se asigurau ca aparatul a ajuns unde trebuie. Au participat doi amici la acest eveniment si mi'au placut. De castigat au castigat cei de la Tepes Airline(s), care au avut cel mai lung zbor si cele mai mari note din partea jurului. Si intradevar baietii au avut si scenografie dar si un aparat pe masura. Bravo lor. A fost si un nene care s'a dat cu placa pe apa si s'a rostogolit de cateva ori pe'acolo.. mai erau si niste baietii care se dateau cu jeturile pe apa si faceau valuri si tot felul de chestii, prezentatorii au facut oamenii sa rada.. Apropos de oameni. La un moment dat erau atat de plictisiti de treaba incat stateau si priveau oarecum in gol, nu mai erau conectati cu evenimentul. Iar romanul bucurestean taran pana in maduva oaselor tot roman bucurestean taran pana in maduva oaselor o sa ramana. Chistoace aruncate in apa, ba chiar am vauzut pe cineva care a aruncat un pachet gol de tigari, sticla de votka (pe caldura aia frate?!?) si tot felul de mizerii. Concluzia generala este ca evenimentul este unul frumos, amuzant, hazliul, creativ, romanului ii place, organizare ceva mai buna decat cea de la editia anterioara si mai multi participanti si am vazut Dambovita albastra si curata, deci se poate!

Pace Lumina si Iubire

P.S.: la urmatoarea editie particip si eu ;)

Mi se 'mbrehanie!

2010-09-18T20:10:00.006+03:00

Stiti ca avem o presa un pic cam dezastroasa? Dar doar un pic. Eu cand lucrez si unde lucrez am un televizor, micut, care ramane tot timpu' pe A3 si din cand in cand pe Realitatea. Eh oricum, eram la munca, teveu pe A3 si stire: un tavan a cazut in Carrefour. Oau! Bah nene, era tipa aia moderatoare care trebuia sa de stirile in timp real, informatiile ii curgeau pe laptop. Praf! Femeia nu stia nici sa citeasca, nici sa vorbeasca, repetand aceeasi fraza obsesiva timp de 5 minute. Cred ca invitatii din platou au plecat, aia discutand despre SOV si Base. Iar tanti turuia acolo aceeasi fraza cum ca s'a prabusit tavanu' pestelui. Iar apoi i'a preluat legatura (ce'mi place faza asta - "andreea (esca), prelua'mi'ai legatura"), o colega de'a ei. Iar femeia pune unui martor caruia i'a cazut tavanul fals in cap, cea mai stupida si tampita intrebare: "Doamna, spuneti, ce'ati simtit? V'ati speriat? V'a fost frica?" Cred ca daca eram in locul duduii care radea si se rushina c'o s'o vada barba'su la teveu, ii raspundeam asa: "Frica? Da' ce'i aia? Pai o stare de spirit. Pai si e moca? Da. Aaa, pai daca e moca, mi'a fost frica. Si mi'e o frica de mi se 'mbrehanie, domnuca draga!" Pai cum sa ma intrebe aia pe mine dupa ce'mi cade tavanul in cap, daca mi'a fost frica?!? Cum? Cum poti sa pui o asemenea intrebare? "Care va este starea de spirit? Stiti, v'a murit nu stiu cine, care va este starea de spirit?" Dar la ei, in manualele lor alea multe si destepte nu au si ei niste intrebari psihologice ceva mai bune, ceva mai rasarite? Nu ma mir de ce la facultatea de jurnalism de la Universitatea Bucuresti, la o sectie anume, notele de licenta oscilau intre 6-7 in proportie de 90%. Asa cum ziceam, jurnalismul este un pic jalnic. Dar doar un pic.

Pace Lumina si Iubire!

Politically Incorrect 3

2010-09-16T18:32:00.003+03:00

Un stat civilizat nu se poate mandri decat cu inteligenta. Un stat civilizat nu poate sa faca altceva si nu are altceva de facut decat sa produca materie cenusie pentru a ridica toate celelalte sisteme (vezi China si Japonia). Nu am ajuns acum la concluzia asta, ci cu mult inainte, dar uite ca acum am motive destul de intemeiate sa o spun. O educatoare de granita are un salariu de 625 ron/luna pentru munca prestata. La cursul valutar inseamna putin peste 150E/luna. Cum poate o persoana care pregateste primii pasi spre inteligenta sa fie remunerata cu 150E/luna. Si scriu de euro pentru ca toate taxele si darile statale sau companii private se calculeaza in functie de euro si nu in lei. Cum poate un educator, invatator, profesor, asistent, seminarist (lista continua) sa'si faca treba cu folos si bine daca nu exista o stimulare adecvata. Salile de curs sunt pline de studenti, dar profesorii sunt putini si batrani, depasiti de evenimente si tehnologii. Intr'un stat civilizat, studentul care aplica pentru o facultate/master, are anumite materii standard iar mai apoi are posibilitatea sa'si aleaga dintr'o lista ce cursuri vrea sa mai studieze. La noi toate materile sunt standard si orice modificare vrei sa aduci ca sa faci mult mai placuta scoala te opresti de un perete mare si gros, o adevarata fortareata condusa intr'un stil grotesc, numit la noi Minister. Ala al educatiei si culturii. Un minister in care miscarea browniana este cea mai buna si cea mai mare lege, un minister care nu produce nimic de 20 de ani, nimic bun pentru societate. Credeti ca elevii/studentii buni la carte sunt buni pentru ca au profesori buni si pentru ca sunt ajutati sa invete? Nu, ei sunt buni pentru ca sunt niste tocilari inraiti si care fac totul pentru ei, pentru cultura lor generala, pentru ca nu vor sa devina un nimeni si nu vor sa ajunga in patura de mijloc a societatii. Multi dintre ei aleg diverse variante de cunoastere si intelepciune, intreband fara teama si fara rusine de ce? pe toata lumea care "explica" una alta. Sunt copii care ori de cate ori au cate o problema nu se jeneaza sa ajunga la cel mai inalt nivel pentru a li se rezolva nedreptatile, constienti fiind de faptul ca sunt superior din punct de vedere intelectual celui din spatele catedrei, si mai ales sunt constienti de faptul ca sunt tineri iar punctul lor de vedere trebuie sa se faca auzit si trebuie sa fie mereu luat in seama. Intr'un stat civilizat! Din pacate la noi cuvintele stat civilizat sunt un nonsens, sunt in antiteza, pentru ca statul roman si civilizatia momentan sunt ca liniile de tren: se intalnesc undeva.., spre infinit! Cu toate astea sper si am increderea ca lupii albi se vor ridica din nou si vor vana si extirpa toate mortaciuniile mergatoare care exista azi si care au tupeul nesimtit de a conduce acest stat. Curand, intr'un viitor destul de apropiat, toate astea se vor opri iar ei, cei ce privesc la noi de sus si ne scuipa intre ochi vor fi cei care vor ingenunchia si vor tremura de spaima, implorand mila si cerand iertare pentru toate faradelegile pe care le'au comis in toti anii in care au tinut hamurile tarii. Nu o spun eu, de la mine putere, ci istoria oricarui stat maltratat de niste parveniti si niste cretini. In curand!

Pace Lumina Iubire!

Politically Incorrect 2

2010-09-15T00:25:00.002+03:00

Ca o continuare a postului de ieri vin sa va impartasesc o rezolvare partial color din cadrul facultatii mele absolut stupide. Ziua a inceput destul de frumos, cu o reintalnire si un ramas bun al bunei mele prietene Diana, fata desteapta si isteata care pleaca in Germania sa'si termine studiile, neramanand ca bou' de mine in structurile birocratice si absolut cretine (cretinism = boala ereditara) din Romania. Discutii la o cafea respectiv ceai cald de dimineata, cu un joc frumos in care se era frantuzoaica (numai ei stiu sa bea cafeaua de dimineata) iar eu jucand rolul unui londonez (ceaiul pe care'l comandasem). Imbratisari calde, cuvinte dragi si promisiuni inainte de despartire, toatea astea aveau sa lase pe fatza mea un zambet frumos si strengaresc. Calmul dinaintea furtunii. Traficul de dimineata nu'i frate cu bucuresteanul, dar asta e alta poveste, norocul meu ca mi'a dat mama suficienta minte incat sa merg pe doua roti. Ajuns la facultate, imi fac o intrare frumoasa si maestoasa la decanat. Decanul, sedea pe un fotoliu, neridicandu'si fundul pretios sau macar ochii aia goi sa vada cine a intrat. Probabil ca de la pozitia capului a observat ca sunt niste blue jeansi albastri si cu niste Convershi la fel de albastri si'o fi zis ca'i vreun ametit. Ametit ameti, dar ametitul asta nu'i ca orice ametit! El este sperietoarea sperietorilor, razmetul razmetilor, cel mai nesimtit si tupeist personaj pe care facultatea a avut bunavointa sa'l aiba. Imi spun numele clar si asezat, tocmai pentru a da o importanta si mai mare egoului si orgoliului meu. In cele din urma dumnealui are bunavointa sa'si ridice ochii, corpul inalt si cred ca si hidos, iar mai apoi tonul vocii care nu era pe placul meu. I'am spus la inceput calm iar apoi progresiv ca eu am venit cu ganduri pasnice, cu fata luminata, dar daca este cazul si nu ne intelegem omenste am si eu plamani sa urlu. Si'atunci toata facultatea o sa stie ca din decanat se aude vocea mea si'a lui, voci care urla pentru a'si delimata si marca un teritoriu inexistent. S'a asezat pe fotoliu, vazandu'si in continuare de semnat carnetele pentru studenti, expediendu'ma pe un ton calm si sictirit (ceea ce le doresc si eu lor), spunandu'mi ca are treaba si ca am intarziat. Am iesit la fel de vijelios cum am si intrat in decanat, de data asta fara a'l saluata dar arucandu'o o privire sper eu terifianta, cu multe mesaje pe care sper ca le'a primit si inteles totodata!

Intr'un final, totul e bine cand se termina cu bine, prodecanul asigurandu'ma ca se va ocupa personal de caz si ca se vor rezolva lucrurile, si ca intr'un final totul o sa fie ok. "Doamna prodecan (still, de ce trebuie sa fie pro decan? :)) ), degeaba scoatem cuiele, gaurile raman!"

Le urez traditionalul Hai sictir! - da bah, e tiganesc, e turcesc defapt, dar un asemenea cuvant exprima cel mai bine sentimentele de mila si repulsie pe care astia au avut bunavointa sa mi'l transmita in cateva zile si in cativa ani - iar voua va doresc sa nu aveti probleme de'astea niciodata si sa nu fiti pusi in situatia in care trebuie sa ajungeti la nivelul cel mai inalt pentru a va face dreptate!

Pace Lumina Iubire va doresc tuturor!

Politically Incorrect

2010-09-13T23:20:00.003+03:00

Ca sunt la un master cacacios, toata lumea o stie. Ca sunt la o Universitate maronie, toata lumea stie. Ca aia de conduc facultatea sunt niste demagogi batuti in cap, toata lumea stie. Toata lumea stie, mai putin aia de conduc Universitatea si implicit facultatile. Ma trezesc ca in catalogul de pe anul 1 de master am doua gauri, adica nu am doua note. Si colac peste pupza (mult mi'a luat sa scriu expresia :D) mai am la o materie absolut cretina si doua puncte minus fata de ceea ce primisem, vazusem si auzisem initial, de la insusi cadrul didactic, ma scuzati, PROFA! Discutie lunga si interminabila dintre mine pe de'o parte si prorector cu prodecanul pe de alta parte. Prorectorul, un comunist extrem de indoctrinat in cultura scolareasca sovietica, un demagog de toata frumusetea care'ti vorbeste si'ti promite si Luna de pe Cer, dar de la care nu vezi decat praful de stele aruncat in ochi. Curios este faptul ca la toate acuzatiile prodecanul, o profa destul de ok, n'a scos capul din pamant si inghitea in sec, pe cand demagogul se uita la mine cu privirea aia rece si tamba incercand sa scoata dintr'un rahat puturos care a prins coaja conducerea. PESTELE DE LA CAP SE'MPUTE! E bine ca_conducerea lu' peshte ma stie de frica si ca ori de cate ori se aude numele meu pe'acolo toti stramba din nas si se'ncrunta! Daca e sa fim corecti, hai sa fim cu to(n)tii, nu numai o parte da si'o parte nu. Urmeaza o intalnire si cu decanul, care azi a hotarat asa.., ca pe la 12:30 s'a plictisit de munca si vezi Doamne, tre sa mearga la nush ce sedinta. Ma lashiii!!! Pe principiul, hai siktir, va urez un inceput de an scolar cat mai bogat in note bune si cat mai sarac in evenimente neplacute!

Domn'e, ca'n Grecia!

2010-09-12T17:21:00.005+03:00

Mi'am adus aminte ca acum ceva timp scriam despre "Mica Riviera" ca fiind "mica aberatie". Zilele trecute am iesit la un cico in orasul asta de gogomani, in zona Lipscaniului. Vara asta am fost destul de rar pe'acolo, ba ca era prea cald si parca toata lumea se inghesuia pe stradute, ba ca eram plecat din oras etc. Ei bine, de data asta am iesit si admiram cu zambetul pe buze faptul ca de atatia ani nu s'a miscat nimic pe'acolo. Porcaria aia de strada de Lipscani pe zi ce trece devine mai urata si mai handicapata, in sensul ca nu are tot ce'i trebuie. Mi se pare o prostie sa incepi o lucrare si sa o termini peste... 10 ani?!? Well.., se poate orice pe'aici. Si m'am asezat la o terasa plina de roackeri si unde se asculta rock frate. La masa de langa erau niste oameni maturi, cred ca de aproximativ 35-40 de ani, dar aratau mult mai jalnic. Si aud: Vai draga.., parca suntem in Grecia, ce frumos arata..! Bah, am crezut ca n'am auzit bine. Cine stie in ce context ziceau astia de Gretzia si de cum arata Lipscaniul. Si mai aud o data aceeasi exclamatie. Ma uit in stanga, intuneric. Ma uit in dreapta, tomberoane pline pana la refuz (peste 1 ora si ceva a venit REBU si a decartat). Unde pusca mea seamana chestia asta cu Grecia? Ei bine.., nu m'am putut abtine si am intrebat: "nu va suparati, dar unde seamana asta cu Grecia? Raspuns: eee, ziceam si noi asa.., ca noi suntem batrani (si alcoolizati, adaug eu) si parca seamana cu Grecia. Seamana seamana, dar de pe unde? Eee, de prin Corfu si de prin (n'am inteles) si ne imaginam si noi ca ne plimbam cu feribotul si ne simtim bine, cu niste palmieri (erau niste ramasite de palmieri 20 de metri spre BCR) pe'acolo, parca am fi in Grecia. Binee.., aici nu seamana ca in Grecia, dar pe'acolo, mai incolo, pe strazile alea... Doamna, m'am plimbat si eu un pic pe'acolo, un pic pe dincolo, dar nu seamana Bucurestiul sau centrul orasului cu absolut nimic din ce'am vazut eu. Eee, dar ne place sa ne imaginam. Foarte bine, bine ca mai avem imaginatie. Macar atat." Mda. Un El si doi de Ea. Astea erau personajele din fatza mea care avea aceasta stare visatoare. Din motive bahice cred, sper!

Si eram intrebat de ce n'am scris vara asta pe blog. Ei bine, n'am avut ce sa scriu, n'am avut material, pentru ca toti erau plecati din oras, sau eu nu vroiam sa ma vad cu ei. Dar acum, o data cu toamna, cand se numara bobocii, se vor numara si prostii.

Concluzie generala: degeaba te plimbi prin alte tari, daca te intorci la fel de bou si incult!

Pace Lumina si Iubire va doresc!

La piata

2010-09-09T17:30:00.004+03:00

Din pacate mi'e tare greu sa mai ajung sa scriu frumos si elaborat. Timpul nu ma lasa sa fac chiar tot ce'mi doresc. Vreau sa va impartasesc o chestie frumoasa si interesanta pe care am trait'o azi. Dupa cum stiti, toamna a venit iar pietele sunt pline de bunataturi care'ti hranesc corpul. Asa ca, hai la piata sa luam niste rosii, struguri, ardei, castraveti... chestii de'astea. Ei bine, am constatat cu stupoare ca piata e scumpa si ca oamenii nu se mai pot bucura de legumele si fructele obisnuite, legumele si fructele cu care eu am fost obisnuit. Oricum.. Patzania amuzanta a fost ca la un moment dat a trecut pe'acolo un nevazator insotit de nevasta/sora dunno. La cersit, intr'un stil absolut barbar. De departe am crezut ca se roaga un musulman, dar nu era ora. Cand m'am apropiat si'am vazut, niste flashuri cu imagini din timpul liceului, in tramvaiul 34 cand cersetorii cantau de'ti zburau urechiile. M'am amuzat terbili cand la un moment dat cineva i'a dat aluia niste fructe. Le strange in mana si se mira. Nu zice nimic, nici o multumire de'aia turceasca sau ceva de genul asta, doar are un moment de tacere. La cateva secunde, absolut uimit de ce i s'a pus in mana, ii spune femeii de langa el: Ia'le fa tu, ca mie'mi trebe bani! Ceva tigari, o bere mica? :)) Serios acum, cineva iti da de mancare iar tu spui ca'ti trebuiesc bani? O alta treaba pe care n'am suportat'o niciodata e faza cu maruntul, la bani. Daca te duci la magazin sau undeva, intotdeauna te intreaba nu aveti 10 bani sa va dau 50? Pai de ce? Azi la piata nu aveam suficient de multi bani in bancnote, asa ca m'am cautat de maruntis. Aaaa, pai decat aia mai bine lasa. Si'i spun ca atunci cand o sa trecem la euro (daca mai apucam) o sa avem nevoie de fiecare eurocent. Lasa mama, ca aia sunt alti bani, nu ca tablele astea. In capul meu a fost un usor moment poetic. E amuzant la piata. Va recomand sa mai faceti asta, va mai destindeti putin!

Pace Lumina Iubire!

Toamna

2010-09-01T19:56:00.003+03:00

A inceput procesul de racire, a inceput procesul in care toate mor si parca toate mor frumos pentru a renaste mai tarziu mult mai stralucitor si luminos! Zilele astea mi'am adus aminte de'o toamna parisiana, frumoasa si colorata, cu oameni imbracati frumos si oameni care priveau oamenii. O atmosfera calda zilele acestea prin orasul asta plin de gogomani. A ploat frumos si de toamna, ridicand tot praful care era pe trotuar si punandu'l la mine pe geam sau prin camera sau prin casa.. Ridicand defapt tot praful deasupra orasul, astfel incat atunci cand o sa cada sa se transforme intr'o mazga urata, marca inregistra .ro. Ei bine, a venit TOAMNA!

1 Septembrie ale lui 2010 a venit foarte frumos, cu un cer senin si cu nori albi sau cenusii, dar in bucati mici si neinsemnate. In schimb vantul a fost de toata frumusetea. O plimbare de cca 10 km prin oras pe bicicleta pe un asemenea vant e ceva cu adevarat fabulos si demential. Senzatii tari ca astazi n'am avut niciodata de cand sunt pe doua roti. Acum eram pe banda 1, acum sunt pe banda 2, iar pe 1, fara sa fac absolut nici o manevra. Bluejeansii mei erau numai buni pentru a ma izola termic, iar pulloverul meu maro asortat cu fularul meu cu tenta maronie (da bah, fular! pe bicla e frig!) alaturi de basca mea din aceeasi culoare si ochelarii mei de aviator imi dadeau un aer total diferit de ceea ce se intampla in jurul meu: tigani care scuipau sementele (scuipale'ar dintii), baietasii de cartier au inceput sa se stranga (incepe scoala) etc (lista poate continua, dar ca Andreea nimeni nu zice mai bine si mai frumos). A pus capac cand m'am dus la casa de bilete de la cinema (coada mare!) si i'am vorbit aleia in franceza. Ah, si simteam cu toate pipitzele si falsele si pokemonii de'acolo se holbau la mine! Oh well, viata e frumoasa daca stii cum s'o traiesti si daca stii sa o faci bine!

Sfat: a inceput toamna! Peisajele montane de'acum vor deveni dementiale! Asaltati muntele! Dar intr'un mod curat si civilizat!

Pace Lumina Iubire!

Mica aberatie

2010-08-24T10:27:00.003+03:00

Domn'e, iata ca in aceste vremuri grele de munca fortata de stat in casa, niste unii anunta cu surle si trambite o noua zona de promenada a mirobolantului oras in care locuiesc, adicalea Bucuresti aka Imputiciune. S'a investit mult, s'a amenajat si se vrea o copie frumoasa dar la scara mult mai mica a ceea ce au parisienii pe Dambovita lor, adica Sena. Vedeti voi, astia in Paris au tras o sectiune lunga de cca 500 de metri cu sezlonguri si cu baruri mici, astfel incat daca vrei intr'un uichend sa te relaxezi si sa te crezi la mare te poti duce acolo. Si isi permit sa faca asta domn'e pentru ca distanta de la bulevard la acest spatiu este destul de mare iar pe Sena se plimba vaporasele. Ma rog, pentru mai multe detalii vizuale mergi pana acolo sau dati un google. Eh, partea trista e ca si la noi au incercat. Si zic incercat pentru ca nu le'a iesit altceva decat niste alte carciumi unde sa bei. Dar ce sa bei? Un meniu sarac: 1 apa plata, 1 apa minerala (4 lei), o bere la o.5 (5 lei) si o bere la 0.4 (4 lei) - halba si cateva sucuri a caror scoruri nu le cunosc. Berea este una singura (Becks) care mai e si nasoala. Halba de bere e la pahar de plastic si nu la halba de sticla. Sunt 5 terase sau 4, care au acelasi specific de carciuma, cu niste muzica de'aia de danseaza pitzile prin cluburi dar cu un volum spre mediu, ceea ce te face sa vorbesti ceva mai tare ca sa te faci auzit. Iar apoi privelistea. Of, aceasta priveliste cu Dambovita in fata mea, care curgea lin si agale cu o groaza de balarii iar pe margine diverse gunoaie, cu o salba de blocuri in planul indepartat peste care timpul s'a depus sub straturi cenusii... Dezolant si trist! Puteau macar sa curete raul, si ar putea naibii sa dea o lege prin care sa te oblige sa iti intretii blocul, sa ti'l pastrezi curat si alb. O imagine absoult trista. Porcariile alea de terase sunt din lemn, adica niste 100 de scanduri batute'n cuie, date cu solutie, si puse niste mese si scaune pe ele. Terase din lemn, cu gard din lemn, parca erai un animal in tzarc, sau parca aveai vreun privilegiu ca stai acolo, si te uiti la Dambovita. Sfat pentru cei din PMB: daramati porcariile alea, faceti gazon frumos, in zona, daramati gardul de protectie dintre trotuar si rau, puneti 2 pontoane unde sa fie cca 15 barci pe ponton, ridicati niveul raului si pe tot cotul ala sa se poata plimba lumea pe rau. Puneti nisip prin gazon, muzica frumoasa (jazz sau blues sau tangouri sau muzica anilor '30) si cateva sezlonguri alaturi de 1 singur bar cu o varietate imensa de bauturi si chestii de mancare tip fastfood), cosuri de gunoi si in mod special, CURATATI DRACU' DAMBOVITA!!! Abia atunci puteti spune ca ati facut o investitie frumoasa si ca puteti sa'ti spuneti Mica Riviera. Pana atunci, asa cum spune si varu'meu mai tuciuriu MUCLES!

Pace, Lumina si Iubire va doresc!

Nemurirea neamului 3

2010-08-16T22:29:00.002+03:00

“Acest neam la marginea celor trei imperii…” citim cam peste tot. Dar oare acest neam care este unul dintre cele mai vechi si pasnice din Europa, chiar se afla la “marginea” imperiilor sau se afla in centrul celor mai importante, toti dorind sa ajunga si sa stapaneasca aceste tinuturi. Citisem intr’o carte mai veche, cronicile unui carturar din secolul XIX, carturar care s’a plimbat prin toata Europa apoi pe drumul matasii spre indepartata China. Stia istoria neamului trac si spunea despre daci ca sunt cei mai intresanti dintre toti tracii. Ajuns prin Tibet si stand acolo ceva mai multi timp (12 ani), a ajuns la o revelatie mai in gluma mai in serios, spunand ca “dac”, cuvantul “dac”, vine de la o imbinare dintre Deus – Zeu si Chi – Energia vitala a omului. Deus este un termen latin, dar “dac” a fost spus de catre romani, poporul dac denumindu’se “lup alb”. Si ne intoarcem la lup si la dragon, stindardul dac, sub care s’a scris istorie din Persia pana in Bretania, lupul si dragonul care au facut ravagii inca din cele mai vechi timpuri. Lupul a fost cel care a fost adulat de catre popoarele nordice si care are o adevarata semnificatie simbolica in special in era elfilor iar dragonul are o poveste pe care o gasim prin toata lumea. Dragonul ca si lupul a fost si el present in mitologie, chiar si in cea romaneasca. Oare povestiile cu balauri nu sunt dragonii? Curios este faptul ca nici o poveste cu dragoni/balauri din orice mitologie, animalul nu moare in lupta cu omul, ci este supus. Pare’se ca doar Biserica a reusit performanta sa ucida ceea ce istoria a tinut mii de ani. In orice reprezentare grafica cu daci, omul era insotit de un animal in departare, de un lup iar daca privim cu atentie desenul pe hartie sau piatra putem observa ca si dacul este desenat precum un dragon. Poate ca merg eu un pic prea departe, dar urmati cu atentie cartile de istorie. Urmariti cu atentie oamenii simpli, taranii care au o legatura cu Pamantul si padurea lor draga si cu animalele din ea. Taranul nu vaneaza lupul si nu cauta sa’l omoare, pentru ca lupul are o semnificatie aparte. Chiar si la mine in sat, despre lup se vorbeste oarecum temator si in soapta. Lupul si Dragonul, aceste doua entitati spirituale care au dominat batranul continent timp de zeci de secole, acum sunt uitate si lasate sa se prafuiasca. Lupul si Dragonul pare’se ca au plecat din acest spatiu iar apoi s’au raspandit in toata lumea, dacii purtand semnul lor peste tot, netemandu’se de nimeni si de nimic, credinta in lumea spirituala fiind net superioara multor popoare din Europa. Sub stindardul nostru stramosesc s’a scris istorie si’au curs sute de pagini de istorie. Sub stindardul dac s’a aparat Europa si lumea crestina, sub stindardul dac s’au luptat templierii si teutonii, sub stindardul dac s’a dus o lupta contra islamismului medieval. Totul sub stindardul dac!

Pace Lumina Iubire

Nemurirea neamului 2

2010-08-15T13:55:00.003+03:00

Simbolul sacru al dragonului a fost murdarit de marea dorinta a Bisericii de a se impune in fata vechilor religii si simboluri care au dominat lumea precrestina. Sa nu uitam ca neamul Basarabilor, intemeietorii Tarii Romanesti au facut parte din Ordinul Dragonului, ultimul care a facut parte din acest ordin a fost Vlad Tepes. Iata dar cum un symbol sau mai multe simboluri au fost sterse sau uitate in dauna altora noi. Lupul trac a fost inlocuit de cruce, si a fost trecut intr’o zona a uitarii sau a urii. Acum oamenii se tem de lup, dar inainte lupul era cel care era primit fara multe intrebari in sanul oamenilor. A fost inlocuit in timp cu sarbatoarea Sfantului Andrei, a fost inlocuit in timp de crucea lui Andrei, romanii sarbatorind si varcolacul sau bollollakul (din antichitate) dar si pe Sfantul Andrei in aceeasi zi.

Lupul dac sub care care s’a scris si facut adevarate culte in Europa precrestina, a ridicat statutul de spiritualitate si de simbolism mult mai bine si mai tare decat orice alt simbol din istoria noastra. Imbinarea lupului cu coada dragonica face din acest stindar imens cea mai puternica forta spirituala si simbolica din Europa. Imi aduc aminte ca am vazut pe Columna lui Traian, o bucata care mi’a ramas intiparita pe vecie. Columna, aceasta frumoasa epopee a luptelor dacoromane ne arate importanta lupului dac. Din pacate nu am o poza, dar va pot explica. Exista o bucata de basorelief in care in partea stanga avem o legiune de romani iar deasupra lor este marele Jupiter/Zeus care tine o mana sub forma neutra, de pace. De partea cealalta erau dacii iar deasupra lor stindarul lor. Uitandu’ma cu atentie am observat ca si stindarul dac avea “o mana” venita de nicaieri care era la fel ca si zeitatea romana, intr’o forma neutral, de pace. Cu alte cuvinte, oamenii – planul teluric- se bateau ca nebunii pentru pamant si aur si ma rog.., alte chestii. In schimb in planul superior, cel ancestral, zeii erau neutrii. Totodata n’am putut sa nu observ faptul ca cele doua zeitati stateau pe aceeasi linie, Jupiter nefiind mai sus sau mai jos decat stindarul dac, Lupul fiind egal din toate punctele de vedere cu Jupiter. Cele doua parti (romanii – dacii) sunt despartite de de un pom fructifer si apa, alte doua simboluri care inseamna trecerea dintre un spatiu spiritual in altul.

Pace Lumina Iubire

- va urma -